Eveniment
La Institutul Francez - un "Portret" Dan Puric,
semnat de Iulian Ignat
Iulian Ignat este tanarul si foarte talentatul coleg al nostru, cel care, foarte adesea, semneaza reportaje prilejuite de multele sale calatorii prin tara. Reportaje pe care le ilustreaza cu foarte izbutite fotografii - adesea emotionante - ale unor "personaje" intalnite in drumurile lui. Si iata ca, de data asta, el ne surprinde cu o alta latura a talentului sau. Aceea de "portretist".
- Draga Iulian Ignat, as dori sa aflu mai multe despre pasiunea ta pentru fotografie. De cand dateaza ea? Este "copilul rasfatat" din orele libere?
- A fost si a ramas "copilul rasfatat" de la bun inceput... Dupa cum stiti, toata lumea face fotografii. In excursii, cu ocazia unor sarbatori in familie... Intotdeauna se gaseste cineva care face poze prietenilor, rudelor... Tatal meu obisnuia sa faca multe fotografii, am stive intregi cu astfel de amintiri ramase de la el... Cele mai multe cu mine, cand eram mic... Probabil ca de acolo mi-a venit si mie aceasta pasiune pentru fotografii... In special, pentru fotografia alb-negru. Doar peisajele imi place sa-mi apara color, dar portretul - prefer sa fie alb-negru. Incerc portrete ale unor oameni deosebiti, de cele mai multe ori oameni simpli, pe care-i intalnesc prin tara, de-a lungul calatoriilor mele cu "Formula As". Mi-as dori foarte mult sa pot scoate si un album... Pana una alta, m-am oprit la spectacolele realizate de Dan Puric la Teatrul National. Fotografiile au fost facute iarna trecuta. Am fost fascinat de Toujours, lamour... Urmatoarele reprezentatii din acest spectacol, si-apoi spectacolele cu Visul si Cei 150 le-am vazut numai cu aparatul de fotografiat la ochi.
***
... Si pentru ca "modelul" colegului nostru, stralucitul artist care este Dan Puric, era de fata, l-am rugat si pe el sa-mi acorde un interviu. Mim de exceptie, actor cu cele mai nebanuite resurse, dansator si coregraf, hranit cu poezie, dar si cu argint viu, menit sa uluiasca prin harul sau publicul lumii - a colindat mai tot mapamondul, impreuna cu partenera sa, Carmen Ungureanu -, Dan Puric a fost deosebit de impresionat de portretele pe care i le-a realizat Iulian Ignat.
- Sunt nespus de bucuroasa sa va intalnesc aici, la scurta vreme dupa ce ati fost sarbatorit pentru implinirea varstei de 45 de ani. Va urez, chiar daca, iata, cu o mica intarziere, "La multi ani!". O fac, desigur, nu numai in numele meu personal, ci si al cititorilor nostri, mari admiratori ai artei dvs. Cum v-ati serbat ziua de nastere? Si ce fel de bucurii ati primit in dar?
- Cu cat trece timpul, aniversarile devin un moment de meditatie asupra vietii. Caracterul sarbatoresc dispare. De curand am inceput sa-mi calculez altfel varsta. Si sa tin cont mai mult de varsta artistica. Am convingerea - in masura in care ma pot incadra in aceasta categorie de "artisti" - ca nu mai am voie sa pierd din vedere laturile esentiale ale vietii! Ca nu mai am voie sa ratez unele prilejuri care tin de cariera mea! Pesemne ca e un salt pe care-l fac cu greu spre constatarea ca exista si o alta categorie de succes. Unul dintre acele succese menite sa marcheze cu adevarat viata unui artist. Banuiesc ca, de la o anumita varsta, mai ales in situatia in care ne aflam noi, conditia artistului se suprapune cu cea a "marturisitorului conditiei umane". M-am gandit, de pilda, chiar de ziua mea, ca aceasta "camasa" a teatrului clasic devine neincapatoare pentru suferinta umana, o suferinta de care suntem constienti cu totii. Si-astfel, mi-am legitimat si mai mult incercarile mele de a face un teatru si dincolo de cuvant... Un teatru care sa aiba drept... personaje principale: Iubire, Traire, Gand-obsesie, despre rostul omului pe acest pamant... Iata, asadar, cum mi-am petrecut eu ziua de nastere...
