Texte republicate la cererea cititorilor
In direct de pe Muntele Athos
Reportajele realizate de redactorii nostri pe muntele sfant al ortodoxiei figureaza in topul sugestiilor pentru antologia "Formulei As". Publicate in 1996, ele si-au pastrat pe deplin actualitatea
Asa cum simbolul catolicismului este Vaticanul, simbolul ortodoxiei este Athosul, muntele sfant de pe malul Marii Egee, pe care marile comunitati ortodoxe intretin calugari si manastiri.Inca din primele secole ale Evului Mediu, grecii, rusii, dar mai cu seama romanii au dorit sa marcheze apartenenta lor la ortodoxie, inaltand biserici-cetati, turle, clopotnite si chilii, facand danii bogate in icoane, obiecte scumpe de cult din aur si nestemate. Orgoliul national al principilor moldoveni si munteni nu s-a despartit niciodata de orgoliul credintei lor ortodoxe, prezenta lor pe Muntele Athos intrecand-o in bogatie si stralucire pe cea a celorlalti frati coreligionari. Comunismul a izbutit sa transforme insa prezenta ortodoxiei romanesti de pe Muntele Athos in praf si pulbere. Lipsite vreme indelungata de sprijin material si de asistenta spirituala din tara, manastirile noastre au decazut, calugarii au murit si s-au imputinat. Rezultatul: marete ctitorii ale domnitorilor nostri au devenit grecesti, iar putinele lacasuri romanesti care se mai tin in picioare sunt si ele pe cale de disparitie, indiferenta statului si a Patriarhiei Romane fiind ultima lovitura la temeliile sfintelor asezari. Spre marea noastra rusine si umilinta nationala, si pe Muntele Athos, romanii sunt cei mai saraci si mai batjocoriti. Nimeni - nici presedintele Romaniei, nici primul ministru, nici ingrasatii de Revolutie - nu s-a gandit sa trimita la Muntele Athos o bucata de paine pentru batranii calugari care se mai tin de viata c-un fir. Nu este diplomatic sa vorbim despre manastirile noastre de pe Muntele Athos, aflate sub jurisdictia Patriarhiei Constantinopolului? Despre uriasele comori donate de domnii nostri si care s-au transformat in fum? Despre documentele ingropate in arhivele disparute, furandu-se sute de ani de istorie? Singurele manastiri de pe Athos care n-au voie sa fie improspatate cu calugari din tarile de obarsie sunt cele romanesti. Cand putinii supravietuitori se vor stinge, manastirile vor deveni asezaminte grecesti, iar pecetea ortodoxiei noastre va disparea. Rana dureroasa si rusinoasa pe constiinta nationala: manastirile romanesti de pe Muntele Athos.
Sanziana Pop
Un stat in stat
In Postul Pastelui, la Athos a plouat aproape zilnic - o ploaie neguroasa si rece, cum batranii nu-si mai amintesc sa fi fost in ultimii 40 de ani. Arar, prin spartura ingusta a norilor, ca pregustarea cu cele sfinte, tasnea maret si inca viscolit de zapada adevaratul munte. Spre poale, incepuse deja primavara.
Sunt momente ale anului cand aici traiesc, fara a se stingheri prin ceva, mai multe anotimpuri. Departe de imaginea noastra, usor naiva, a unui colt de stanca pe care se ingramadesc mai multe manastiri, Sfantul Munte este in realitate o peninsula lunga de 60 de kilometri, asezata pe trei trepte distincte: tarmul bantuit de mare, platoul muntos si, undeva in mijloc, varful Athos, ce masoara peste 2000 de metri - maret, patriarhal, greu accesibil.
Prima impresie, care te izbeste inca de pe puntea vasului care te duce la Athos, este amestecul de frumos si paragina. Asta intareste si mai mult sentimentul iesirii din timp. Prin voia ocrotitoare a lui Dumnezeu, la Athos, viata s-a oprit cu numaratoarea undeva prin mijlocul contorsionat de secol Xv. Toate manastirile - fie ele grecesti sau romanesti - au ridicat ziduri medievale enorme, cu creneluri si firide pentru arcasi iscusiti, picioroange inaccesibile de piatra, porti masive de stejar intarit cu ghinturi metalice cat pumnul, barne groase de jumatate de metru.
