Retetele fericirii
Soapte de primavara
"Mai baiete, fii cuminte, ca norocu nu se vinde"
N-am s-o uit niciodata pe bunica din partea mamei, care crezand orbeste ca fericirea inseamna noroc, imi canta: "Mai baiete, fii cuminte, ca norocu nu se vinde/ Daca s-ar vinde pe bani/ L-ar cumpara boieri mari/ N-ar ajunge la tarani...". Cu mintea de copil de atunci, ma bucuram ca Dumnezeu dragutul nu ingaduise bogatanilor sa cumpere pe bani tot norocul din lume si astfel mai ramanea, de doi bani speranta, si amaratilor de sarmani. Dar tot batrana mea o intorcea, spunand ca norocul mai e si cum si-l face omul, fiindca fericirea nu poate veni decat ca o rasplata a faptelor bune si a gandului curat, prin care multumim Tatalui pentru toate cate ne sunt date. "Fericirea, mai baiete, e ca preaplinul pe care izvorul il daruieste insetatilor si ca mierea din stiubei, pe care albinutele o aduna cu sarg din nectarul a sumedenie de flori..."
Cu toate ca m-am trezit in lume - nasterea e una, iar trezirea omului in lume si a lumii in om e altceva -, spun, deci, ca m-am "trezit" cu ochii pe ororile ultimului razboi, consider copilaria ca o perioada fericita. Apoi, am invatat ca nu exista numai fericire, ca aceasta nu-i un tort mare, din care apuca fiecare cat mai mult. Uneori, omului ii trebuie foarte putin pentru a se simti fericit. De aceea, un om oarecare, multumindu-se cu ceea ce are si multumind Tatalui pentru aceasta, este mai fericit decat hapsanul care aduna si nu se mai satura.
Dupa 1989, niste prieteni m-au chemat in Germania si mi-au aratat multe locuri frumoase - orase istorice si moderne, muzee, Dunarea la obarsie, in Padurea Neagra, Alpii Bavariei etc. -, dar bucuria nu-mi era deplina. Abia la intoarcere, cand comandantul aeronavei ne-a anuntat ca suntem deasupra Romaniei, mi-am dat seama ca toate cele vazute imi ramaneau straine, pe cand la noi, simpla vedere a varfurilor Carpatilor, peste care soarele incepuse sa asfinteasca, m-a facut sa strivesc o lacrima intre gene.
Asta-i nemernica de fericire! Ni se scurge ca nisipul printre degete, n-o stim pretui indeajuns cand o avem, alergam dupa ea ca dupa o himera, o jinduim, dar suferim in absenta ei. Tot asa de adevarat este insa si faptul ca in causul palmei, apa marii n-are nimic din albastrul si maretia intinderilor sale!
Oricum, fie ca Dumnezeu sa binecuvanteze Romania, astfel incat din plinatatea fericirii pe care El a harazit-o tuturor oamenilor sa se impartaseasca si cat mai multi concetateni de-ai nostri, dupa faptele bune si gandul curat al fiecaruia! Doamne ajuta!
Mihai Tantar - B-dul George Enescu nr. 2, bl. 7, sc. D, et. 2, ap. 7, Suceava
Sunt pensionar, am 66 de ani, am trait si am vazut multe, dupa 42 de ani de munca primesc o pensie de 2.172.000 lei, dar ma consider un fericit, fiindca am dat tarii trei copii - un inginer, un medic si un informatician -, am sadit zeci de pomi, am zidit o fantana si o casa, sunt relativ sanatos, nu-mi doresc nimic din ce-i al altora si multumesc in fiecare zi Tatalui pentru tot si pentru toate.
"Doctori in fericire"
Daca fericirea s-ar gasi la farmacie, ascunsa bine intr-un flacon si asteptand sa venim cu reteta pentru a o elibera, cine n-ar fi fericit? Cine n-ar da bani grei medicilor pentru a avea o viata plina de fericire? Doar cei saraci ar fi din nou nedreptatiti, nu si-ar putea permite s-o cumpere si fericirea ar fi doar a celor bogati. N-ar fi drept, asa ca sa incercam fiecare, bogati sau saraci, sa devenim niste "doctori in fericire". Numai asa vom putea sa ne eliberam singuri retetele fericirii, care ne sunt mai la-ndemana decat credem. Iata cateva dintre ele!
A venit primavara! Un nou motiv de fericire! Sa ne gandim ca multi oameni n-au mai apucat sa vada un ghiocel inflorit, o randunica refacandu-si cuibul sau un pom in floare... Opreste-te in fata unui pom inflorit si priveste-l! Ai mai vazut ceva atat de minunat? Trage in piept mireasma aceea venita, parca, dintr-o alta lume si sigur vei fi mai fericit!...
