In miezul conflictelor interpretarii nu sta vreun text sacru sau tratat politic, ci realitatea. Partidul Social Democrat incearca sa ne convinga in stil leibnizian ca traim in cea mai buna dintre lumile posibile. Alianta dintre Partidul National Liberal si Partidul Democrat ne spune ca - dimpotriva! - traim in mijlocul unei catastrofe economice, sociale, politice. Cum este posibil sa existe interpretari atat de diferite cu privire la una si aceeasi realitate? Sa le fi luat competitia electorala mintile liderilor politici ai formatiunilor aflate la putere si in opozitie?
Conflictul interpretarilor a inceput in noiembrie 2003 si s-a accentuat in ianuarie-februarie 2004, cand au fost date publicitatii raportul Comisiei Europene, respectiv raportul Parlamentului European. Primul constata ca in Romania nu exista inca o economie functionala de piata, in timp ce in al doilea se constata regresul privind statul de drept. Organismele europene au pus sub semnul intrebarii atat indeplinirea criteriilor economice, cat si indeplinirea criteriilor politice ale integrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Bineinteles, reprezentantii Guvernului Nastase, Ministerului Integrarii Europene, Ministerului Afacerilor Externe, Psd, Palatului Cotroceni au inceput sa jongleze cu interpretarile privind cele doua "texte sacre" elaborate de sacerdotii birocratiei europene occidentale, incercand sa convinga opinia publica de faptul ca totul era bine, iar integrarea parcurge un fel de "drum de aur", la capatul caruia natiunea noastra va pasi in paradisul Ue. Instantaneu, opozitia parlamentara si extraparlamentara, organizatii ale societatii civile, unele publicatii independente au contrazis evaluarile interpretative ale celor de la putere. Desigur, fiecare individ si personalitate poate sa isi faca propria evaluare, sa dea propria interpretare, sa isi foloseasca liberul arbitru - doar aceia care se supun logicii colective a partidelor sau propagandei vor asculta una sau alta dintre parti fara a avea dubii. Criteriul decisiv va fi insa daca Romania va incheia sau nu negocierile in acest an. Simptomatice pentru spargerea unitatii de monolit din cadrul megapartidului de guvernamant au fost declaratiile personalitatilor provenite din afara nomenclaturii pesediste sau a rezervei traditionale de cadre (Alin Teodorescu, Ioan Talpes), care si-au exprimat indoielile privind posibilitatea incheierii negocierilor in 2004.
Alianta pentru Dreptate si Adevar (Alianta Da), prin Comisia Nationala pentru Strategie, a supus dezbaterii publice "Evaluarea Guvernarii Psd in perioada 2001-2003" pe data de 23 martie 2004. In mod cu totul ciudat, pe 22 martie 2004, reprezentanti ai Guvernului Nastase si ai Psd au atacat raportul Aliantei, inainte ca acesta sa fi fost facut public si discutat. Raportul contine 168 de pagini, iar comentarea sa profesionista ar trebui sa ocupe un numar de pagini cel putin egal. Am sa ma opresc doar asupra unor detalii provocatoare. In timp ce Guvernul Psd vorbeste despre "o crestere economica sustinuta", argumentand aceasta prin sporirea cumulata, pe ultimii trei ani, a produsului intern brut cu 16,4%, Alianta Da sustine ca, in aceeasi perioada, deficitele, datoriile si pierderile economiei romanesti au fost cu mult mai mari decat cresterea. Argumentele factuale sustinute de Alianta nu pot sa nu te puna pe ganduri. In respectiva perioada, sporirea arieratelor a reprezentat aproximativ 50% din totalul cresterii economice (adica 8,1% din Pib). Cam 30% din pretinsa crestere economica s-a produs in sectoare asupra carora guvernul a actionat intr-o logica opusa economiei functionale de piata (ajutoare de stat, reesalonari sau scutiri de impozite). Datoria externa a Romaniei a sporit cu 8 miliarde de dolari (!!!) Deficitul comercial a inregistrat recordul absolut de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, depasind 30% din Pib. Sar peste alte date, pe care Alianta le-a scos din statisticile oficiale, din datele Bancii Nationale, Bancii Mondiale, Departamentului de Stat al Sua, Uniunii Europene, Heritage Foundation etc., pentru a semnala costurile coruptiei, asa cum au fost evaluate de expertii Da. Societatea (persoane fizice, firme) ar plati un fel de tribut partidului de guvernamant, prin intermediul reprezentantilor acestora (numita "taxa de oportunitate"), de circa 10 milioane de euro pe zi (adica aproximativ 3,5 miliarde de euro pe an!). In administratie, conform calculelor Aliantei, efectele economice ale coruptiei ar presupune un transfer de cel putin 2,5 miliarde de euro anual catre reprezentantii Psd. Concluzia raportului este naucitoare: "In Romania se fura de la stat si se ia tribut de la cetateni ori de la intreprinzatori, sub privirile ingaduitoare ale guvernului, de cel putin trei ori mai mult decat cresterea economica!".
Reactia Guvernului Psd la aceasta analiza a fost o diversiune propagandistica. In primul rand, nici macar nu a fost vorba despre o reactie, ci de o luare de pozitie care a precedat prezentarea raportului si argumentarea sa de catre liderii aliati. In al doilea rand, in loc sa se ia in discutie argumentele grele (precum cele expuse prin reproducerea de mai sus a datelor), s-a reactionat din partea unor ministere particulare (precum cel al transporturilor) pe detalii nesemnificative. In al treilea rand, in locul unei argumentari legate de fapte, legi, date, s-a raspuns cu atac la persoane. Miron Mitrea i-a numit pe liderii celor mai importante partide democratice ale opozitiei (Pnl si Pd) "novici obraznici".
Au intrat in conflict nu doar doua interpretari diferite ale acelorasi date economice si politice, ci doua scoli diferite de gandire cu privire la modul in care trebuie construita Romania moderna postcomunista. Liderii Psd sunt partizanii unei viziuni centraliste, dirijiste, clientelare. Liderii Aliantei Da afirma ca economia functionala de piata - conform standardelor Ue - nu poate fi realizata de catre un guvern care are o viziune economica opusa din toate punctele de vedere capitalismului. Singura forta capabila de asa ceva ar fi Alianta.
Oare cati cetateni de rand pot urmari si intelege o disputa precum cea semnalata? Ce intelege taranul din Apuseni, Teleorman sau Vrancea cu privire la interpretarile diferite privind cresterea economica? Ce intelege muncitorul sau chiar intelectualul (posesor doar al unei diplome, dar neproducator de valori, idei, inovatii) din cartierele oribile de blocuri, unde notiunile moderne de politete, confort, liniste, curatenie, siguranta nu au fost niciodata cunoscute, cel care se lupta cu mizeria, intretinerea si cosul zilnic? Sa nu subestimam insa oamenii doar pentru ca traiesc in saracie absoluta, cu venituri mai mici de un dolar pe zi sau ceva mai mari de 4 dolari pe zi (la standardele lumii subdezvoltate, nu la standarde europene). S-ar putea ca saracia sa faciliteze intelegerea unor dispute hermeneutice legate tocmai de cauzele saraciei.