Athosul este stat in stat, avand conducere si administratie proprie, capitala de sine statatoare la Kareia, steag si alte insemne ale autoritatii statale - vulturul bicefal pe fond galben. Fiecare tara ortodoxa isi are manastirea sa (Pantelimon pentru rusi, Zugravu pentru bulgari, Hilandaru pentru sarbi, Prodromu pentru romani), si nimeni, in afara patriarhului de la Constantinopol, nu are dreptul de a interveni in afacerile interne si in deciziile Sfantului Munte.
Capitala ortodoxiei
Athosul ramane capitala ortodoxiei mondiale. Spre deosebire de Vatican, unde totul e un fastuos muzeu, aici exista viata si traire spirituala inalta si, nu intamplator, cazurile de convertire sunt numeroase. Intalnesti aici - ca simpli monahi sau ca preoti - oameni din toata lumea. La Vatopedu, sunt doi parinti francezi. La Filoteu, un negru din Zair si un japonez. La Xeropotamu, un francez si doi irlandezi. La Colciu, de pilda (asezamant romanesc), am intalnit un frate belgian, Atanasie, iar la Prodromu s-a botezat si s-a calugarit Petre, un american care acum vrea sa stranga din tara cativa calugari, pentru a deschide in Canada o manastire romaneasca.
Intinerite masiv in ultimii 20 de ani, manastirile din Athos incep sa se specializeze cumva. Simon Petra, Vatopedu sau Iviru apartin deja intelectualilor si calugarilor titrati. Grigoriu adanceste studiul limbilor straine si pregateste misionari, iar Dohiariu pune accent pe munca fizica. Monahii batrani nu vad cu ochi buni aceste schimbari. Mai ales zelotistii (cei care traiesc in pesteri si paduri), atunci cand coboara in manastire pentru Sfanta Liturghie sau pentru impartasanie, nu ezita sa predice despre pericolul innoirii, acuzand Patriarhia si Comunitatea Europeana de conspiratie diavoleasca impotriva ortodoxiei. Tinerii asculta, dar isi vad linistiti de treburile lor. Departe de lumea dezlantuita, Sfantul Munte reuseste sa mentina un miraculos cantar intre vechi si nou. In ciuda regulilor milenare, aici se circula destul. La Kareia exista un heliodrom. Calugarii au masini de teren japoneze sau americane, se bucura de telefoane solare cu cartela, au chiar antene parabolice, iar sub sutana, cei tineri poarta, din ratiuni practice, blugi.
Romanii, fruntea saracilor
Diamonitivul dat de autoritati (permisul de sedere adica) iti permite sa stai in Athos doar 4 zile. Este enorm de putin pentru toate cate ar trebui sa vezi, fie si in fuga. La Athos sunt bogatii fabuloase, care iti taie respiratia. In biserici fastuoase, pline cu aur si argint, intalnesti zeci de icoane facatoare de minuni: Prodromita, cea nepictata de mana omeneasca, Trihiruta, de la Hilandaru (Maica Domnului cu trei maini) sau Portarita de la Iviru, care a venit singura pe apa si care - conform unei legende a locului - va parasi Athosul cu putin timp inainte de sfarsitul lumii. Tot aici sunt pastrate in sipete de aur, presarate cu nestemate din cele mai rare: mana lui Ioan Botezatorul (la Dionisiu), mana lui Ioan Gura de Aur (la Filoteu), capul si urechea lui Ioan Gura de aur (la Vatopedu), craniul Sfantului Siluan (la Pantelimon) sau chiar Braul Maicii Domnului, aflat in altarul bisericii de la Vatopedu.
Manastirile grecesti, mai ales, nu refuza nici bogatia cea lumeasca, unele din ele avand proprietati intinse, paduri si exploatari forestiere, hoteluri si fabrici de hartie in Salonic, costisitoare instalatii electrice sau un confort care aminteste pe alocuri de un hotel cu trei stele - fara televizor si discoteca, se intelege.
La polul opus, cele mai sarace asezaminte sunt cele romanesti. Prodromu, de pilda, nu are nici acum statut de manastire, ci de schit, ceea ce inseamna ca nu poseda teren, padure si nici independenta financiara. Modest ca dimensiune, dar bine ingrijit, schitul Prodromu abia mai rezista. In afara milostivirii lui Dumnezeu, pe calugari ii mai ajuta cand si cand Patriarhia de la Bucuresti cu un Aro sau un tractor, ii ajuta romanii din America si Franta cu daruri si cateva sute de dolari.
