Salvati Muntii Apuseni!
Rosia Montana, din nou Rosia Montana!
•Intrucat mai marii de la guvern si presedentie fac ureche surda
la pericolul care paste Muntii Apuseni, campania noastra continua
• Din fericire, lumea occidentala se solidarizeaza cu cauza pe care o aparam
• O recenta conferinta organizata la Londra a atras 500 de participanti
Sunt unii care spun ca s-au saturat sa citeasca despre Rosia Montana. Daca o vad doar ca pe un simplu subiect de presa, mai mult sau mai putin de scandal, intr-adevar, am scris prea mult in ultimii trei ani despre aceasta comuna din Apuseni. Cautatorii de subiecte de senzatie ar putea fi dezamagiti. Din pacate, Rosia Montana nu e un subiect de presa ca oricare altul. Rosia Montana e strigatul de disperare al majoritatii romanilor, apogeul revoltei in fata orbirii care i-a cuprins din senin pe unii semeni ai nostri. Am fi dorit sa se termine demult. Ne-am imaginat ca guvernantii vor avea decenta de a lua seama la semnalele venite in cascada din toate sferele vietii academice, religioase, universitare si nonguvernamentale, din tara si din lumea intreaga. Am crezut ca, daca spune primul ministru "stop", subalternii domniei sale ii vor executa dispozitiile. Am asteptat ca presedintele republicii sa aiba curajul de "a infiera", fie si in stilul binecunoscut, vanzarea Tarii Motilor pe doi arginti, periclitarea viitorului economic si social al unei regiuni intregi din tarisoara pe care o pastoreste si se presupune ca o apara de cel rau, amin. N-a fost sa fie asa. Ca si in cazul adoptiilor, autoritatile de la Bucuresti sfideaza pe toata lumea. Ministrul culturii ii ignora pe marii istorici si arheologi ai lumii, ii inlatura din Comisia Nationala de Arheologie, sub pretextul reorganizarii, pe cei care au avut curajul sa se opuna distrugerii vestigiilor arheologice, ii trateaza cu tacere sau explicatii inconsistente pe protectorii monumentelor de la Icomos (Consiliul Mondial al Monumentelor). Ministrul industriilor, la unison cu predecesorul sau de la Pd, a devenit lobby-ist la Tv pentru o firma straina. Agentia Nationala a Resurselor Minerale considera resursele strategice si secrete ale tarii ca pe un fel de rufe intinse pe sfoara la vederea tuturor trecatorilor, pe care-i invita, in mod iresponsabil, sa se serveasca aproape gratuit din aurul si argintul muntilor - bogatii care apartin nu numai statului actual, dar si istoriei romanesti.
Din fericire pentru cei multi, care spera ca mai exista dreptate pe lume, presiunile nationale si internationale sunt tot mai intense. Societatea civila din Romania poate urca la aceeasi tribuna cu oricare Ong european. Mai devreme sau mai tarziu, guvernantii nostri se vor trezi din betia puterii si vor apleca urechea la apelurile noastre. Nu-i vor mai trata drept "isterici" (Petru Lificiu) si "puerili" (Ion Iliescu) pe militantii ecologisti de pretutindeni. Pagina de fata aduce, speram, in atentia tuturor, semne de schimbare demne de luat in seama.