- De obicei, la o aniversare, cel sarbatorit si musafirii lui ciocnesc cate un pahar de sampanie... Va propun un joc: sa zicem ca noi, admiratorii dvs., v-am urat toate cele la timpul cuvenit. Ce le-ati ura dvs. celor care va iubesc arta si va doresc multa, multa sanatate, si valuri-valuri de inspiratie?
- Le-as ura sa nu-si piarda increderea in valoare, in calitate. Sa nu se lase doborati de aceasta ofensiva a mitocaniei institutionalizate, atat la nivel national, cat si la nivel international! Le-as ura sa isi pazeasca cel mai mare ascendent pe care il au, si anume ingenuitatea sufleteasca. Adica acea inocenta perpetua a poporului roman, care, dupa parerea mea, cade sub incidenta gratiei divine...
- Si acum, cu voia dvs., Dan Puric, hai sa ne intoarcem privirea spre... peretii acestei foarte frumoase incaperi in care ne aflam acum. Si anume, in sala de expozitii a Institutului Francez de la Bucuresti. Acesti pereti innobilati acum de portretele pe care vi le-a facut Iulian Ignat. Cum va vedeti, "oglindit" in aceste fotografii? Ce stare va da imaginea artei dvs., surprinsa in alb-negru?
- Ceea ce vad pe pereti este un mod cu totul si cu totul special de oglindire. Nu e vorba catusi de putin de o forma de oglindire... materiala. Pe mine, Iulian nu m-a fotografiat, ci... m-a surprins! El a reusit sa prinda, as zice... metafizica gandurilor, acea stare de poezie de care eu nu sunt, poate, constient. Mi-a fotografiat gandurile, vulnerabilitatile, acel pasaj, acea trecere fragila intre certitudine si incertitudine. Sunt aceste "stari" din fotografiile lui Iulian Ignat de un rafinament si de o subtilitate care ma fac sa ma descopar in laturi necunoscute pana azi. Prin portretele lui am revelatia ca nu sunt singur. Ca sunt dublat de un alt artist, de Iulian insusi. Da, constat ca traim o co-existenta stilistica. Iulian Ignat m-a surprins in zona aceea inefabila, cea a poeziei. El m-a facut sa simt ca, din spate, mai vine spre mine un val de sensibilitate ca un vant de primavara...
Silvia Kerim
P.S. Expozitia este deschisa pana la mijlocul lunii martie, la Institutul Francez din B-dul Dacia nr. 77.
Eveniment editorial
Virgil Magureanu: "Declinul sau apoteoza puterii?"
"Puterea - acest fenomen misterios si atat de obsedant! Cat timp va mai trebui sa treaca pentru ca toti oamenii sa afle si sa inteleaga ca puterea nu este decat un simplu mijloc? (...) Care, pe cat este de ispititor, pe atat este de periculos, daca nu stii sa te tii la distanta si nu poti sa-l faci sa rodeasca si pentru ceilalti."
