Avertismente europene
De la mineriadele din iunie 1990 si septembrie 1991 incoace, Romania nu a mai primit avertismente at~t de dure precum cele din ultimele doua luni. Intamplator sau nu, la putere se afla tot oamenii presedintelui Iliescu. De vreo cincisprezece ani incoace (care se vor implini in decembrie 2004), ne tot invartim in cerc. Problemele grave remarcate de raportul privind Romania al Parlamentului European sunt caracteristici structurale negative ale puterii care l-a inlocuit pe Ceausescu: coruptia generalizata; caracterul de semifictiune al statului de drept; lipsa separarii puterilor in stat, deci controlul politic al justitiei; tentativele de a ingradi prin mijloace primitive sau sofisticate libertatea de expresie, in particular, libertatea presei. Presa le-a remarcat de mii de ori. Sunt realitati care au aparut in rapoartele diferitelor organizatii nonguvernamentale nationale sau internationale de atatea ori, incat te intrebi de ce autoritatile nu le-au dat atentie. Abia acum, cand criticile europene nu mai contenesc, pare ca guvernul si partidul conduse de Adrian Nastase vor sa intreprinda ceva. Este greu insa de crezut ca se pot aduce corecturi majore in an electoral, modului in care functioneaza justitia, indiferent de legislatia adoptata. Nimeni nu ia in serios ipoteza ca vor urma spectaculoase arestari sau trimiteri in justitie ale marilor corupti, grupati in Psd (ceea ce nu exclude existenta unor asemenea elemente in celelalte partide).
Impotriva anumitor declaratii partizane, cabinetul Nastase nu plateste oalele sparte pentru perioada guvernarii de coalitie 1996-2000, in care o parte a esecului a fost cauzat de efortul supraomenesc de a scoate tara din uriasa groapa de potential in care fusese aruncata inainte de 1996. Fara sa isi dea seama, politicienii Psd au comis eroarea monumentala de a declara anul (electoral) 2004 drept an cheie al integrarii europene. Succesul tehnic relativ al incheierii (temporare) a capitolelor de negociere s-au datorat si eforturilor remarcabile depuse de negociatorul sef al guvernului Romaniei, Vasile Puscas (profesor universitar la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj). Responsabilul cu integrarea a tratat problema pur tehnic, incheind constiincios capitole de negociere. Este stupida discutia purtata in contradictoriu intre cei care au fost la putere inainte de 2000 si cei care au urmat dupa, privind cine are mai multe merite in integrare. Sa reamintim ca Romania a fost admisa ca partener de negociere cu Ue la sfarsitul anului 1999. In 2000, reprezentantii guvernului de atunci au reusit sa inchida temporar 6 capitole de negociere. Dupa alegeri, in 2001, s-au incheiat doar 3 capitole, in 2002 alte 7, pentru ca in 2003 sa fie inchise inca 6 capitole. In total, 22 de capitole. Au ramas de incheiat temporar capitole "grele", precum agricultura si justitia, afaceri interne. Guvernantii Psd au pierdut din vedere regresul in privinta criteriilor politice.
Oficiali guvernamentali sustin ca intarzierea reformei justitiei ar fi explicabila prin faptul ca s-a asteptat reforma constitutionala (incheiata abia la sfarsitul anului 2003) si ca a fost nevoie de o lunga si complexa consultare a grupurilor profesionale din sfera justitiei. Este doar partial adevarat. De fapt, in 1999, ministrul justitiei din acea vreme, Valeriu Stoica, pregatise o lege pentru accelerarea reformei justitiei, cu ajutorul specialistilor din Ministerul Justitiei si al unor experti din diferite tari Ue. Proiectul a fost prezentat intr-un seminar international, organizat impreuna cu Banca Mondiala. Din cauza intarzierii (!!!) reformei justitiei, Stoica a vrut sa promoveze respectiva reforma printr-o ordonanta de urgenta, pe care sa o supuna ulterior dezbaterii parlamentare, in vederea votarii unui pachet complex de legi. Initiativa a fost prima data sabotata de colegii de coalitie ai ministrului Pnl. A doua oara a fost sabotata de catre Pdsr, care nu a avut nici inteligenta, nici pragmatismul de a intelege ca era vorba despre o prioritate pentru modernizarea si democratizarea Romaniei, de grabirea procesului de integrare in Ue. In loc sa promoveze pachetul legislativ in Parlament, Pdsr (devenit ulterior Psd) a luat-o de la inceput cu procesul de elaborare a legilor reformei. Nu la fel a procedat partidul lui Nastase cand a fost vorba despre o alta lege reformista a coalitiei din perioada 1996-2000, legea administratiei publice locale, pe care a promovat-o fara probleme. Acela a fost un act de maturitate politica si inteligenta. Ca si preluarea ideii coalitiei cu Udmr-ul. Din pacate, nici Psd nu s-a schimbat chiar atat de mult incat sa puna mai presus de orice interesul public. Ar trebui pusi fata in fata cei doi ministri ai justitiei, Valeriu Stoica si Rodica Stanoiu, pentru a lamuri in fata opiniei publice care au fost propunerile valoroase preluate dupa alternanta guvernamentala din 2000.
Intarzierile datorate celor care au guvernat inainte si dupa 2000 se cumuleaza. Daca va fi cineva penalizat, atunci nu va fi vorba despre diferite partide sau aliante, ci despre poporul roman. Actualii guvernanti o duc oricum ca in sanul lui Avram. Ei isi vad nestingheriti de interesele proprii, ba se poate chiar emite ipoteza ca nu ar avea prea mult de castigat din integrarea intr-un sistem politic si legal unde nimanui nu i se permite sa faca orice vrea. In ciuda faptului ca in raportul Parlamentului Europei s-a trecut de la recomandarea suspendarii negocierilor cu Ue la formula ambigua a "reorientarii", in perioada urmatoare au urmat propuneri facute pe canale diverse, care constata urmarile esecului guvernului actual de a face reforma ceruta si ramanerea Romaniei in urma Bulgariei. Avertismentele venite din partea lui Graham Watson (seful grupului liberal din Parlamentul european), Edmund Stoiber (Premierul landului Bavaria din Germania si Presedintele Uniunii Crestin-Sociale, posibil viitor Cancelar al Germaniei), Pat Cox (Presedintele Parlamentului Europei) nu mai sunt semnale izolate, ci converg catre un diagnostic negativ privind incheierea negocierilor in 2004 si integrarea in 2007. Cu certitudine, dificultatile guvernului si partidului conduse de Nastase vor fi speculate de catre partidele opozitiei parlamentare si extraparlamentare. Daca la inceputul lui ianuarie 2004, Psd pornea favorit in alegerile parlamentare si prezidentiale, de acum incolo situatia se va schimba dramatic. Chiar daca institutele de sondaje din sistemul clientelar Psd vor incerca sa minimalizeze dezastrul increderii, este de asteptat ca partidul de guvernamant sa inregistreze scaderi semnificative ale nivelului sprijinului opiniei publice. Marele semn de intrebare pentru anul electoral 2004 este daca Alianta Pnl-Pd sau Prm vor fi in stare sa produca o noua alternanta la guvernare sau daca nu cumva s-a creat un culoar favorabil pentru o forta noua, care sa fie in opozitie atat fata de actuala putere, cat si fata de actuala opozitie parlamentara. 2004 este deja un an al surprizelor.
Dan Pavel