Sa ne distram putin
Romanul are mai mult timp si bani ca restul europenilor pentru distractie. Pe langa concediul legal, se bucura de vacante platite cu prime si petreceri populare de Paste, de Craciun, de Sfantul Ion. Daca e descurcaret, cu spaga la doctor sa-l scoata surmenat, mai impusca si de-un concediu medical. Nimic de mirare cu o tranzitie care are fluiditatea granitului. Uneori, daca alesii o cer, omul e scos din productie pentru a intampina delegatii oficiale sau pentru a strange gunoaiele de pe marginea drumului. In timpul liber, poate pune de-o greva spontana. Daca e cu adevarat norocos si lucreaza intr-o ctitorie ceausista, este concediat, primeste o despagubire zdravana si, pentru o vreme, si un salariu compensatoriu.
Atmosfera paradisiaca este intarita de comportamentul oamenilor puterii, care o tin intr-o petrecere si voteaza de le amortesc mainile bani pentru paine si circ. Anul 2004 este anul comemorativ al mortii lui Stefan cel Mare. Guvernul da bani cu caruta pentru a transforma pomenirea in circ. Multe eforturi diplomatice ale ultimului an s-au concentrat pe aducerea in tara a sabiei domnitorului moldovean si pentru a pregati albume omagiale. Multe orase din Moldova atarna ghirlande prin copaci pentru lumini festive la ceasul comemorarii. Echipe de dansuri exerseaza tropotita si invartita, pentru a-i primi pe oficialii care vor veni in pelerinaj in locurile pe unde a trecut domnitorul. Comemorarea capata aer de aniversare, cu lumanari, sampanie si fursecuri. Se aplica, astfel, la nivel de regiune istorica, ceea ce baronii locali au experimentat in ultimii ani, cand au dat mititei, bere si carnati alegatorilor, cu ocazia zilei de nastere sau a celei onomastice. Exercitiul de generozitate costa mult bugetele locale, dar aduce voturi la tescherea.
Acestor petreceri populare li se adauga cele stabilite pe convocator la centru. Anual se aloca mii de miliarde pentru a sarbatori ziua comunei sau a orasului, ziua nationala sau ziua sfantului protector. De parca n-ar fi suficienta comemorarea lui Stefan cel Mare, guvernul a decis ca acest an sa fie Anul Comunitatii Rurale si e pregatit sa scoata bani buni din asta. Ce, scoate din buzunarul lui? Vrea sa aduca soarele pe ulitele mocirloase ale satului romanesc. Nimic rau in asta. Doar ca o face repede, intr-o perioada de crunte vitregii pentru tarani, o face fara alt plan decat de a cheltui cat mai multi bani in cat mai putin timp, poate si pentru a ingrasa urnele in ajunul votului. In spatele grabei, nu se afla vreun interes special pentru bunastarea taranilor pititi in coada statisticilor si a listelor cu prioritati.
Si orasenii se bucura. Dupa ce primaria Constantei a investit intr-un parc acvatic, care i-a umplut de bani pe unii si de urticarie pe altii, edilii Capitalei vor sa faca Bucurestiul centru turistic. E drept, drumurile sunt ca dupa bombardament, canalizarea e ca vai de lume, iar arhitectura comunista cu fatade cenusii si confortul unei cazemate a ramas in picioare. Edilii vor sa faca, pana in 2030, pe lacul Morii, relicva de trista amintire a demolarilor ceausiste, un alt "Aqualand".
Parcurile de distractii s-au prins de romani ca pecinginea. Parcul "Dracula" se muta ca strigoiul dintr-un judet in altul, primarii oraselor mai mici sau mai mari gasesc mereu cate-o fundatura unde planteaza platani si banii contribuabililor pentru a se poza cu zambetul pe buze pe prima pagina din gazeta locala. Ca romanul isi gaseste timp sa se bucure nu-i de mirare, dupa decenii de doliu si bezna. Nu stim de ce s-or bucura, insa, stabii locali. Poate si pentru ca, in ochii lor, intreaga tara este un parc de distractie, iar locuitorii, niste personaje comice, care joaca in farsa reformelor rolul de pacaliti. Si parca-i auzi pe primii soptindu-si in barba: "Vin, Bibicule, vin, Bibicule, vin, cu buzunarul plin, sa ti-l golim putin!". Distractie mare.
N.C. Munteanu