Cu aceste cuvinte de o admirabila conciziune se deschide volumul intitulat Declinul sau apoteoza puterii?, semnat de profesorul Virgil Magureanu, fostul director al Sri, si aparut la prestigioasa editura "Rao", la sfarsitul anului trecut. Concentrat in numai 153 de pagini, accesibil in acest fel si celui mai grabit cititor, studiul despre puterea politica si "celelalte zone ale existentei sociale sau individuale" exceleaza prin suplete stilistica, limpezime de cristal a ideilor, savanta topire in text a unei impresionante bibliografii contemporane. Capitolul cel mai incitant este dedicat sistemului politic din Romania, vazut in evolutia sa istorica: "Daca am vrea sa fim malitiosi", scrie autorul, "am putea sa conchidem ca sistemul politic romanesc "a evoluat" de la democratia mimata (interbelica) la democratia simulata (comunista) si apoi la democratia originala (de dupa 1989). O asemenea caricaturizare nu ar folosi insa la mai nimic. (...) In anii care au urmat prabusirii comunismului, sistemul politic romanesc se inscrie in standardele democratiei liberale". Desi afirmatia, in esenta ei, corecta, ar putea totusi sa apara unora exagerata, Virgil Magureanu nu are nici o ezitare, continuandu-si, in mod convingator, analiza: "Cel mai mare risc il constituie diferenta tot mai accentuata intre saraci si bogati si ponderea saraciei in randurile populatiei. (...) Un alt risc, la fel de mare, il constituie coruptia (...), generalizarea si expansiunea acesteia in institutiile vitale ale statului". Observand ca sistemul prezinta caracteristici atipice in raport cu standardele pe care le revendica (standardele europene - n. red.), autorul dezvaluie "discontinuitati si contradictii frecvente pe axa partid-doctrina-program-interese-baza sociala, ceea ce trimite la concluzia ca avem de-a face mai degraba cu grupuri de interese decat cu partide politice". Prinsi ca intr-un insectar, ne fac cu mana, de la tribunele electorale postdecembriste, oportunistii si veleitarii care si-au asumat simultan, "dintr-un amatorism aproape de inconstienta", mai multe dintre rolurile de antreprenori, functionari publici, politicieni, manageri. De aceea, la inceputul anilor 90, un Fsn lipsit de program politic a devenit cu usurinta "o matca primitoare si cuprinzatoare pentru toate aluviunile pline de paraziti si virusi care aveau sa provoace boli necrutatoare unei tranzitii si asa sovaielnice si cu prea multe efecte perverse". Daca mai avea cineva vreo indoiala, actuala campanie anticoruptie, in cursul careia cade in plasa doar plevusca, are ca scop, printre altele, si spalarea marilor hotii si sarlatanii ale tranzitiei si trecerea lor in sfera onorabilitatii: "In linii mari, perioada de acumulare a capitalului, prin mijloace ilegale, s-a incheiat, clasa politica actuala si noii capitalisti fiind solidar interesati in intarirea legalitatii si a ordinii. Ceea ce s-a dobandit trebuie, de aceasta data, aparat cu mijloacele traditionale ale statului" (pe care l-au stors fara mila pana acum - n. red.). In fine, autorul atrage atentia asupra unui alt pericol major din politica damboviteana: "In momentul actual, sistemul politic romanesc este din nou dominat, la fel ca la debutul procesului democratic, de un singur partid si din nou alternanta la putere este pusa in discutie". Ceea ce, din punctul nostru de vedere, trebuia demonstrat.
Ion Longin Popescu
Carte
Selectia "Formula As"
"Albumul copilului nostru, in cuvinte si imagini alese de noi, parintii lui", Editura "Compania" (tel. 021/211.59.64), 48 pag. Cand vine pe lume un copil dorit, mai ales primul, multi parinti isi noteaza intr-un caiet evolutia bebelusului din primii ani de viata, ii fac mereu fotografii, alcatuiesc un fel de cronica, pentru ca puiul lor sa afle mai tarziu cum si-a inceput drumul, ce gandea si cum se pregatea familia pentru primirea lui, amanunte ale nasterii si primelor zile, luni, anotimpuri. Editura "Compania" a avut o idee minunata: a tiparit un asemenea album, cu tot ce il poate interesa mai tarziu pe un om despre primii sai ani, cei hotaratori pentru evolutia viitoare, dar despre care memoria nu pastreaza amintiri. Sub intrebari precum "Ce se petrecea in tara si pe glob in ziua in care te-ai nascut?", "Cum au primit rudele vestea si ce comentarii au facut?", "Cum arata camera in care ai fost instalat?" etc. sunt lasate spatii pentru a fi completate de parinti, locuri pentru lipit fotografii, pentru comentarii ale "evenimentelor" - de la diversificarea alimentatiei la aparitia dintilor, primele cuvinte, primii pasi. Nu lipsesc graficele pentru inregistrarea cresterii in greutate si inaltime, pentru notarea vaccinurilor si a observatiilor pediatrului, pentru dezvoltarea psihomotorie, dar parintii sunt stimulati sa consemneze si jocurile si nazbatiile micutului, prima aniversare, primul Craciun, ce-l sperie si ce-l bucura, jucariile si hainutele preferate, sperantele lor in legatura cu viitorul urmasului. De format mare, pe hartie velina, cu pozele colorate vesel, albumul e cel mai frumos si util dar pentru un nou-nascut.
