Tara, la judecata taranilor
Teodor Ariesan
- pensionar din Tara Motilor -
"Pe mine nu s-o gasat ala om care sa ma minta,
gandind ca-s prost. Ca nu-s"
Dupa saptesprezece ani lucrati "pe sut" la mina Barza si dupa alti cinci "in apa", la poduri peste Somes, Mures si Aries, Teodor Ariesan din comuna Poiana merge greu, in doua bastoane, abia tarandu-si picioarele. Cat ar fi arsita de mare in timpul verii si cat de inalt omatul iernii, el nu lipseste duminica de la biserica. Are pensie, are copii, are trei vaci, dar nu mai are nevasta. Si nici vecini. Din nouasprezece case, candva mandre si pline de viata, au mai ramas cu suflet in dansele doar doua: a lui si a unui alt Ariesan, Avram. Lui mos Teodor, daca e sa-l intrebi, ii place mai mult iarna, cand otravurile din aer par a-si reduce efectul si trec neobservate. Situate aproape de Rosia Poieni si in vecinatatea Rosiei Montane, Poiana, Robestii, Negrestii, Sohodolul si toate satele motesti rasfirate pe coaste traiesc de cativa ani drama otravirii gradinilor si a livezilor. Teodor Ariesan a aflat ca, odata cu terminarea decopertarii totale de la Rosia Poieni (si, Doamne fereste, in curand poate si de la Rosia Montana), radiatii de tot felul forteaza pomii din zona sa-si lepede fructul si gradinile de zarzavat sa-si scuture floarea. Petrecandu-si ore intregi prin carciumile comunale, sa-i treaca de urat si sa se informeze de la "ai de-s abonati la ziare", omul este la curent cu aproape tot ce se petrece in tara; a observat cum merge politica, cum "se rastoarna" finantele si bancile, cum se taie padurile si tot ce trebuie sa stie un taran care a avut de-a face in viata lui cu avocatii, cu doctorii, cu comunistii si cu Caritasul. Un taifas cu Teodor Ariesan, in anul al Xv-lea de la Revolutia Romana, arunca o lumina noua asupra unor realitati ce ni se par banale. Nu sunt!
"De vor intoarce si astia muntele de la Rosia,
va fi o nebunie, va fi prapadul"
- Se spune ca, de vreo cativa ani, fructele si legumele au cam disparut din gradini. Care sa fie cauza, nene Ariesan?
- Poluarea. La Zlatna si Rosia Poieni, imediat dupa ce au terminat cu decopertarea, au iesit la suprafata radiatii din acelea ce sting bogatia pomilor si rasadurilor. Cad florile castravetilor, cad prunele si merele di pa crengi de indata ce se maresc. Aci, in jurul bisericii noastre, atatea poame se faceau, ca nu mai aveau loc oamenii unde sa le depoziteze. Acuma, vantul aduce otrava pana la noi si arde samanta in plante. Eu nu mai am mult de trait, la 75 de ai nu-mi pasa, dar ma gandesc la nepotii astia de s-or angajat pe santierul chinezilor (canadienilor - n. red.) de la Rosia Montana, la o aruncatura de bat de Rosia cuprului. Imi pare mie ca, de vor intoarce si astia muntele, dupa ce vor scoate familiile di pa dealul cu bogatie, va fi o nebunie, mai. Va fi prapadul. Ne dau gata. Atunci sa vezi radiatii slobozite din fundul pamantului, de poate cadea si pasarea in zbor. Va iesi cum a iesit de la cupru. Ba zace ca de la aur iese mai mare. Dar pe chinez nu-l priveste, nu-l doare capul de noi; sa-si faca el mendrele... El nici nu sta aci, numa vine sa vada, ca patron. Patronii astia investesc banii unde-i bogatie, nu unde... Sa taie vaci, nu, ca-i munca. Pe vremuri, stii, oamenii or tinut vite multe aici. Dar nu mai e chiar asa.
- Dupa cum se vede, si padurile s-au cam rarit. Coastele sunt plesuve. Cine le-a ras in felul asta?
- Cum cine? Padurarii. Brigadierii. Ca Ocolul hotilor tine cu dintii de padure, n-o da inapoi oamenilor pana n-o da gata. Daca te uiti roata, ai sa vezi cum vinde Ocolul pe rupere. Taie si vinde cu camioanele. Unul de-aci, in uniforma statului, o vandut de o suta sasezeci de milioane, acuma-i anul. Si-o luat o casa la Abrud din padurea oamenilor. De aia nu clarifica situatia, ca sa vanda ei! Daca-ai merge intr-o dimineata la sedinta la Ocol, eu m-am dus; daca-ai merge, ai vedea dumneata ce oameni is aceia, brigadierii, padurarii!... Cum is de...
