Turbocapitalismul
La motoarele auto moderne, turbina este dispozitivul care preia jetul de gaze rezultat din procesul de ardere si il transforma in lucru mecanic suplimentar, vehiculele devenind astfel adevarati bolizi pe roti. Cand intra turbocompresorul in functiune, si o masina diesel, de regula mai lenesa, tasneste de sub tine. Probabil aceasta comparatie au avut-o in vedere politologii occidentali cand au descris capitalismul de tranzitie al tarilor din est drept turbocapitalism, adica un capitalism creat in forta, cu grabire, cu o frenezie bolnava a imbogatirii. Iar daca facem trimitere la Romania, turbocapitalismul este o realitate mult mai vivace decat la altii, un joc de artificii pe cerul sumbru al saraciei generalizate a populatiei si a statului jecmanit la sange de noii imbogatiti peste noapte, adica de turbocapitalisti. Ei ii lasa cu mult in urma pe unguri, cehi sau polonezi, deoarece au beneficiat de "turbocompresorul" numit lipsa de autoritate a statului. Spre deosebire de celelalte tari foste comuniste, unde statul a functionat totusi in paralel cu partidul comunist, la noi statul a fost confiscat de regimul dictatorial - ceea ce a insemnat o sansa nesperata pentru armatele de oportunisti iesiti dupa 1989 din Partidul Comunist si din structurile Securitatii. Ei au preferat multa vreme ca statul roman sa ramana slab, contribuind direct la incetinirea elaborarii unei noi legislatii si la intarzierea reformelor, pentru a putea acumula cat mai mult din averea publica. O avere, desigur, a "nimanui". Ne confruntam, asadar, cu o boala sociala grava, sustinuta de puterea politica din ultimii 14 ani - capitalismul cu turbina. Iar de cand Romania se pregateste, taras-grapis, sa adere la Ue, observam ca turbina a devenit de fapt un adevarat turboreactor. Pe ultima suta de metri, inainte ca jaful la drumul mare sa nu mai fie posibil, se fac cele din urma strigari, ultimele vanzari de active si marile aranjamente fara licitatie. Combinatul Siderurgic Resita a fost vandut zilele trecute cu 1 (un) euro; Sntr, cu 1,6 milioane de dolari (dupa ce suma de 40 de milioane, si asa neacoperitoare pentru uriasul patrimoniu al societatii, nu convenise mafiei!); autostrada Brasov - Bors ne costa 5,4 milioane de euro pe km, pe doua benzi, fata de 1,9 - 3,5 milioane pe km pe trei benzi, cat costa autostrazile in Europa, in aceleasi conditii de relief. Exemplele pot continua, deoarece turbocapitalistii ii au ca parteneri sau sunt ei insisi turbopoliticieni, dornici sa aduca la pusculita partidului turbofonduri, pentru turbocampania electorala ce se zareste la orizont. Este lucrul pe care l-au invatat cel mai bine in acesti ani de avant, in care au construit peste noapte cartiere de... turbovile, iar acumularile ilegale de capital au atins cote bezmetice. Nici n-ar trebui sa ne mai intrebam de ce suntem mereu in urma bulgarilor, de ce nu indeplinim nici o cerinta europeana, de ce suntem certati toata ziua si ni se bate obrazul ca nu ne tinem promisiunile facute. Este tot mai evident ca noii imbogatiti regreta amar ca am apucat-o pe calea europeana, unde coruptia se gaseste totusi in niste sfere mult mai rarefiate si unde cuvantul de ordine este transparenta. Febrilitatea cu care fac ultimele retusuri inainte de a intra "in legalitate", de a deveni curati ca lacrima, li se citeste in gesturi si priviri. Gandul "plictiselii" care va urma dupa 2007 le da cosmaruri. Abia atunci vor invata, unii dintre ei, sa pretuiasca fiecare euro, sa-si plateasca darile, sa-si reduca parcul indecent de jeepuri si sa mai vanda din casele in care, ca si dictatorul de odinioara, nu apuca sa intre mai des de o singura data pe an. Cu alte cuvinte, vor fi nevoiti sa decupleze turbinele de la "motoarele" care i-au propulsat pana la cer, deschizand probabil ochii asupra prapadului pe care l-au provocat in lacomia lor nemasurata. Poate ca le va veni si lor randul la o tranzitie, de aceasta data una mult mai usturatoare: de la vila la bloc, din Hummer in Dacia Solenza, din Baneasa in Ferentari. Nu este un vis populist; este un scenariu perfect realizabil si compatibil cu adevaratul capitalism in care credem, daca Pna si-ar lua in serios activitatea. Va imaginati cati ministri, vamesi, ofiteri de politie, baroni locali, bancheri, directori de regii, prefecti, consilieri si primari ar ajunge dupa gratii, si cate miliarde de dolari ar fi recuperate? Turbocapitalismul romanesc si-ar pierde "zerourile" din coada mai iute decat sarmanul leu pe care tot el, prin necercetate inginerii financiare si prin cumpararea fabricilor pe nimic, l-a adus in stadiu de javra costeliva.
Ion Longin Popescu