De cand nu te-ai mai plimbat intr-un parc? E timpul s-o faci! Ce fericire mai mare decat sa asculti cantecul pasarelelor ascunse printre ramuri?! Nu incerca sa le privesti, s-ar putea sa le sperie privirea ta... Asculta-le doar si roaga-te lui Dumnezeu sa-ti dea zile pentru a le asculta inca multi ani de-acum incolo. Priveste copiii care alearga prin parc si bucura-te impreuna cu ei; asculta-le rasul nevinovat, este o adevarata reteta a fericirii. "Sa iubim pomii-nfloriti/ Si copiii necajiti", spune un cantec popular. Cata dreptate are!
De cand n-ai mai fost la tara? Du-te si priveste campul inverzit de la marginea satului! Iti vei simti inima mai usoara si o bucurie imensa te va coplesi. De ce uitam asa de repede de unde am plecat? Daca macar o data pe luna am evada in mijlocul naturii, sa uitam de grijile zilnice si sa ne bucuram de toate acele frumuseti pe care ea ni le ofera neconditionat, am gasi, cu siguranta, una din retetele fericirii.
Viata e scurta dar frumoasa, daca stii sa te bucuri de tot ce ti-a dat Dumnezeu. Problema e ca, de cele mai multe ori, privim fara sa vedem si ascultam fara sa auzim. Suntem atat de preocupati de alte lucruri care ni se par mult mai importante, incat ce e cu adevarat important ne scapa printre degete. Degeaba avem o caruta de bani, daca nu stim sa-i impartim cu cei care n-au; degeaba avem palate, daca nu-i vedem pe cei care dorm fara acoperis. Cum sa fii fericit de unul singur? Imparte totul cu ceilalti, daca vrei sa-ti gasesti fericirea...
Nu e greu sa devenim "doctori in fericire", trebuie doar sa incercam. Nu ne trebuie sase ani de facultate si nici prea multa practica. Sa invatam sa privim si sa ascultam. Fericirea vine singura la noi, dar ii place sa ne gaseasca acasa, nu-i place sa astepte in drum. Iar daca nu-ti plac "retetele" mele, draga cititorule, fa-ti-le singur pe ale tale si da-le mai departe, din mana in mana, fiindca pofta de fericire n-are sfarsit.
Inv. Lucica Radu - str. M. Bravu nr. 117, bl. 3C, sc. B, ap. 29, Ploiesti, jud. Prahova, cod 510028
P.S. Mama mea, careia de trei ani ii trimiteti gratuit revista (pentru ca are o pensie foarte mica), va iubeste la fel de mult ca mine. Cand merg la ea, in satul meu natal, comentam impreuna articolele si retetele publicate. Revista circula pe la toti vecinii, pe la toate rudele. Vreau, deci, sa va multumesc in numele meu si al mamei mele (Balan Georgeta, sat Campeni, jud. Buzau) pentru generozitatea voastra, care nu mai e un secret pentru nimeni. Sa va tina Dumnezeu obiceiul!
Va doresc din toata inima o primavara linistita, un Paste fericit, multa sanatate si tot ce v-ati propus pentru viitor sa se-mplineasca. Daca voua va merge bine, ne merge si noua. Daca voi sunteti fericiti, suntem si noi. Asa sa ne-ajute Dumnezeu!
O zi in curte
Motto: "Esenta vietii nu este sa "fii", ci "sa stii" ca esti fericit"
Dimineata de primavara. Zorile sunt anuntate de Amigo, porumbelul-trubadur, cu penajul alb si ciocul scurt, cel mai prietenos din tot efectivul. Ascult Alborada, o melodie care vine din timp cam odata cu mine, cu diferenta ca ea nu imbatraneste. O preocupare din cele lumesti incepe in viata mea: hranirea si adaparea vietuitoarelor. Cocosul urcat pe gard se numeste Toparceanu. Gainile nu au nume, insa ies si ele din anonimat cu cate un ou pe zi. La ratia zilnica de porumb si grau, porumbeii au, in aceasta dimineata, orez amestecat cu mei. Il ciugulesc tacticos, bob cu bob, de parca le-ar numara. Odata cu gugustiucii si-au primit ratia si vrabiile. Ciripitul lor pare o convorbire criptata, desigur ca nu le inteleg, dar imi ofera un moment de contemplatie. Fac o tura prin gradina sa observ actiunea de innoire a primaverii. Se simte o firava adiere de vant parfumat cu menta. Copacii au frunzele in dezvoltare; clorofila isi vede de fotosinteza ei. Se pare ca am devenit dependent de culoarea verde. La televizor, caut o pagina meteo pe teletext, sa aflu ce va fi maine. Citesc printre altele: "In jumatatea sudica a teritoriului va ploua, iar in restul zonelor vor fi ploi". Nimereala pentru umiditatea plantelor si mana cereasca pentru carcotasi. Nepoata Andreea n-a mers la "gadanita" ca are "teaba". Incearca sa se urce intr-un dud si o intreb daca stie ce pom este. Stie! "Un pom in care vreau sa ma urc." La poarta, opreste o caruta. Oane are cel mai frumos cal din satul Cranguri. Imi inchipui ca asa arata Ducipal. Sap cu cazmaua. Nu stiu de ce verbul care deriva de la sapa este imprumutat cazmalei. Cativa greieri fac salturi prin straturile cu ceapa si usturoi. Porumbeii au parte de un pranz consistent. Cativa sunt mari amatori de mazare furajera (Paloma Blanca, Hidalgo, Thalia, Yeste si Oreste). Plantez un plop si un salcam. Continui finisarea unui peisaj (ulei pe carton). Ar mai fi de nuantat unele planuri si o adiere de vant. Se face dupa-amiaza. Eu, fiul si vecinul Costica incercam sa schimbam locul unui bustean. Nu reusim, desi ne-a sarit in ajutor si nepoata. La Tv, doua marmote cu burta galbena stau la soare pe o stanca. Veverite aurii se zbenguiesc printre crengi. Asta e in America. In Africa, un grup de primate se deplaseaza agatate de liane. Pentru Andreea, ele au dubla identitate: "muimute" si "chiricaturi". Regina noptii imboboceste. Cand va inflori, va fi probabil gazda vreunui licurici. La asfintit, umbrele se maresc, capatand forme abstracte, apoi se contopesc pana cand sunt absorbite de amurg.
