O indecizie contraproductiva
Stirea despre posibila renuntare a liderului Pd Traian Basescu la candidatura pentru Primaria Capitalei a fost prima "bomba" a anului 2004. Dupa constituirea aliantei Da intre Pnl si Pd, s-au scris foarte multe despre "tandemul Stolojan-Basescu" si despre rolurile pe care cei doi urmau sa le joace. In cele mai multe comentarii, Traian Basescu era "vazut" la Primarie data fiind notorietatea lui si tendinta bucurestenilor (cel mai informat segment al populatiei Romaniei) de a sustine formatiunile politice opuse Psd-ului. Chiar daca la trecutele "locale" Psd-ul a castigat primariile de sector, trebuie sa remarcam ca el nu a reusit niciodata sa castige prin alegeri Primaria Generala. Mai mult, cucerirea sectoarelor Capitalei de catre Psd si, implicit, favorizarea oficiala a primarilor acestora prin reducerea capacitatii de decizie a primarului Capitalei i-au crescut cota de popularitate nabadaiosului lider Pd, desi nu toate propunerile lui au fost extrem de corecte. In raport, sa zicem, cu un controversat administrator ca Vanghelie, Traian Basescu le-a parut bucurestenilor drept singura solutie pentru limitarea abuzurilor si hotiei Psd-iste. Lupta lui Basescu - o adevarata "gherila urbana" - cu reprezentantii administratiei guvernamentale i-a sporit numarul de sustinatori si, in consecinta, impactul electoral. Nu intamplator Psd-ul a vehiculat o lista intreaga de posibili candidati, mediatizati cu orice prilej, pentru a gasi un competitor cat de cat in stare sa-i reziste lui Basescu. Prin retragerea lui prezumtiva din cursa pentru Primaria Generala, Psd-ul ar putea, in sfarsit, sa castige, mai ales ca fonduri pentru propaganda are destule, iar la promisiuni nu a facut niciodata economie. Nici un alt candidat al opozitiei, fie ea si unita, nu va putea rezista "masinariei" puse la punct de partidul guvernamental, ferm decis sa coloreze in trandafiriu - in perspectiva alegerilor generale - toata administratia locala din tara.
Posibila renuntare a lui Traian Basescu la candidatura pentru Primaria Capitalei este bazata pe un calcul extrem de riscant. La constituirea "tandemului" s-a vanturat ideea unei impartiri a "varfurilor" administratiei centrale intre componentele aliantei Da: Pnl-ul, reprezentat de T. Stolojan - presedintia tarii, iar Pd-ul, prin Traian Basescu - conducerea guvernului. Decizie in principiu fireasca, dar valabila doar daca Da iese invingatoare atat la "prezidentiale", cat si la "parlamentare". Ultimele sondaje nemanipulate (cum este cel dat publicitatii de Curs in decembrie 2003) indica existenta acestei posibilitati. In mediul urban, Da a depasit deja Psd-ul, iar dintre "prezidentiabili", T. Stolojan s-a apropiat cel mai tare de candidatul (aproape sigur) Psd, Adrian Nastase. Dar mai mult de jumatate din electoratul roman traieste in rural, mediu dominat clar de partidul guvernamental. Chiar intensificandu-si la maximum contactele directe cu acest mediu, Da are putine sanse sa reduca handicapul, lumea sateasca, inertiala si putin informata, votand - in genere - cu guvernantii, de la care asteapta diverse facilitati si subventii. In plus, Da are putine personalitati de impact in mediul rural, acceptate de agricultori pentru propuneri legislative sau masuri cunoscute de toti. Cea mai cunoscuta "figura" a opozitiei democratice printre rurali, Vasile Lupu, autorul Legii 1/2000, este prim-vicepresedintele Actiunii Populare. Alianta Da nu ia insa, deocamdata, in calcul o colaborare cu partidul fostului presedinte al tarii, Emil Constantinescu, desi acesta regrupeaza o serie de oameni cu experienta, necompromisi in guvernarea dominata de Cdr intre 1997 si 2000. Fara atragerea electoratului rural, Da nu poate avea speranta unei infrangeri a Psd-ului atat la prezidentiale, cat si la parlamentare. Mai ales ca Psd-ul va incerca prin toate mijloacele sa castige majoritatea absoluta a primariilor la localele din iunie a.c.
