Cinema
O veste grozava:
"Aur" pentru filmul romanesc la Berlin
In aceasta saptamana ne-a venit din Germania, de la Festivalul International al Filmului de la Berlin, vestea ca un film de scurt metraj romanesc a luat mult ravnitul premiu Ursul de aur. Iata un foarte placut motiv pentru a-l aborda pe d-l Decebal Mitulescu, director general al Centrului National al Cinematografiei. L-am rugat, asadar, sa ne dea unele amanunte legate de acest veritabil eveniment din viata Filmului Romanesc.
- Ne bucura, desigur, nespus aceasta veste! Si anume, faptul ca filmul lui Cristi Puiu, Un cartus de Kent si un pachet de cafea - scurtmetraj la care regizorul semneaza si scenariul -, a luat un premiu atat de prestigios. Cristi Puiu s-a obisnuit, cred, cu ideea ca filmele lui sunt premiate. Si cand spun asta, ma gandesc la Marfa si banii, un film atat de aplaudat nu numai la noi acasa, ci si, pe merit, premiat la Cottbus, la Salonic, la Trieste, Angers, Buenos Aires. Iata si motivatia juriului care a acordat acest mare premiu: "Buget mic, impact urias, o poveste simpla, dar eficienta, cu dialoguri fantastice - acest film este o remarcabila marturie despre o societate care trece prin profunde transformari". Vreau sa stiti ca acest premiu atrage dupa sine o nominalizare automata la premiile anuale ale Academiei de Film...
- Dupa aceasta veste intr-adevar minunata, v-as ruga sa ne spuneti care mai este situatia filmelor aflate in lucru, in aceste zile, pe platourile din Romania...
- Sa stiti ca si asta este o veste buna: avem un numar record de filme in lucru. Si anume: 34! Dintre ele, 20 sunt de lung metraj si 14 de scurt metraj. Lucreaza de zor atat regizori consacrati, cat si unii debutanti. Sa va dau o lista? Ar fi foarte lunga! Iata, totusi, cateva nume de regizori si cateva titluri de filme in lucru: Dan Pita cu Second hand, Carmazan cu Lotus, Bogdan Dumitrescu lucreaza la filmul Cobai, Serban Marinescu - Fotografii de familie, Sergiu Nicolaescu - Orient Express, Napoleon Helmis - Italiencele (debut), Mircea Daneliuc este in lucru cu filmul Mammare; Mircea Muresan - Azucena; Petre Nastase - Aventurile unei zile (debut). Sa mai zic? Bine, atunci mai amintesc Marele jaf comunist - coproductie romano-franceza, regizor Alexandru Solomon - debut; Recviem - Dinu Tanase; Pacala se intoarce - cu care se intoarce la film Geo Saizescu; Cocosul decapitat (coproductie romano-germano-maghiara), un film de Radu Gabrea. Si inca un debut: Ingerul necesar - un film pe care-l realizeaza Gheorghe Preda.
As mai adauga faptul ca in luna martie va fi prezentat in premiera filmul lui Ioan Carmazan - Raport despre starea natiunii, in luna aprilie urmeaza premiera cu filmul lui Catalin Saizescu - Secretul Reginei Cleopatra (debut). Ii urmeaza Italiencele - filmul lui Helmis. Stagiunea primavara-vara se va incheia cu filmul lui Nicolaescu - Orient Express.
- Cum mai stam cu "eterna" problema a salilor de cinema, atat de degradate in ultimele doua decenii?
- Sper sa va pot da, in curand, si in aceasta privinta o veste buna. Si anume: joi, 12 februarie a.c., a fost stabilita o licitatie publica pentru inchirierea unui numar de 70 de sali de cinema - din Bucuresti si provincie. Si cand spun "inchiriere", subinteleg si renovare si modernizare. Am urmarit atragerea de capital privat pentru rezolvarea acestei intr-adevar spinoase probleme. S-au inscris la licitatie vreo 56 de firme. Sper sa fie o operatie reusita, astfel incat cinefilii romani sa poata veni din nou, cu placere, sa vada un film. In primul rand, unul din bogata "recolta" romaneasca!
Silvia Kerim
Monologuri cu scriitori
Alex. Stefanescu
Vine primavara! Vine sigur!
Mai avem de asteptat doua-trei saptamani si, gata, vine primavara. Stiu exact ce se va intampla in gradina mea. Pamantul va iesi de sub zapada imaculata burzuluit, tepos, acoperit de tulpini lemnoase frante si frunze moarte. Va trebui sa-l greblez si sa dau foc gramezilor de uscaturi. Apoi, treptat, din tarana impura isi vor face loc spre lumina, ca niste lanci de puritate, primele fire de iarba noi si ghioceii (am si ghiocei in gradina). O materie aparent informa, mazgoasa, plina de gunoaie, pamantul, de atingerea caruia domnisoarele se feresc oripilate, va produce, inca o data, "verde pur, vis de-albastru si azur". La fel, din crengile zgrunturoase ale pomilor se vor desface flori albe si roz, a caror priveliste te imbata si te face sa te indragostesti instantaneu de oricine se afla in preajma, de fata din vecini care a venit sa-ti aduca intr-o galeata lapte proaspat sau de propria ta nevasta.
