Nu ne vindem tara, ne vindem copiii!
Timpul n-a lasat nici un rid pe obrazul guvernului. Ca si acum trei ani, romanii sunt tot la fundul gramezii. Lista de amendamente propuse in cadrul comisiei de politica externa a Adunarii Parlamentare Europene era valabila si acum trei ani, cand baroneasa Nicholson debuta furtunos in viata politica romaneasca. Azi, baroneasa isi regaseste tonul si reprosurile. Aceleasi. Dar nu mai e singura. I s-au mai alaturat si alti euro-parlamentari. Ei zic ca Romania a facut pasi neconvingatori pe calea reformelor. Ca justitia continua sa fie carpa la intrarea in sediul partidului de guvernamant. Ca presa este calcata in picioare de bodyguarzii puterii. Si ca singura zona functionala a economiei este economia neagra din Piata Victoriei. Putine sunt deciziile guvernamentale care sa nu fie pline de florile de mucegai ale coruptiei.
Una dintre prioritatile guvernului, in timp, pare sa fi fost explorarea cailor prin care poate smecheri legislatia europeana. In orice domeniu. Cel al copiilor a fost mai la indemana. In economie s-ar fi lovit de baroni locali sau de smecheri din Capitala, care oricum cotizeaza la partid. De ce ai reforma industria cand ea produce exact atatea zerouri cate iti trebuie sa pui in coada banilor de buzunar pentru a mai cumpara un mandat? In justitie sunt tot felul de dinozauri care nu mai trebuie reformati, pentru ca sunt maleabili ca plastilina. Daca-i intarati, ar putea incepe sa spuna ca justitia trebuie sa fie libera si "endepandanta".
Copiii sunt viitorul politic al lui Adrian Nastase. I-a folosit cum a vrut, cand a vrut, au fost decor, personaje secundare la diverse omagieri, au dus tava cu paine si sare cu ocazia a nenumarate vizite. Mostenirea ceausista, care a extras din copii toata copilaria, i-a fost de folos. In pana de inspiratie, cand se ispravesc plenarele, premierul inaugureaza o scoala sau doneaza un calculator. Copiii abandonati sunt ascunsi sub pres inainte de orice vizita oficiala. Nu mai sunt la moda. Pentru cei care nu-si mai parasesc cartierele, a vorbi despre copiii strazii este o chinezarie. Copii ai strazii sunt mai peste tot in cartierele marginase. Ii vezi batand strazile in cautarea unui stapan. Cheia de la gat ii deosebeste de adevaratele haimanale. Canalele nu au chei. Nici salile de asteptare din haltele Cfr. Cand nu mai pot fi folositi la festivitatile oficiale sau ca decor la manifestari patriotice, copiii sunt trimisi la produs. Cand nu mai are nici o solutie, guvernul ii da. Nu-i da degeaba, ci pe bani buni. Faptul ca acum trei ani au promis ca nu mai scapa nici un copil din mana nu i-a oprit sa dea pe sub mana mai bine de o mie de micuti. Nici nu e greu. Guvernul a aplicat principiul achizitiilor electronice si ofera, prin intermediari, gradinite intregi la licitatie. Pe Internet se gasesc multe pagini care explica cu lux de amanunte cum sa procedezi. Se spune, de pilda, ca autoritatile sunt pregatite sa ajute orice pereche care vine cu plicul pregatit. Dovada ca guvernul e alaturi de cuplurile care vin la targul de copii din Romania? Sigla Autoritatii Nationale pentru Protectia si Adoptia Copiilor se gaseste pe mai toate aceste pagini de Internet. Nu degeaba Serban Mihailescu spunea ca a semnat cererile de adoptii pentru ca s-a facut lobby la nivel inalt, persoane importante. Au intervenit unul, altul, nu se facea sa-i tratezi cu refuz. Era in joc imaginea guvernului. Premierul e senin. Totul s-a facut ca la carte. Iar daca euro-parlamentarilor nu le place, sa mai astepte cateva luni. Psd-ul se pregateste de un nou mandat, cand lucrurile ar putea fi facute mai bine si mai durabil. De ce atata graba? Copii mai sunt. Nu se mai dau pe bani, se dau pentru imaginea guvernului, pentru imaginea tarii. Cineva trebuie sa se sacrifice. Bine-a zis cine a zis, copiii sunt viitorul de aur al tarii. Si daca tot sunt viitorul de aur, nu e normal sa fie trimisi la produs?
Nu.
N.C. Munteanu