La fiecare sfarsit de saptamana, in cele 400 de camere amplasate in doua corpuri de cladire si in salile tip cantina ale nesfarsitului restaurant inundat de mirosuri de bucatarie, se remarcau, printre turistii de ocazie, nenumarati nomenclaturisti din Hunedoara si din judetele limitrofe.
In ultimii zece ani, Poiana si-a pierdut statutul de statiune de week-end. "Scorilo" a ajuns o cladire fantoma. Cumparat de investitori straini, hotelul nu a putut fi renovat decat partial, ca sa fie, in cele din urma, abandonat. Cine ar mai putea aduce aici un grup de cel putin 500 de turisti o data? In epoca turismului personalizat, cand stresul ii obliga pe oameni sa caute liniste si sa se retraga undeva unde sunt ingrijiti "ca la mama acasa", un transatlantic ca acesta, chiar daca poarta nobilul nume al tatalui lui Decebal ("Decebalus per Scorilo"), ramane sa-si consume celebritatea de unul singur, pana va disparea prin implozie.
Doar Muntii Tarcului isi pastreaza frumusetea maiestuoasa si salbaticia care i-ar atrage ca un magnet pe toti montagniarzii din Europa. Dar cine sa spuna lumii cat sunt de frumoase Barajul si Lacul Marului, vaile albite de invazia mestecenilor, platourile alpine de la 2000 de metri, atat de vaste incat ar putea primi, la aterizare de urgenta, un avion de pasageri? Forfota de la "Scorilo" a amutit, asa cum au decazut, atat de nedrept, pitorestile asezari de ciobani. Prinzandu-si putinele si fixele idei in hatisul caricatural al unor proiecte precum Dracula Park, autoritatile turismului romanesc, statul in general, nu sunt o mama buna pentru cei de la munte. Dat fiind numarul urias de "Poieni" pe care le au Carpatii Romaniei, ar trebui sa existe legi speciale care sa acorde facilitati specifice pentru orice initiativa care ar urmari un cat de mic semn de dezvoltare locala, pentru ca locuitorii satelor de munte au ajuns la un grad de saracie rusinos pentru orice guvern. In Muntii Tarcului, se vorbeste deja de "saracia de tip "Scorilo"".
Legea Muntelui, care vizeaza intreaga problematica a economiei montane si care ar crea cadrul pentru masive infuzii de fonduri europene de dezvoltare, asteapta de ani de zile semnaturile birocratilor din guvern, dupa ce a fost simplificata de catre diverse "eminente" din ministerele implicate. Muntele este marginalizat cu buna stiinta, din obtuzitatea si inertia unor inalti functionari guvernamentali. Iata un exemplu de ultima ora, extrem de concludent. La Conferinta internationala "Politica montana si integrarea in Ue", tinuta in zilele de 19-20 martie la Alpbach, in Tirol (Austria), s-a dezbatut, in prezenta ministrilor agriculturii din Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Bulgaria, un important set de masuri ce trebuie luate pentru integrarea acestor tari in Ue. Este vorba de importante proiecte de dezvoltare montana, finantate de Uniunea Europeana, la discutarea carora Romania, desi invitata ca un partener egal intre egali, n-a gasit oportun sa trimita nici un oficial cu rang de ministru in functiune. In timp ce vecinii au acordat importanta cuvenita conferintei, trimitandu-si ministrii, guvernul de la Bucuresti a trimis un director din Ministerul Agriculturii, e drept, un mare specialist in domeniu, prof. dr. Radu Rey care, desi este foarte respectat in mediile stiintifice occidentale, nu este privit de partenerii din Ue ca un functionar aflat intr-o structura inalt executiva si, in consecinta, nu se poate angaja pe deplin in proiectele discutate. In plus, Agentia Nationala a Zonei Montane pe care a creat-o d-l Rey este amenintata sa-si piarda statutul si sa devina un simplu "serviciu" de nivelul trei sau patru in minister. Astfel, tara cu cea mai mare suprafata montana din sud-estul Europei isi permite sa trateze cu indiferenta un domeniu economic si cultural care priveste mai bine de jumatate din populatia sa rurala (circa un milion de familii!), chiar in zilele in care pretinde ca face "totul" pentru integrarea europeana. Decat sa creeze structuri pentru atragerea fondurilor nerambursabile si sa construiasca mai multe pensiuni turistice si mai multe stane pe creste, in loc sa aiba drumuri mai ingrijite, pepiniere noi de foioase si conifere, mai multe zone protejate de jaful exportatorilor de lemn brut, mai multe culturi intensive de plante medicinale si arbusti fructiferi, mai multe pajisti valoroase, Romania alege, deocamdata, sa planga pe umerii fantomelor trecutului, cum este acest parasit hotel din Poiana Marului.