Asezamintele romanesti se vor stinge
Bajbaind la lumina anemica a lampii cu gaz, calugarii de la Colciu si Lacu se zbat intr-o saracie care nu te poate lasa indiferent. La limita lumeasca a revoltei, parintele Stefan de la schitul Lacu ne spunea cu amaraciune ca, daca lucrurile vor continua astfel, in scurt timp asezarile romanesti din Athos se vor stinge. Vietuitorii batrani vor muri, iar cei tineri se vor risipi pe la bogatele manastiri grecesti, uitandu-si limba si obarsia.
E mult de construit aici. La schitul Lacu, biserica din cimitir e o ruina. Din 25 de chilii care adaposteau pe vremuri 150 de calugari, astazi nu au mai ramas in picioare decat 4, cu 12 monahi. Intr-un loc in care convoaiele domnesti din Moldova si din Muntenia au carat stive de aur si nestemate, acum sufla vantul distrugerii si al pustiirii.
Pe langa lipsa banilor, a mijloacelor de transport si a materialelor de constructii, romanii infrunta si o birocratie cumplita, care interzice stabilirea tinerilor pe Munte. La Colciu, de pilda, a mai ramas sa slujeasca doar parintele staret Dionisie, care, orb si inaintat in varsta (aproape 90 de ani), tine Sfanta Liturghie reproducand-o din memorie. "In 1926, cand am venit la Athos - spunea parintele Dionisie -, erau sute de calugari romani. In 1974 mai ramasesem cativa. Printr-o minune dumnezeiasca, Patriarhia de la Bucuresti a permis venirea a 20-30 de calugari mai tineri. Acum, am revenit la aceeasi situatie." Conducerea Athosului nu numai ca nu accepta venirea monahilor romani pe Munte, dar refuza sa-i preoteasca si pe cei deja stabiliti. In esenta, e vorba de un lumesc conflict de interese, regula impunand ca atunci cand o manastire se pustieste, ea sa treaca in proprietatea statului grec... Multe ctitorii romanesti inaltate din secolul al Xiv-lea au trecut cu danii cu tot la noul stapan. O terminatie greceasca pusa in coada unui cuvant romanesc - Manastirea "Caracal" - Caracalou - si 400 de ani de istorie romaneasca au disparut.
In pustiul uitarii
Romanii se descurca cum pot. Toti tinerii care au venit aici in ultimul timp au patruns in Athos ilegal. Fratele Dionisie, de pilda, a plecat de la Frasinei (Valcea), pe o ruta ingrozitor de complicata - ajungand mai intai in Cipru (unde nu se cere viza) si de acolo la Salonic. Altii, mai stramtorati financiar, intra ca turisti in Bulgaria si de aici trec apostoleste si cu riscurile de rigoare granita muntoasa a Rodopilor.
Mai usor le vine mirenilor, care, neavand nevoie de avizul Patriarhiei de la Constantinopol, pot ramane frati de manastire fara multe probleme.
Parasiti cu totul de catre cei din tara, romanii au ajuns in Athos cetateni de mana a doua. Ctitoriile romanesti de aici nu mai sunt recunoscute, marile noastre figuri ascetice care s-au impus de-a lungul timpului sunt ignorate cu buna stiinta: parintele Gherasim Sperchez din Capsala, parintii Spiridon si Ignatie de la Lacu sau celebrul duhovnic Nectarie, cu cei doi ucenici ai sai: Eftimie si Lazar.
*
Monahii nostri nu se plang prea mult. Constata doar si isi indreapta sperantele in Cel de Sus. Un singur lucru insa ii doare cumplit - faptul ca cei din tara i-au uitat, ca nimeni nu s-a gandit pana acum (nici macar Patriarhia) sa le trimita un ziar, ca nici un patron din Romania nu le-a dat macar un telefon sa-i intrebe daca au nevoie de ceva. Mai grea decat mizeria e nepasarea, lipsa de iubire.
E adevarat - in fata lui Dumnezeu suntem cu totii egali. La Athos insa, romanii sunt parca mai putin egali decat altii.