"Rosia Montana: tentatia aurului"
Marti, 10 februarie, la orele 19, "Royal Geographical Society" din Londra, situata pe 1, Kensington Gore, a gazduit conferinta internationala "Rosia Montana: tentatia aurului", sustinuta de arhitectul Serban Cantacuzino, presedintele Fundatiei "Pro Patrimonio" pentru salvarea patrimoniului cultural si construit din Romania. Dezbaterile pe marginea conferintei au fost prezidate de faimosul istoric, autor si prezentator al programelor Bbc 2, Dan Cruickhank. D-l Cruickhank este membru de onoare al Institutului Regal al Arhitectilor Britanici, profesor in cadrul Departamentului de Arhitectura de la Universitatea Delaware (S.U.A.) si director al Trustului pentru cladiri istorice din Spitalfields. Citam din conferinta d-lui Cantacuzino, oaspete al rubricii noastre de interviu cu cateva luni in urma:
"Este aproape sigur ca aurul comorilor gasite de Schliemann (marele arheolog german, descoperitorul Troiei - n. red.) in mormintele regale din Micene provine din Muntii Apuseni. Cucerirea Daciei si preluarea minelor de aur au revigorat economia Imperiului Roman si i-au permis lui Traian construirea marelui For din Roma. Descoperirea, in secolul al Xviii-lea, a 25 de tablite cerate scrise a adus informatii nepretuite privind viata de zi cu zi a unei comunitati miniere din Antichitate. Intreaga zona este recunoscuta in mod universal ca fiind de o importanta unica prin bogatia vestigiilor arheologice romane si preromane, in mare parte inca neexplorate: asezari, terme, temple, altare, morminte si o retea complexa, aproape fara sfarsit, de galerii de mina. La Rosia Montana, o companie miniera canadiana, cu permisiunea statului roman, propune aruncarea in aer a cinci munti, pentru a putea extrage, prin metoda de exploatare deschisa, ceea ce a mai ramas din zacamintele de aur. Intr-o vale din apropiere, roca pulverizata si apa amestecata cu cianuri, folosita la extragerea aurului, vor fi depozitate intr-un lac de decantare sustinut de un baraj inalt de 180 metri (echivalentul unei cladiri de 60 de etaje), ce va fi construit din rocile obtinute in urma exploatarii minelor. Peisajul, care va fi distrus odata cu vestigiile arheologice, este unul dintre cele mai frumoase din Transilvania. Distrugerea sitului arheologic, a peisajului si chiar a Rosiei Montane in sine, cu frumoasele sale case si biserici (Alburnus Maior al perioadei daco-romane, cel mai vechi oras atestat documentar din Romania, pana nu demult inregistrat ca un monument de exceptionala valoare istorica), ameninta insasi identitatea poporului roman, care isi are originile in Dacia romana".
Dezbateri aprinse au avut loc dupa ce directorul companiei "Gold Corporation", Richard Hill, a luat cuvantul pentru a sustine, cu argumentele deja cunoscute de cititorii nostri, oportunitatea proiectului. Bombardat cu zeci de intrebari de un public cunoscator al situatiei din Apuseni, d-l Hill a fost pus in dificultate si, practic, n-a dat un raspuns rezonabil nici unei intrebari. L-a secondat consiliera Companiei pe probleme de arheologie, Corina Bors, ale carei argumente subtiri au starnit zambetul celor 500 de participanti - personalitati stiintifice, culturale britanice si ale diasporei romane. Unul dintre participanti, ascultand argumentatia jalnica a d-nei Bors, a exclamat: "Pana acum am fost ingrijorat de perspectiva sumbra a vestigiilor arheologice de la Alburnus Maior; dupa ce a vorbit doamna arheolog de la "Gold Corporation", sunt devastat!". Au fost prezenti, de asemenea, importanti specialisti in minerit si analisti financiari de la Bursa londoneza, care au fost avertizati in acest fel, de timpuriu, de eventualitatea ca "Gabriel Resources" sa-si mute actiunile la Londra. Mai mult ca sigur, dupa cele aflate la conferinta d-lui Cantacuzino, broker-ii nu se vor inghesui sa tranzactioneze actiunile de mare risc ale firmei "junior" (lipsita de orice experienta in minerit), intemeiata de Frank Timis. Din Romania au luat parte Eugen David, presedintele Asociatiei "Alburnus Maior", Stephanie Roth si FranIoise Heidebroek, membre ale asociatiei, Stefania Simion, membra a Institutului Roman pentru Pace (Patrir) din Cluj-Napoca, Horia Ciugudean, istoric si arheolog, fost pana de curand directorul Muzeului Unirii din Alba-Iulia.
"Pro Patrimonio" este o federatie de fundatii nationale autonome cu sediul in Romania, Marea Britanie, S.U.A. si Franta, avand aceeasi misiune, acelasi program de conservare, acelasi website (http: www. propatrimonio.org) si un presedinte unic. Fondator: Serban Cantacuzino. "Pro Patrimonio" este sustinuta de Fundatia Ratiu, Mihai Eminescu Trust, Lafarge Romcim, Unesco.
Studiu de caz: Rosia Montana
"Costul total de mediu va depasi 600 de milioane de dolari"
Sub titlul "Componenta Ecologica a Strategiei de Dezvoltare Economica a zonei Muntilor Apuseni. Studiu de caz Rosia Montana", la Editura Academiei de Studii Economice a aparut recent o exceptionala colectie de studii coordonate de profesorul Paul Bran, rectorul Ase. Autorii cercetarilor privind gandirea "eco-economica" in Apuseni sunt urmatorii profesori ai prestigioasei institutii de invatamant bucurestene: Florina Bran, Oana David, Ion Gh. Rosca, Gheorghe Manea, Ionela Costica si Afrodita Iorgulescu.