Adriana Bittel
Eveniment concertistic:
Budapest Gypsy Symphony Orchestra
Numele lor suna pompos, dar il merita: o suta de tigani vioristi unguri, care canta fara partituri - Strauss, Brahms, Liszt, Berlioz, dar si ceardasuri. In 1985, murea cel mai mare viorist tigan budapestan si ei s-au adunat, cu viorile in maini, ca sa-i aduca un ultim omagiu. Asa s-a infiintat aceasta orchestra: la o inmormantare. Va imaginati, deci, cu ce dragoste de viata canta. De atunci, tin afisele stagiunilor de concerte din toata Europa, ba chiar concureaza Orchestra Operei din Viena. La concertul traditional de Anul Nou tinut la Palatul Congreselor din Budapesta, biletele sunt aproape la fel de scumpe (aproape o mie de dolari) ca si la cele de la Opera din Viena.
Intalnirea cu aceasta magica orchestra ne este propusa de Fundatia Cultural-Artistica "Aurel Mitran" pentru joi, 26 februarie, orele 20:00, la Sala Mare a Teatrului National. Despre Aurel Mitran s-ar putea spune ca este un impresar "uns cu toate alifiile", dar, mai cu seama, ca se straduieste sa aduca in Romania celebritati artistice atunci cand ele sunt in voga, la apogeul carierei, si nu dupa ce au imbatranit si box-office-ul lor e in scadere. Asadar, concertul celor de la Budapest Gypsy Symphony Orchestra este un alt eveniment exceptional pregatit de el, dupa succesul inregistrat de concertul Cesariei Evora, de anul trecut.
In prima parte a programului, dedicata muzicii traditionale, vom regasi, fireste, As a szep, dar si Dansurile ungare ale lui Johannes Brahms. In cea de-a doua parte, tiganii muzicanti schimba costumul popular cu smochingul sobru, iar programul apartine repertoriului clasic. Incepand cu Franz Liszt si fara a-i omite pe Johann Strauss, tatal si fiul, celebra orchestra ne invita la o croaziera pe valurile Dunarii, de la Viena la Budapesta si de la Budapesta la Bucurestii plini de farmec si energie ai Ciocarliei lui Grigoras Dinicu.
Fiecare violonist din cei 100 este un virtuoz, dar un loc aparte i se cuvine lui Ozkar Okros, despre care se spune ca este cel mai mare virtuoz al tambalului, un instrumentist tinut la mare cinste in Ungaria, dar pe cale de disparitie, din pacate, in tarafurile lautaresti din Romania. Atmosfera pe care o creeaza in concert toata aceasta uriasa adunare de energie gypsy este magica, fabuloasa, unica. Schimbarile rapide de ritm, armonie si stil se regasesc la fiecare piesa interpretata, careia ii dau, parca, culoare si iuteala de paprika.
Deci, nu uitati, va asteapta 100 de viori - Budapest Gypsy Symphony Orchestra, la Sala Mare a Teatrului National din Bucuresti, joi, 26 februarie 2004, incepand cu orele 20:00.
Biletele costa intre 1.000.000 si 1.750.000 lei si s-au pus in vanzare la Teatrul National "I. L. Caragiale", Teatrul National de Opereta "Ion Dacian", Teatrul "Nottara", Sala Palatului, Magazinul "Muzica" si Librariile "Carturesti".
Corina Pavel