Sorin Preda
La Prodromu, cu bunul staret Petroniu,
despre trecute glorii si prezente pustietati romanesti
Scopul principal al calatoriei mele pe Athos este schitul Prodromu, cel mai mare asezamant monahal romanesc. Inca de pe vapor scormonesc cu ochii creasta de piatra a muntelui, incercand sa zaresc vreun zid de biserica alba, mai apropiata de forma manastirilor de la noi. Sunt bucuros si emotionat totodata sa ajung intr-o tara straina unde exista viata ortodoxa romaneasca de peste 600 de ani. Dar pentru a ajunge acolo, pe varfurile abrupte de piatra, e nevoie de un mijloc de transport. Impreuna cu doi calugari romani pe care-i intalnesc pe vapor, parintele Calinic de la Prodromu si staretul Stefan de la schitul Lacu, intrebam in stanga si in dreapta pana ce gasim un pustnic grec, care ne va lasa cu masina in drum. Le spun conationalilor mei in doua cuvinte ce ma duce acolo si le cer lamuriri despre locul in care merg. Vesti proaste. Schitul Lacu este in reconstructie, dar nu sunt bani. Nu sunt nici calugari suficienti. "Ar fi bine ca Patriarhia Romana sa ne dea un semn ca nu ne-a uitat, sa faca demersurile necesare pentru a trimite calugari romani."
Acostam la tarm si masina pustnicului grec demareaza. Dupa un drum care nu stiu cat a durat, dar pot spune exact peste cate mii de gropi am trecut, ne iese in cale o veritabila fortareata. Mandru, parintele Calinic imi spune ca acolo este Prodromu. Porti masive din lemn armate cu fier inchid zidurile. Maretia asezamantului romanesc este impresionanta. Fixez pentru eternitate in minte locul: varful Muntelui Athos, deasupra marii albastre. Si timpul: Postul Pastelui, in anul de gratie 1996 dupa Hristos...
La gura sobei, la lumina lampii cu gaz
Curtea interioara a schitului Prodromu seamana cu toate manastirile romanesti: ziduri albe, date proaspat cu var, flori, chiparosi. Aceeasi tihna invaluitoare si blanda. Ma intampina un calugar a carui fata se lumineaza auzind ca vorbesc romaneste... Imi spune ca de indata va fi anuntat staretul. Admir pacea si curatenia locului, dar dupa nici doua minute, apare parintele Petroniu. Bucuros de oaspeti din tara, ma invita in arhondaric. Dispare in bucatarie si vine imediat cu o tava pe care se afla un paharel de ouzo, unul de apa si o farfurie cu o bucata de rahat. Ma intreaba de unde sunt, imi spune ca s-ar bucura daca as innopta acolo... Apoi ma invita sa-mi las bagajul, dandu-mi cheia odaii in care voi fi gazduit. Dau sa intru, dar ma opresc in prag, ingrozit. Desi afara erau 16 grade, camera era inghetata..., curata, cu asternuturi apretate pe cele cinci paturi, dar frig!!! Aud pasi in spatele meu. E parintele staret, cu un brat de lemne: isi cere scuze ca este asa de frig, daca stia de venirea mea... Il vad cum se apleaca, deschide usita sobei; vreau sa-l ajut - este un om batran... "Sunt obisnuit", imi raspunde. "Am vreo 80 de ani, dar multumita lui Dumnezeu..."
Apropiindu-se seara, vreau sa aprind lumina, dar nu vad nici o instalatie electrica. Aflu ca se foloseste lampa cu gaz. Pe Athos, curentul nu ajunge si la romani... Noroc ca gandurile mele lumineaza mai tare ca niciodata, incarcate de impresiile de peste zi.
La fel de saraci ca Iov
- Cum este o zi obisnuita pe munte, Sfintia Voastra?
- Va intereseaza programul... In primul rand, sunt slujbele la biserica. Noaptea, de pe la ora 2 sau 3, timp de trei ore si jumatate (in timpul Postului Mare), slujba de noapte; fiecare se retrage apoi in chilia sa pentru a se odihni cateva ore, dupa care isi indeplineste datoriile fata de manastire. Pe la 10:30, calugarii incep sa se spele, isi iau straiele curate pentru o alta slujba, ce incepe pe la 11 si dureaza cam doua ore si jumatate. Dupa slujba urmeaza masa - in Postul Mare se mananca o singura data, in zilele de luni, marti, miercuri, joi si vineri, iar sambata si duminica se mananca de doua ori. Pana la ora 5 dupa-amiaza - cand incepe o noua slujba - este program de lucru pentru manastire.
- Ce inseamna "lucru pentru manastire"?