D-l Basescu s-a gandit ca, odata (re)ales primar al Capitalei, nu ar putea repeta - in eventualitatea unei victorii a opozitiei - manevra lui V. Ciorbea, care a detinut concomitent sefia administratiei bucurestene si a guvernului, dovedindu-se incapabil in ambele functii. Desi intre T. Basescu si V. Ciorbea nu este nici o asemanare, solutia retragerii pe acest motiv nu este deloc fericita. Liderul Pd ar da "vrabia din mana pentru cioara de pe gard", pentru ca, daca opozitia pierde "parlamentarele", dupa o posibila infrangere in "localele" bucurestene, s-ar vedea nevoit sa isi incheie cariera politica, lucru ce s-ar intampla si daca ar fi infrant in eventualitatea candidaturii la Primarie. D-l Basescu are - totusi - prima sansa la Bucuresti si castigarea Capitalei ar fi un puternic semnal pentru intreg electoratul roman. In fond, cu tot riscul unei aparente tradari a sperantelor locuitorilor din Bucuresti, d-l Basescu nu are decat sa-si dea demisia din postul de primar pentru a deveni prim-ministru, daca Da castiga atat "prezidentialele", cat si "parlamentarele", situatie greu previzibila in acest moment. Psd-ul are inca un impact de peste 40% si, chiar daca va scadea sub acest procent, are "rezerva" unui Prm igienizat de fatada, pe care - daca nu il va absorbi in intregime - il va prelua pe "bucati". In plus, daca nu se va scinda pana in noiembrie - decembrie 2004 (cazand sub pragul de 5%), el va putea conta si pe Udmr, care joaca intotdeauna - conform intereselor proprii - pe cartea invingatorului. Iar daca opozitia va pierde "prezidentialele", dar va castiga "parlamentarele", postul de prim-ministru va reveni, in mod normal, liderului celui mai mare partid din coalitie, Pnl-ul. Liberalii nu vor renunta la cea mai inalta functie administrativa susceptibila de a fi castigata, doar pentru ca la formarea "tandemului" s-a vanturat ideea nominalizarii pentru presedintie si sefia guvernului a d-nilor T. Stolojan si T. Basescu. Indecizia d-lui Basescu, cu sase luni inainte de "locale", nu face decat sa deruteze electoratul opozitiei si sa-i contrarieze pe membrii propriului partid, obisnuiti cu deciziile transante si ferme ale liderului lor. Si apoi, atat pentru Da, cat si pentru Pnl si Pd luate separat, va fi greu ca in cateva luni sa impuna un candidat (sau mai multi) cu credit valabil intr-o batalie in care Psd-ul nu se va da inapoi de la nici o manevra, oricat de dubioasa ar fi.
Indecizia d-lui Basescu deserveste in acest moment alianta Da. Si asa unii liberali o socotesc o alianta contra naturii, Pd-ul fiind ideologic de centru-stanga, iar Pnl-ul de centru-dreapta. Dar o rupere a coalitiei, in situatia in care - prin retragerea lui T. Basescu - s-ar pierde Primaria Capitalei, ar fi si mai contraproductiva. Optiunea Bucurestiului este un exemplu pentru tara, chiar daca reactia acesteia nu este neaparat aceeasi. Dar pierderea Bucurestiului ar insemna, in eventualitatea unei victorii la "parlamentare" a partidului guvernamental, desavarsirea Psd-izarii Romaniei si decesul politic al opozitiei democratice. In loc sa puna Da intr-o pozitie fragila fata de omnipotentul Psd, d-l Basescu ar putea, mai bine, sa militeze pentru unitatea tuturor partidelor democratice, de la cele din Da pana la Ap si Pntcd, inclusiv la Pur, partid ce nu are alta sansa de a supravietui decat apropierea de centru-dreapta dupa dezertarile cauzate de ruperea coalitiei cu Psd-ul. Liberalii si democratii se tem insa de parerea ca o asemenea deschidere ar duce la o reconstituire a defunctei aliante Cdr-Pd-Udmr, care a lasat putine amintiri placute electoratului. Pe aceeasi parere si-a motivat probabil surprinzatoarea miscare si d-l Basescu, care nu vrea sa repete "istoria" lui V. Ciorbea. Dar, ca si in cazul acestei "istorii", asemanarile merg numai pana la un punct. Pana la alegerile generale ramane mai putin de un an si, pentru a infrange Psd-ul, nu exista alta solutie decat unitatea intregii opozitii democratice si refacerea imaginii prin eliminarea celor compromisi in trecuta guvernare. Indeciziile, balansarile inutile nu servesc la nimic.
Toma Roman