Un guvern pentru linistea noastra
Principala strategie politica a fortelor din jurul lui Ion Iliescu, la conducerea Romaniei in ultimii 15 ani (cu intreruperea partial utila dintre 1996 si 2000), a fost de a asigura linistea populatiei. In prima sa campanie electorala, fostul secretar cu propaganda al Cc al Pcr a castigat printr-o propaganda avand sloganul: "Un presedinte pentru linistea noastra!". Culmea este ca sloganul se referea la un personaj care nu ezitase in momente dificile sa cheme la Bucuresti fortele paramilitare violente ale minerilor, pentru spulberarea opozitiei politice si civice. Cand se va scrie calm istoria perioadei postcomuniste, se va vedea cat de linistita a fost perioada Iliescu. La sfarsitul perioadei, din nou apare strategia linistirii populatiei, oarecum panicata de observatiile primite de la Comisia Europeana si Parlamentul Europei. Perspectiva indepartarii momentului intrarii Romaniei in Uniunea Europeana a tulburat grav linistea cetatenilor. Au mai fost momente de neliniste sau chiar de panica, dar manifestarea lor in an electoral poate avea efect letal asupra celor de la putere. De aici a urmat conceperea unei strategii de linistire a celor multi, ale caror voturi provoaca alternante la guvernare. In urma alegerilor din 1996 si 2000, s-au produs doua alternante la guvernare, "testul dublei alternante", cum ii spune politologul american Samuel Huntington. Nelinistea celor de la putere se leaga de faptul ca s-ar putea sa urmeze cea de-a treia alternanta la guvernare.
"Linistirea" populatiei nu a fost inventata de fesenisti. Marxistii priveau religia drept ceva nociv, "opiu pentru popor", in timp ce miscarile totalitare ajunse la putere (nazisti, comunisti sau fundamentalisti islamici precum cei din Iran) au promovat sedarea poporului prin mijloace sistematice si eficiente. Vreme de secole, romanii si alte popoare rurale pareau a fi pierdut contactul cu modernitatea si pariul cu istoria. De aici a aparut si imnul national "Desteapta-te, romane!". Cand au ocupat Romania, cu ajutorul Armatei Rosii, al Nkvd si Gru, al consilierilor sovietici, comunistii au promovat campania de linistire a poporului. Imnul national a fost interzis. In decembrie 1989, poporul iesit la Revolutie a cantat din nou "Desteapta-te, romane!". Nu a durat mult, a urmat "Un presedinte pentru linistea noastra!". Atotcuprinzatorul "noi" a anihilat vointa individuala a multora. Ramane de vazut daca tehnica linistirii va functiona si in varianta institutionala a unui guvern supradimensionat.
Guvernul si autoritatile din tara noastra au fost aspru atentionate in raportul europarlamentarilor. Multe disfunctionalitati au fost sesizate de presa, opozitie, rapoarte ale unor organizatii ale societatii civile, dar responsabilii politici de la Bucuresti nu le-au acordat importanta decat in momentul in care au venit dinspre Bruxelles si Strasbourg. Inseamna ca guvernului desemnat ca rezultat al votului popular ii pasa mai mult de presiunile externe decat de cele interne. Nemultumirile interne pareau neglijabile, in conditiile unei increderi constante fata de Psd, situata intre 40% si 50%. La mai bine de trei ani de la alegeri, nivelul increderii este fara precedent. O parte din explicatie vine din comparatia pe care fiecare cetatean, indiferent de simpatiile sale, o poate face intre perioada primilor trei ani de la alegerile din 2000 si perioada primilor trei ani de la alegerile din 1996. Actualul guvern este criticat de opozitie pentru ca a facut trei remanieri. Ultimele doua remanieri au fost contradictorii, cea din iunie 2003 pleca de la premisa ca fata de supradimensionarea guvernului era nevoie de o reducere a numarului de portofolii, in timp ce acum numarul lor a crescut cu mult fata de nivelul initial. Or, in primii trei ani ai coalitiei Cdr -Pd - Psdr - Udmr, au fost nu mai putin de trei prim-ministri. Dupa cum ne amintim, schimbarea lui Ciorbea sau a lui Radu Vasile si numirea lui Mugur Isarescu au intervenit pe fondul unor imense scandaluri intre participantii la coalitie, intre partidele din interiorul Conventiei Democratice, in interiorul Pntcd si intre Pntcd si Palatul Cotroceni (analizele pentru esecul de atunci se gasesc in cartea Nu putem reusi decat impreuna!, pe care am publicat-o anul trecut). Electoratul i-a sanctionat inegal pe protagonistii de atunci, dar se poate observa inca o serioasa retinere de a acorda din nou votul celor care au dezamagit. Aceasta retinere va inceta in acest an, pentru ca pariul de integrare in Uniunea Europeana, pe care actualii guvernanti si l-au fixat singuri, poate fi pierdut. Asa cum in perioada 1997-2000, electoratul a uitat in mare parte de dezastrul guvernarii Fdsn/Pdsr din perioada 1992-1996, la fel se va intampla si acum. Daca memoria va fi insa selectiva, atunci istoria nu se va repeta.
Constructia institutionala pe care o propune Adrian Nastase auditoriului intern si extern a fost prezentata abil, cu fixarea unor criterii clare de performanta pentru cei trei vice-prim-ministri, dar cu o supraaglomerare de responsabilitati legate de integrarea europeana. Opozitia si-a facut datoria de a critica, spunand ca remanierea a fost "un joc de imagine", menit sa pacaleasca populatia si Ue, ca este vorba despre o incapacitate de negociere a integrarii. Unii spun ca va fi un succes absolut, altii ca va fi un esec absolut. Nu mai este mult de asteptat pana Comisia Europeana ne va spune adevarul. Daca va fi negativ, consecintele electorale vor fi dezastruoase pentru Psd. Cum retinerea fata de fortele care au fost la putere si in parlament pare sa fie mare - semn al carentelor de stabilitate politica -, nu este de mirare daca vreuna dintre fortele politice nou aparute va incurca toate jocurile. Nu mai este mult pana cand toate aceste ipoteze vor fi infirmate sau confirmate. Depinde de fiecare dintre noi daca vrea sa fie un martor pasiv sau un actor activ in toate aceste evenimente.
Dan Pavel