Inainte de a consemna cateva dintre directiile de cercetare, facem precizarea ca volumul reprezinta un indreptar de mare pret pentru autoritatile aflate in cautare de "experti" in Africa de Sud, deoarece ofera celor care se codesc de atata vreme sa ia o decizie fata de controversatul proiect minier o dovada ca adevaratii experti sunt aici, si nu aiurea. Ei lucreaza aproape gratis si isi pun in joc prestigiul stiintific; important este ca guvernantii sa-si aplece urechea la analizele lor bine argumentate.
Pornind de la premisa de bun-simt, potrivit careia "orice decizie la Rosia Montana trebuie sa respecte si interesele generatiilor viitoare, iar oricat de important ar fi viitorul, el nu trebuie cladit pe distrugerea trecutului", cercetatorii de la Ase indeamna autoritatile sa cantareasca bine inainte de a lua vreo decizie. In cazul dezvoltarii proiectului minier canadian, spun ei, criteriul "echitatii intre generatii", un concept de baza in filosofia Uniunii Europene, "va fi anulat", deoarece generatiile care vor veni dupa noi nu vor mai avea aur de gestionat, ci 200 de mii de tone de cianuri reziduale si 200 de milioane de metri cubi de ape uzate, satele dintr-o arie larga fiind excluse din fluxurile turistice interne si internationale. Autorii se intreaba ce "dezvoltare" si "progres" va aduce compania miniera, cand veniturile localnicilor angajati direct sau indirect la "Gold Corporation" vor fi, in perioada 2004-2020, de 16,7 milioane de dolari, comparativ cu pierderile de venituri de sase ori mai mari? In aceeasi perioada, aceste pierderi ale celor care lucreaza deocamdata in mod curent in agricultura, silvicultura, cresterea animalelor, prelucrarea lemnului si diverse servicii incompatibile cu mineritul vor fi de 94,7 milioane de dolari! Intrucat, dupa inchiderea minei, pierderile vor fi continue, economistii de la A.S.E. au calculat ca in urmatorii 50 de ani pierderile totale nete ale Romaniei de pe urma implementarii proiectului "Gold Corporation" vor fi de circa 300 de milioane de dolari! Alte calcule prezentate de autorii studiului sunt de-a dreptul infricosatoare. La capitolul pierderi, aflam urmatoarele: "Mina de la Rosia Montana va ocupa o suprafata de 1200 ha, dar aria totala afectata va fi de 5 ori mai mare, adica 6000 ha. Daca ne bazam pe costul estimat de cercetatorii australieni, de 100.000 Usd per hectar, obtinem un cost total de mediu de 600 milioane Usd, acest cost putand fi si mai mare. In schimb, pe intreg parcursul exploatarii, bugetul de stat va primi in total aproximativ 160 de milioane de dolari".
Analizand investitia straina directa, autorii volumului constata ca uzina de procesare, cele 14 autobasculante de 150 tone si costurile de consultanta reprezinta importuri, generand locuri de munca si beneficii altor tari, nicidecum Romaniei. Valoarea totala a acestor importuri este estimata la 300 milioane de dolari. Intrucat "Minvest Deva", deci statul roman, contribuie cu 18% la cheltuielile de capital, inseamna ca fiecare roman contribuie la cheltuielile externe ale "Gold Corporation", care se ridica la aproximativ 78 milioane de dolari! Demonstratia cu cifre imbatabile si solutiile alternative de dezvoltare se desfasoara pe 155 de pagini, care n-ar trebui sa lipseasca de pe biroul nici unui ministru implicat in desfasurarea investitiei ce se pregateste la Rosia Montana. Daca si aceste argumente nu sunt suficiente pentru o decizie de bun-simt asteptata din sferele puterii, ne este greu sa mai intelegem ceva. Cei interesati de volumul editat de A.S.E. pot scrie direct editurii la Bucuresti, Piata Romana nr. 6, sector 1, cod 701631/ e-mail: editura @net.ase.ro// www.ase.ro
Pretul unui exemplar: 66.000 lei plus costurile de expeditie.
Ion Longin Popescu