Europa, lasa-ne totusi sa te iubim!
Daca s-ar face o ancheta lingvistica pe ultimii 14 ani din istoria Romaniei, cred ca am afla lucruri uimitoare. Spre exemplu, s-ar identifica cuvintele folosite de romani cu cea mai mare frecventa. Astfel am vedea ca, la egalitate cu mama, tata, paine, lapte, sora, frate... urmasii Romei au rostit si au scris Europa, europeni, cu "derivatele" ei recente Uniunea Europeana, Consiliul Europei, Comisia Europeana, etc. Insetati de ceea ce le-a fost interzis vreme de 50 de ani, europenii din Carpati se manifesta azi cu adoratie. Schimband ceea ce e de schimbat, orientarea catre Vest a romanilor e naturala, deoarece restabileste traseul istoric spre radacini al unei natii aruncate la margine si izolate pe nedrept de-a lungul secolelor. Situatia e mult mai greu de inteles cand privesti lucrurile din celalalt punct de vedere, al vesticilor. Captivi inca ai ideii ca dincolo de granita catolica nu exista nimic demn de interes, multi vest-europeni confunda inca Bucurestiul cu Budapesta si Carpatii cu Balcanii. Asa cum slavii vechi nu numarau decat pana la 10.000, fiindca li se parea deja o cifra enorma, iar ce trecea de ea avea un singur nume, tamna, adica "multime intunecata", tot asa pentru multi francezi, elvetieni, suedezi, englezi sau portughezi, dincolo de Ungaria e o terra incognita, o pata alba pe harta, o tamna geografica. Chiar si cand fac afaceri in aceasta zona, sunt straini care se jeneaza sa vorbeasca, in tarile lor, despre destinatiile spre care se imbarca de nenumarate ori pe an: Bucuresti, Cluj, Iasi sau Timisoara.
In urma cu cativa ani, venind de la Zrich la bordul unui avion al companiei "Swissair", am observat ca pe monitorul ce indica traseul aparatului nu figura Bucurestiul - destinatia calatoriei noastre. Se vedeau Kievul, Sofia, Varsovia, dar nu capitala tarii spre care "Swissair" zbura de 30 de ani si in care castigase sute de milioane de dolari. Am intrebat-o pe stewardesa: "Unde merge avionul acesta?". Si-a aruncat ochii pe ecran si, intelegand ironia, mi-a adus, fastacita, un formular pentru sugestii si reclamatii.
Recent, cinci producatori de vinuri apartinand grupului "Mistral" din Cte de Provence au organizat la un hotel din Bucuresti o degustare de vinuri, in scopul declarat de a intra pe piata romaneasca. La un moment dat, unul dintre francezi imi intinde un pliant de pe coperta caruia o harta a Europei mi-a amintit de revoltatoarea intamplare din avion. Sunt trecute toate tarile, pana la Serbia, Croatia, Ungaria si Polonia, dar nu si Romania. Conturul tarii in care domnii provensali ar fi incantati sa-si vanda vinurile este desenat, nimic de zis, dar nu este "nominalizat". Nu scrie "Roumanie". Profesorul Take Ionescu avea o vorba prin 1930: "Sa fim fericiti daca Franta ne lasa s-o iubim". Iata ca zicerea sa e la fel de actuala, dar trebuie extinsa la intreaga Europa. Diverse sondaje, mai mult sau mai putin credibile, arata ca numai 25% dintre europeni ii doresc pe romani in Ue (in Franta, circa 14%!). In timp ce 85% dintre urmasii imparatului Traian de la Dunare s-ar intoarce bucurosi in structurile "imperiale", adica inapoi, la "Marea Roma". Ce denota aceste date? Ca, pentru a reface echilibrul interbelic, cand Romania era o tara de imigrare, nu de emigrare, principala lupta a viitorului deceniu ar trebui data pentru schimbarea atitudinii occidentale. Iar acest lucru nu se poate face prin smecherii de tip Nastase sau prin lobby-uri angajate de papusari ca Hrebenciuc (miscari care au enervat-o rau pe baroneasa Nicholson). Nici prin tacerile vinovate ale lui Razvan Theodorescu ot Rosia Montana, in fata a peste o mie de arheologi si istorici din intreaga lume. Schimbarea se va face de jos in sus, de la artisti si computeristi, la omul simplu muncitor in constructii. Am citit cu totii despre prestatia admirabila a milioanelor de romani care lucreaza si vor lucra cinstit in Europa, si pentru care patronii se bat deja cu propriile autoritati sa le prelungeasca contractele. Doar ei, si nu politicienii care zice-se ca-i reprezinta, sunt indreptatiti sa trimita un Sms in aceste zile, la Bruxelles, cu urmatorul continut: "Europa, lasa-ne totusi sa te iubim!".
Ion Longin Popescu