- Sunt multe treburi de facut... Sunt ateliere - mecanice, de tamplarie, pentru reparat tocuri de ferestre si usi -, apoi trebuie ingrijita gradina de zarzavaturi, se pun straturi, ca a venit primavara. Toamna, de exemplu, trebuie sa ne aprovizionam cu lemne pentru bucatarie si pentru incalzit, lemne pe care le taiem din padurea pe care o vedeti. Activitatile gospodaresti pentru procurarea celor necesare vietii... Dar sa stiti ca fiecare calugar are si un numar de ore pentru citit din cartile sfinte, pentru rugaciune...
- Cati calugari sunt la Prodromu?
- Suntem putini... Am ramas putini... Doar 16.
- Si cum va descurcati? Vad ca o parte din chilii sunt in reparatie...
- Am inceput reparatiile de vreo doi ani. Primul corp de chilii dateaza de la 1852-1853, cand au inceput lucrarile de ridicare ale Prodromului. Acoperisurile sunt facute cu lespezi de piatra, care s-au tocit din cauza vantului si a ploilor, s-au mai deplasat..., a plouat inauntru, au inceput sa putrezeasca zidurile..., parca incepeau sa o ia la vale... Am primit ajutoare de la statul grec si de la Piata Comuna, de vreo cativa ani de zile... Altfel nu s-ar putea face nimic... Manastirea n-are venituri proprii.
- De unde sunteti de loc?
- De la tara. Vin din Moldova. M-am nascut in judetul Neamt, intr-o regiune muntoasa.
- Cum ati ajuns pe Muntele Athos?
- In urma unei vizite. Am vizitat Muntele Athos, am vazut Prodromu... Conditiile nu erau prea lesnicioase. Cladirile erau mai darapanate; biblioteca era in stare jalnica, multe carti erau in descompunere... Fiind mai disponibil in activitate, am zis ca e cazul sa pun randuiala in biblioteca... Asa a fost... O intamplare... Sunt aici de 18 ani.
- Ce atmosfera domneste in manastire? Saracia e mai mare aici ca in alte parti...
- Ne gospodarim cu totii, ne ingrijim cum putem. Suntem o mana de oameni. Ne ingrijim sa mearga asezamantul acesta, dupa programul obisnuit. Prodromu este cea mai mare organizatie romaneasca de pe Munte. Mai exista si schitul Lacu, unde sunt doar 4 case. Pe vremuri erau vreo 20 de case... Au mai ramas cativa parinti... la Colciu, alta asezare romaneasca, sunt doua case cu vreo 7 calugari. Cel mai batran parinte are cam 90 de ani. Si in jurul oraselului Karies mai sunt case izolate, cu 2-3 calugari romani...
O masina si un tractor
- Chiar si aici, la Prodromu, se ajunge foarte greu...
- Peninsula aceasta era foarte pustie, iar doritorii de viata linistita, pustniceasca, isi puteau gasi locul. Din stravechi timpuri au fost aici calugari din toate tarile ortodoxe - Romania, Rusia, Grecia... Muntele Athos are o insusire pan-ortodoxa. Din veacul al Xv-lea a fost prezenta romaneasca pe Sfantul Munte. De exemplu, manastirea Koutloumoussiou (Cutlumus, romaneste). A fost facuta de voievozi romani pe la 1360-1370. Multa vreme a fost intretinuta aceasta manastire de voievozi romani. Acolo traiau deopotriva calugari romani si greci. Apoi au fost mai multi greci, data fiind imediata apropiere de Grecia. Acum manastirea este greceasca...
- Cum pastrati legatura cu cei de acasa? In ce raporturi sunteti fata de Patriarhia Romana?
-Toti calugarii de pe Muntele Athos sunt cetateni greci. Avem buletine de identitate, acte eliberate de statul grec. Putem pastra si cetatenia romana, nu este nici o problema. Din punct de vedere bisericesc, apartinem de Constantinopol, iar din punct de vedere politic, apartinem de Atena, de statul grec. Deci nu mai depindem de tara. Avem relatii oficiale cu Patriarhia Romana si cu manastirile din tara, dar nu suntem dependenti administrativ de Patriarhia Romana. Am fost ajutati insa, am primit o masina si un tractor.
"Sufletul romanesc este unic. Nu e nici grecesc, nici rusesc"
- Sfintia Voastra, pare un paradox... Spiritualitatea romaneasca este mentinuta pe Athos de cetateni greci...