- Cum sunt?
- Grooosi, ca parlamentarii ceia care nu pot lua pixul di pa masa. Cu degetele ca carnatii, am auzit eu la radio. Zacea unul ca-l baga la insulta pe cel ce-o grait asa. Dar ce insulta? Astia asa-s de grasi acolo, la Ocol, ca in ziua salariului ii arunca la casierita cate o suta de mii. Aia-i radea barba, isi mai face o leafa. Am avut si eu un cumnat brigadier, pe timpul dictaturii, dar acela vindea lemne cu puiala, nu ca acuma. Vindea trei-patru brazi, nu mii de metri steri, ca astia de-acuma. Si au cui sa vanda in ziua de azi, toti bustenii ii cumpara exportul. De aia zac ca in Romania nu se gandeste nimeni decat numa cum sa fure, sa-si insuseasca. In sus, pe ape, se fura lemnele si ziua. Pana la Vulcanu e periculos, miroase lemnul si te opresc. Bradul te trasneste cu mirosul, ca-l simt politarii de la circulatie: hopa, vine paleta! Dar se uita pasta ea asa, cu coada ochiului, ia milionul si zace: da-i drumul! Tot asa ii si-n Abrud si la Ciuruleasa si pe unde-i politie. Pana scapa dincolo. Cand scapa dincolo, nu-i mai intreaba nimeni pa Banat, pana la Tito! Dar de la mine din padure, macar ca nu mi-or dat-o cu acte, nu-i las sa fure; le-am spus: de va prind, va tai gatul! Si padurarul nu s-o mai bagat.
"Spanzura-ma, Iliescule, eu nu ma tem,
c-am trait destul!"
- Ce credeti ca s-a intamplat cu oamenii dupa 1989?
- Ha, ha, ha, ce s-a-ntamplat? Am avut un frate, Ariesan Ioan, care a terminat liceul in 55, in Baia de Aries. Avea baiatul asta o biblie asa, ni, "Bazele marxism-leninismului". Fii atent, o iau cu mine intr-o zi si-o duc acasa, sa vedem ce diferenta e intre Marx, Engels, Lenin si Biblia popii, stii? O fost destept om Lenin asta, o fost neamt, n-o fost rus. Stii ce scria? In lume va disparea clasa exploatatoare, mosierii, chiaburii; lumea se va culturiza, nu vor mai fi nestiutori de carte, dar sa fiti foarte atenti, sa nu se nasca o clasa mai rea ca alea care-or fost! Asta de azi ii clasa prevazuta de el de-acum 85 de ai! Ma, ce rau imi pare c-o ramas cartea acolo, la niste colegi, ca acuma as trimite foaia la Iliescu si la aceia. Cu aviz de primire as trimite-o, s-o citeasca la Parlament... Ma, uite, ici sunteti voi, luati Bazele si cititi ce-o zas Lenin! Spanzura-ma, Iliescule, eu nu ma tem, c-am trait destul! Cea mai rea clasa sa nu se nasca, dar s-o nascut. Fiecare om sa se stearga pe-alalalt, sa te-mbogatesti, sa furi, sa faci... Nu se gandeste nimeni la altceva. Fiecare se gandeste cum sa ia pielea de pe celalalt.
- De unde stiti acest lucru? Locuiti totusi intr-o zona destul de izolata...
- Ma bazez pe birtasi. Ei sunt semnalul pentru mine. In timpul dictaturii, trei birturi erau in Poiana. Aveau petrol si sare, se alimentau cu calul si caruta, dar erau mai cinstiti. Astazi, avem cel putin 15 birturi de-acelea. Care de care cum sa te traga pe sfoara, sa-ti ieie pielea. No, unde-i constiinta? Am un var care-i inspectorul Garzii Financiare in Albac. "Mai, vere, ma, de ce-i lasati asa? Unul vinde chibritele cu trei sute, altul cu cinci, altul cu o mie, care cum il taie-n cap". "Ma", zace, nu-i bai. Cat de scump sa vanda, numai sa treaca-n hartie, ca noi dupa aia ii impozam." "Mai, vere, ma", zic, ca mi-e var bun, tata lui o fost frate cu mama, "nu va e voua rusine, ca iau bata, ma! D-apai acela ia pielea di pa mine si tie iti place ca ingrasati finantele?" Altadata, adus-o unii niste farina-n Campeni. Campenarii, mai isteti, au pus conditii: or o dati cu atat, ori duceti-o la Sohodol, ca aia-s mai prosti si cumpara la orice pret. Cineva o fost destept si-n Sohodol; o trimas o hartie la Garda Financiara, la inspectori. Or venit aceia si le-or facut proces de opt milioane. Am discutat cu unul care are copilu-n Garda: "Ma, Vasile, ce-or facut aia?". "Ce sa faca? Ce stiu ei mai bine: au facut procesul, dar negustorii le-or dat doua milioane si au fost lasati sa plece cu proces cu tot, ca si cand nu s-a-ntamplat nimic."