Tudor Niculae - str. Laborator 145, bl. S11, ap. 36, Bucuresti, sector 3
O ecuatie simpla: daruiti!
Poate ca unora li se pare banal, dar nu-mi doresc nici banii de pe lume, nici vila cu nu stiu cate camere, decorate dupa ultima moda. Tot ce-mi doresc este ca sufletul meu sa nu se impietreasca in fata greutatilor vietii, sa ma pot bucura de o zi geroasa, stiind ca primavara va veni, sa ma simt om, ajutandu-i din putinul meu pe cei mai oropsiti ca mine.
Sunt fericita cand citesc "Formula As", pentru ca fiecare articol ma face sa ma simt extraordinar. Nu ma sfiesc sa o spun, pentru ca stiu ca sunt si altii care plang citind-o, fie datorita faptelor bune savarsite de semenii nostri, fie datorita sensibilitatii cu care este scris fiecare articol. Ce poate fi mai perfect decat o duminica alaturi de persoana iubita, citind cu lacrimi in ochi revista preferata, in care gasesc o frantura despre Dumnezeu, una despre bunatate, una despre mine ca femeie, intr-un cuvant, mi se pare "reteta" perfecta pentru o zi perfecta.
Familia noastra este foarte tanara si ne confruntam cu probleme inerente: lipsa unui apartament propriu, lipsa banilor, ajutor neglijabil din partea parintilor, care se descurca mai greu ca noi. Niciodata nu uitam, insa, sa ne bucuram, dupa o zi obositoare la serviciu, de compania celuilalt. Sigur, uneori suntem nervosi, agitati, dar stim ca e doar o stare de moment. Nimic nu te sperie mai mult decat privirea pierduta, disperata, a persoanei iubite si nu cred ca poti sa te simti mai neajutorat decat atunci cand vezi ca dragostea ta nu poate sa-l cuprinda intr-o capsula, in care sa-i fie doar bine. Dar toate sunt trecatoare, in afara de moarte.
Viata e amestecul dulce-amar de fericire si durere; durerea are si ea menirea ei: sa te faca sa realizezi ce intensitate are fericirea, cat de searbada este viata fara ea si cel mai important lucru - sta in puterea ta sa fii fericit. Cum? Simplu: sa nu dramatizezi lucrurile mai mult decat sunt, sa nu consideri ca e sfarsitul lumii daca lucrurile nu ies intotdeauna cum vrei tu, sa traiesti fiecare moment la maximum, sa-ti asumi infrangerile la fel de usor ca si victoriile, dar sa le consideri punctul de plecare pentru viitoarele tale fapte, sa nu existe presul constiintei sub care sa ascunzi miseliile pe care le savarsesti.
Sunt fericita pentru ca am sanatate, pentru ca sunt un om absolut normal, fara deficiente, pentru ca am putere sa o iau de la capat, indiferent cat de grea e viata. Pot fi Mos Nicolae pentru un copil absolut necunoscut, si asta ma face nespus de fericita, sau ingerul pazitor al parintilor nostri, care nu s-ar descurca fara neinsemnatul nostru ajutor. Am atatea motive sa fiu fericita, si inca multe altele, pentru care sa-mi doresc sa ma trezesc in fiecare dimineata.
Cum reusesc sa fiu fericita? Mi se pare cel mai provocator lucru: daruind cat mai mult din mine celor din jurul meu (un zambet, un sfat, o intentie buna, o privire blajina), fara sa astept nimic in schimb, fara nici o urma de regret, fara sa astept sa mi se ridice o statuie - sunt om pentru mine si pentru ceilalti.
Tabac Corina - Post-Restant, Oficiul Postal nr. 8, Timisoara