- Cetateni greci cu eticheta... de fapt am ramas romani.
- Exista diferente intre spiritualitatea ortodoxa si cea greceasca?
- Avem aceeasi invatatura, aceeasi credinta, aceleasi slujbe, dar grecii au alta istorie, alt specific, dat fiind si teritoriul lor complet diferit de al nostru... Fiecare natie cu amprenta sa... ortodoxia este una singura, dar este receptionata de popoare cu structuri sufletesti proprii, deci specifice. Sufletul romanesc este unic, nu este nici grecesc, nici rusesc... Si rusii au alta factura sufleteasca decat romanii. Muntele Athos este rezultatul contributiei intregii ortodoxii. Cladirile, manastirile, au specificul lor. Munca de ctitorire a necesitat mari cheltuieli, suportate de fiecare tara ortodoxa. Sa stiti ca romanii au fost de-a lungul istoriei printre cei mai darnici ortodocsi. Romanii au fost prezenti pe Sfantul Munte nu doar cu oameni, ci si cu substantiale ajutoare materiale, cu obiecte de cult.
Sufixul care sterge istoria
- Unde se gasesc averile donate de romani?
- Fiecare manastire are cate ceva. De exemplu, cand veniti cu vaporul la Sfantul Munte, prima manastire la care se face oprire este Dochiariou (Dochia, romaneste), ctitorie a lui Alexandru Lapusneanu; arhitectura este pur romaneasca, in schimb, manastirea a devenit acum greceasca. Manastirea Koutloumoussiou (Cutlumus, romaneste) este construita de voievozi munteni. Cand ati venit de la Karies, ati vazut un turn langa drum - este ridicat de Petru Rares, iar manastirea Karakalou (Caracal) din vecinatate este, de asemenea, ctitoria lui Petru Rares. Pe partea cealalta a muntelui, manastirea Dionissiou (Dionisie) este ridicata in intregime de Neagoe Basarab si Petru Rares. Acum, toate sunt manastiri grecesti. Prodromu a fost ridicata in secolul trecut, din cersitul calugarilor de aici si din tara; nu mai erau domnitorii care sa dea bani...
O drama nationala: arhivele romanesti de pe Athos
- Dar documentele din bibliotecile manastirilor spun adevarul...
- Sunt mii de documente in arhivele Muntelui Athos, din care se vede clar contributia romaneasca... Toate manastirile vechi au arhive foarte bogate... Se spune acolo si cum erau organizate Tarile Romanesti, cine erau conducatorii bisericii si multe alte chestiuni... Aceste documente au fost cercetate in parte, dar mai sunt multe de facut in acest sens. Sunt niste bunuri istorice care spun multe. Au fost scrise si cateva carti - profesorul Virgil Candea s-a ocupat indeaproape de aceste probleme. Sunt multe obiecte de cult romanesti instrainate si ar fi bine sa fie stiute... Un profesor de muzica de la Conservator, Sebastian Barbu Bucur, a studiat muzica bizantina aici (a stat vreo doi ani) si a descoperit multe chestiuni necunoscute in Romania. Apoi, profesorul Nasturel, venit de la Paris, a scris un tom gros, numit "Athosul si romanii", foarte interesant. Aceasta carte a fost publicata in strainatate. Un alt exemplu - un profesor universitar de la Atena, d-l Nastase, a scris un volum in care a vorbit despre cele 800 de documente romanesti gasite intr-o singura manastire de pe Athos; initial, fusese chemat pentru 50 de documente, dar cercetand a descoperit 800!
- Ce face in acest sens Patriarhia Romana?
- Mai mult s-a facut particular. Cine se incumeta sa studieze documentele de la Athos trebuie sa stie greceste, sa cunoasca paleografie... Dar se mai naste o problema - manastirile nu au conditii speciale de consultat documentele. Ar fi fost foarte bine daca romanii din tara s-ar fi interesat de zestrea culturala de pe Muntele Athos. Bine ar fi fost sa existe aici mai multi calugari cu pregatire... Calugarii tineri ajung foarte greu aici. Si nu din cauza drumului!
Ii multumesc parintelui Petroniu pentru interviu. Ma mangaie parinteste si ma trimite la culcare. Se intunecase deja. Ma invita la slujba de noapte si imi promite ca a doua zi vom merge sa-mi arate imprejurimile.
Claudiu Ionescu