Dick Morris si politica romaneasca
Partidele si candidatii prezidentiali care se pregatesc pentru alegerile din 2004 au tendinta de a apela la consultanti din strainatate pentru campanie. Prin urmare, ei considera ca romanii nu sunt capabili de management electoral. Mai ramane sa aduca consultanti straini sa conduca in locul lor. Si poate aducem si un electorat din alta parte sa voteze in locul nostru. Partidul Social Democrat va folosi (din nou!, de unde atatia bani?) o firma celebra din S.U.A., Corneliu Vadim Tudor si Prm vor sa foloseasca firma deja celebrului Eyal Arad din Israel (ceea ce a trezit deja un scandal in comunitatile evreiesti din lumea intreaga), in timp ce Lia Roberts (cetatean american de origine romana) l-a adus deja la Bucuresti pe americanul Dick Morris (daca Udmr si-ar aduce consultanti din Ungaria, ar parea ceva mai firesc). Dintre toti, doar ultimul s-a trezit ca face comentarii despre politica autohtona. Despre Adrian Nastase a spus ca este un fost comunist, despre Theodor Stolojan ca a dezamagit ca prim-ministru, iar despre Tudor de la Prm ca este nebun. Daca ar fi fost comunist in trecut ar fi fost un dezavantaj, nimeni nu l-ar fi ales pe Ion Iliescu de trei ori ca presedinte al Romaniei. Iar Nastase a fost mult mai putin comunist (nu a urcat in ierarhia de partid pentru ca nu a avut destul timp, dar in schimb a urcat in varful nomenclaturii prin casatorii). Pe cei mai multi alegatori nu i-a deranjat ca anumiti politicieni au fost comunisti, cu toate ca nu a existat catastrofa istorica mai crunta decat comunismul in aceasta tara. Au ales, iar acum se vad roadele. Suntem ultima tara din Europa (dintre candidatele la Ue). Stolojan nu a dezamagit pe prea multi, in ciuda faptului ca nu a stralucit prin nimic. Iar gloria pentru scurta perioada cat a fost premier a fost principalul motiv pentru care Pnl a apelat la el. Cat despre nebunia lui C.V.T., D.M. trebuie sa-si rezolve problema la tribunal, dar nici aceasta nu i-a impiedicat pe multi sa voteze cu "tribunul" in 2000. Prin urmare, deja asistam la o campanie negativa.
Nu s-a mai pomenit ca niste simpli consultanti straini sa se amestece in lupta politica, oriunde si-au oferit ei serviciile. De obicei, acesti mercenari stau in spatele usilor inchise, isi fac treaba, castiga sau pierd, isi iau banii si pleaca. Ar parea greu de inteles de ce are nevoie consultantul american de a iesi la rampa, daca nu s-ar sti ce s-a petrecut cu el in S.U.A. Dupa realegerea lui Bill Clinton ca presedinte in 1996, Dick Morris a continuat sa lucreze pentru acesta. Eram la Washington D.C., intr-un hotel, si butonam la canale, cand jurnalele de stiri au dat o editie speciala cu Dick Morris. Fusese prins cu o prostituata, in izmene, s-a declansat un scandal monstru, era insurat, cu familie, si-a dat demisia, iar de atunci, nimeni din Sua nu l-a mai angajat pentru campanii electorale. A ajuns un fel de consultant pentru fosta lume a treia si fosta lume a doua, cea comunista. Prin urmare, merge si in Romania, dar probabil ca nu ar trebui sa ne tina si lectii de moralitate.