- Din ce sursa va informati, daca, asa cum am aflat, televiziunea se prinde greu pe vaile astea?
- Din ziarele de la bufet, care-i un fel de club de cetire, si de la radio. Dar pe mine nu s-o gasat ala om care sa ma minta, gandind ca-s prost. Ca nu-s. Vorbesc de constiinta la radio. Ca trebuie sa avem constiinta si cutare. Du-te, ma, in p... m..., unde gasesti tu om de ala, cu constiinta? In tara asta nu exista asa ceva! Inchid radioul, ce rost are sa-l ascult?
- Ce parere aveti despre viata politica de azi?
- A fost si inca este totul o minciuna. Am un frate care a facut patru ai de Academie politica. Zac cata el: "Ma, ce-ati invatat acolo?". "Ma", zace, "minciunile veneau ca pe banda." Nu s-au schimbat prea multe de atunci. Serafim asta al meu avea un diplomat, cum au aceia din Parlament. Zac cata el intr-o zi, dupa Revolutie, cand o venit la cositoare: "Ma, in diplomatul ala inca porti hartiile cu minciuni si in ziua de azi? Ca imi pare mie ca pentru mancare iti trebuie o straita, aici nu-ti incap decat niste oua". "Da ce, nene", zace el, "astazi nu se minte?" I-am dat dreptate, saracul, ajunsese primar...
"Tu, Marie, stai acolo, pe margine,
ca nimeni nu da banii inapoi"
- Care credeti ca sunt evenimentele cele mai neplacute pentru romani, din ultimii 15 ani?
- Caderea Fni si a jocului Caritas. Ca am zas, vazandu-i pe aceia buluc la Guvern, cerandu-si banii de la Cec: "Ma, oameni, cereti s-o aduca pe Maria Vlad (Vlas), ca ea o spus ca vrea sa vina sa faca dreptatea". Si o venit sangura. Dar eu i-as fi spus: "Tu, Marie, stai acolo, pe margine, nu fi proasta, ca nimeni nu da banii inapoi". Cand a fost cu acela de la Cluj, bata-l dracu sa-l bata, Stoica, m-a prins si pe mine fara sa vreau, ca am fost jurat ca in veci nu mai dau bani la roata norocului. Vine fiica-mea de la Campeni si zace: "Mai, ticule, ai ceva bani?". "Ma", zac, "am vreo treizaci si cinci de mii..." "D-apoi numa douazeci de mii imi treba", zace, "ca atat valoreaza o chitanta." Bun. Dupa vreo trei termene, vine pa ziar ca am de luat un milion si doua sute. Am luat sutele, dar milionul, nu, ca or zas unii: ma, hai sa-i punem din nou, ca ne da de opt ori. Facui socoteala: opt milioane, o casa la oras pe timpul acela. Dar n-aveam sa mai vad nimic din ei, ca o cazut toata aranjarea hotului. Ma, zac, prostitu-ne-o cu ceva, ca rau ne-am incurcat la minte. Ne-o spreiat cu ceva, sa las eu banii din mana? Eu le-am lasat bani, dar ei mi-or dat o hartie, din pod pana jos in tinda ii de lunga. Tat douaj de mii, douaj de mii... Am ramas cu hartia aia. Altdat, amu-s cinci ai, am vandut doi boi si-o vaca si am pus banii la o banca in Abrud. Cincisprezece milioane. Prima luna mi-o dat sase sute de mii dobanda. "Ii bine, ma", zac cata vecinul Avramu Ariesanului. A doua luna, mi-o dat doua sute. M-o tanut un an si nu mi-o mai dat nimica. Abia i-am scos, am avut noroc cu o casierita care m-o anuntat de cate ori aduna cinci milioane. Atunci am zas: "In veci, ma, nu mai pui nimic la banci. Si aistea-s hoti".
Ion Longin Popescu