Asa ceva se intampla si in societatea romaneasca. Totul e imprastiat, neingrijit si adeseori murdar, dar din aceasta materie de care simti nevoia sa te feresti cutremurat de dezgust se ivesc, impinse de o irepresibila vitalitate, forme noi si curate, inca nedesfacute complet din invelisurile batrane, uscate sau putrezite. Nu se construiesc numai biserici asemanatoare cu niste garaje, pe maidanele dintre blocuri, ci si biserici adevarate, ilustrari inspirate ale ideii de verticalitate. Nu se ridica numai palate tiganesti, ci si case pline de gratie, ascunse cochet sub draperii de verdeata. Nu se fac numai afaceri veroase, ci si afaceri propriu-zise, care dinamizeaza viata unor localitati si le dau oamenilor sentimentul ca sunt necesari.
Traiesc citind de dimineata pana seara, traiesc coplesit de carti, cele mai multe lipsite de valoare. Am si publicat, recent, o carte (buna!) despre o suta de carti proaste, intitulata Ceva care seamana cu literatura. Asa se face ca uneori ma simt descurajat si mi se pare ca totul e pierdut, cel putin in ceea ce priveste profesia de scriitor. Oamenii nu mai citesc nici poezii, nici romane, ci stau toata ziua la televizor sau in fata computerului. Iar cand totusi citesc, isi divulga incompetenta de cititori. Nu mai stiu sa trateze fictiunea ca fictiune, au uitat limbajul paradisiac al literaturii. Iau textul literar in serios, ca pe un text stiintific, si il gasesc neverosimil. Sunt incapabili sa se joace, nu mai pot sa se lase purtati de fantezia scriitorului si striga tot timpul, inoportun: "Degeaba! Pe mine nu ma imbata nimeni cu apa rece!" Ca si cum ar fi un merit sa nu mai fii in stare sa te imbeti cu apa rece...
La randul lor, multi scriitori, in loc sa se straduiasca sa recucereasca publicul, il acuza de insensibilitate si declara ritos ca nu mai scriu decat pentru ei insisi, ca nu-i intereseaza succesul, ca au de suferit si din cauza limbii de restransa circulatie, ai carei prizonieri sunt. Singura lor preocupare ramane sa lupte pentru premii literare si sa faca, ei intre ei, ierarhii, ducand in acest scop razboaie interminabile. Toate acestea ma fac uneori sa ma simt descurajat si sa cred ca partida e pierduta. Dar nu am dreptate! Sigur nu am dreptate! Citesc uneori insemnarile de jurnal ale unor critici literari din perioada interbelica si constat ca si ei credeau ca asista la o criza a literaturii, ca viata literara e dominata de confuzia de valori etc. etc. Credeau asta in cea mai fasta perioada din istoria literaturii romane!
Daca ma concentrez, daca imi regasesc seninatatea, incep sa vad ce literatura extraordinara apare chiar acum, in acest aparent haos. Este o nastere grea, totul siroieste de sange, dar fatul este frumos si puternic.
Dupa 1989, in afara de sutele de autori fara talent, dar cu bani, care isi publica pe cheltuiala lor cartile lipsite de valoare, in afara de alte sute de autori, talentati, dar blazati, care isi pierd timpul mai mult prin restaurante decat la masa de scris, au aparut si scriitori care au ceva de spus si o spun inspirat, scriitori cu care candva ne vom mandri si pe care strainii ii vor descoperi cu entuziasm. Printre ei se remarca mai multi eseisti, inteligente stralucite, eruditi inca dinainte de a implini treizeci de ani, in genul lui Mircea Eliade: H.-R. Patapievici, Theodor Baconsky, Stefan BorbEly, Ioana Parvulescu, Toader Paleologu, Cristian Badilita, Ovidiu Hurduzeu, Alina Mungiu-Pippidi, Marius Lazurca, Ion Manolescu.
Vine primavara si pentru societatea romaneasca, oricate greseli ar mai face oamenii politici. Vine sigur!
A consemnat,
Sanda Anghelescu
Disc
Morometzii - Romania, trezeste-te!
Formatia care a facut furori in hip-hop-ul anilor trecuti, cu ritmurile ei sugubete pe versuri comice, se reintoarce anul acesta cu un album nou. Romania, trezeste-te! este titlul ultimului disc lansat si, in acelasi timp, prima din cele sapte aparitii discografice ale trupei de pana acum, care marcheaza acut o schimbare. Este vorba de trecerea brusca de la muzica hip-hop distractiva, de petrecere, cu versuri haioase, la o muzica mai serioasa, cu un mesaj bine definit. Romania, trezeste-te! este un strigat adresat tuturor acelora care continua sa ramana indiferenti atunci cand lucrurile se indreapta spre mai rau, care - desi pot schimba ceva prin atitudinea lor - raman nepasatori. Si, nu in ultimul rand, este un indemn de a nu te conforma, de a ramane independent si liber in gandire. Si fiindca se pregatesc intens de promovarea acestui nou album, baietii de la Morometzii filmeaza deja un clip la piesa Romania... pe strazile Capitalei.
"De la cel mai recent album al nostru - Sunt in rai -, formatia noastra a suferit foarte multe schimbari. In prezent, suntem doar doi: eu si cu Dizzy", declara 1-Q Sapro. "Noi consideram insa ca e cea mai buna alegere si am mare incredere in puterea noastra de munca si in inspiratia pe care o avem. Cred ca ne-am pus de acord asupra lucrurilor care ne plac si pot spune ca suntem pe aceeasi lungime de unda in tot ceea ce gandim, nu doar pe plan muzical."
Dia Radu