De curand, Editura "Ziua" a publicat traducerea cartii lui Dick Morris, Noul Principe. Machiavelli in secolul al Xxi-lea. A aparut in 1999 in S.U.A., dupa scandalul cu izmenele, dar inainte de atentatul terorist de la 11 septembrie 2001, care a schimbat nu doar fata Americii, ci si a lumii. Fiind o carte a actualitatii politice a unei epoci istorice, ea este deja datata. Este interesanta, mai ales pentru cei care studiaza politica interna a S.U.A., campaniile electorale pentru Congres, Senat, Presedintia S.U.A. etc. Dar nu are mai nimic de-a face cu realitatile din Romania. Morris a avut neinspiratia sa o inscrie in posteritatea lui Machiavelli, dar daca Principele este o carte de prima mana, care a marcat modernitatea profund, Noul Principe este o carte cam de mana a cincea. Intentionez sa-i scriu o cronica analitica detaliata, dar important este ca ea are o relevanta limitata pentru tipul de politica facute la noi.
Dick Morris nu a fost angajat sa faca o campanie electorala pentru ca scrie carti mai mult sau mai putin bune, ci pentru ca este unul dintre cei mai redutabili specialisti pe campanii electorale din lume. Este aceasta si o conditie suficienta pentru a propulsa o necunoscuta catre pozitia de varf in statul roman? Cat de pregatita politic, profesional si moral este Lia Roberts pentru functie, nimeni nu stie. Morris va incerca s-o prezinte intr-o lumina atragatoare sau sa-i faca pe ceilalti candidati cat mai nesuferiti. Cei doi nu stiu probabil ca (in ciuda sumelor de bani cu care se lauda, de fapt micute, in comparatie cu fondurile oligarhilor pesedisti) accesul la televiziunile din Romania este dificil pentru toti cei care nu s-au aliniat politicii duse de partidul de guvernamant sau intereselor acestuia. Morris a facut campanie pentru Putin, care avea prima sansa si toate televiziunile la dispozitie. A mai facut campanii in America Latina, dar tot pentru candidati cu sanse mari sau maxime. Daca va reusi sa o duca in turul al doilea pe Lia Roberts inseamna ca in Romania este deja democratie, iar campania se va desfasura corect si ca Morris este chiar mai bun decat se spune. Dar toate acestea sunt speculatii. Vom vedea la timpul potrivit cum se vor desfasura ostilitatile.
Ideea ca doar un candidat adus din afara, chiar si din diaspora, mai poate salva Romania, este periculoasa (pentru democratia romaneasca). Deja nivelul increderii in institutiile democratice este scazut (partide, guvern, parlament, justitie, presedintie etc.). Exista un nivel ridicat de incredere doar in institutii care nu sunt nici politice, nici democratice (armata si biserica). Daca se inoculeaza publicului de la noi ideea ca partidele existente nu pot produce candidati viabili, in curand se va spune ca nu mai avem nevoie nici de partide. Dar democratia fara partide aflate in competitie nu este democratie. Morris sustine pe cineva care nu are nici un sprijin in partidele care si-au construit in ani si cu greutate sustinerea populara. Partidele care nu au reusit au fost marginalizate, cel putin pentru o perioada. Daca o persoana fara sustinere politica ar ajunge in fruntea statului, colaborarea cu partidele parlamentare si cu cele care vor alcatui guvernul va fi teribil de dificila. A mai existat un experiment in care un presedinte n-a avut suficienta forta pentru a produce schimbarea promisa. Sa ne amintim de Emil Constantinescu! Cu toate acestea, pana sa ajunga presedinte, el a fost sprijinit de cea mai formidabila coalitie de partide politice, asociatii ale societatii civile, sindicate, asociatii profesionale (Conventia Democratica din Romania). Iar diminuarea sustinerii i-a scurtat cariera politica. Oricum, experimentul Morris-Roberts nu trebuie impiedicat, mai ales daca se va face uz de mijloace cinstite, asa cum am auzit deja. Aparitia unei concurente inedite ii va face pe toti ceilalti candidati sa isi schimbe comportamentul. Prin intrarea in joc a Liei Roberts si a lui Dick Morris a crescut si mai mult miza electorala. Dar miza politica a scazut deja.
Dan Pavel