Parlament
Doru Isaroiu
"Simt ca am calcat in 2004 cu dreptul"
Proaspat intorsi din vacanta, membrii trupei Parlament au inceput sa compuna pentru urmatorul album. Intre o repetitie la sala si un concert in tara, solistul trupei, Doru Isaroiu, ne povesteste ce se mai intampla cu "parlamentarii". Formatia care ne-a incantat cu hiturile E frumoasa foc, Valul si Privirea ta se pregateste sa intre in studio
"Cred in traditie, in prietenie si in ambitia mea"
- Iata-va din nou in Bucuresti, dupa niste sarbatori agitate, pe care le-ati petrecut in mare parte pe scena. Ati avut parte si de putina vacanta?
- Sunt bucuros ca am avut parte de un Craciun foarte frumos la Predeal, alaturi de prieteni buni si de iubita mea, iar de Revelion am fost acolo unde ii sta bine unui artist, adica pe scena. Publicul a fost alaturi de noi chiar in noaptea dintre ani si simt ca am calcat in 2004 cu dreptul. Ma simt relaxat si plin de forte noi. De altfel, odihna noastra continua. De-abia acum, in ianuarie, putem sa stam mai linistiti. Dupa Sarbatori, sunt intotdeauna mai putine concerte.
- A trecut ceva timp de cand ai "tradat" Ardealul ca sa te stabilesti in Bucuresti. Ai izbutit sa te adaptezi? Esti multumit de parcursul tau profesional?
- Loc de mai bine exista oricand. Totusi, avand in vedere ca am pornit de la zero, sunt foarte multumit ca am ajuns unde sunt. De altfel, intre imaginea mea de atunci si cea actuala e o distanta stelara. Acasa, la Targu-Mures, purtam plete lungi, ca si rockerii, si cantam o muzica foarte dura, la chitara electrica. Cu vocea cantam doar backing vocals. De-abia aici, in Bucuresti, am reusit sa fac muzica mea cunoscuta. Intre timp m-am tuns si cant pop, dar nu regret. Daca vrei sa ai succes, trebuie sa fii putin comercial, bineinteles, in limitele bunului-gust. Asta este adevarul si nu mi-e rusine sa il afirm. In rest, "gasca" noastra e mult mai omogena, mai inchegata de la o vreme. La tobe a venit Mihai Dumitrescu, iar la chitara Costin Oprea. Am petrecut mult timp impreuna si ne-am obisnuit unii cu altii. Suntem mai tot timpul laolalta si nu ne place cand nu ne vedem des.
- Ati sfarsit anul 2003 cu un album: Privirea ta. S-a bucurat de succes?
- Albumul a fost foarte asteptat si apreciat de public, asta si datorita faptului ca piesa cu acelasi nume a fost extrem de difuzata. Acum, de sarbatori, am lansat un al doilea single, Sclavul iubirii, care are si un clip, cu un scenariu foarte bun. Am incercat si cred ca am reusit sa recucerim inimile fetelor, de sarbatori. Nu vrem sa mai facem o pauza atat de mare intre aparitiile albumelor, asa ca, in afara de drumurile prin tara pe care le facem ca sa promovam discul, am inceput deja sa ne gandim la viitor. Eu am deja trei balade gata; de altfel, compun cu mai mare usurinta balade decat piese ritmate. Sunt un sentimental si asta se vede cand iau chitara in mana. Daca ar fi sa gandim la rece, una din bilele albe ale formatiei noastre sunt concertele. Aparitiile live ne ies intotdeauna foarte bine, publicul este entuziast si ne motiveaza sa facem mai mult. Mai avem multe de oferit si suntem hotarati sa mergem inainte.
- Fanilor vostri le-ar placea sa stie ceva despre tine. Ceva ce nu se vede pe scena sau la televizor. Cum arata zilele tale in care nu canti?
- Noi suntem mai mult pe drumuri, mai ales in sfarsiturile de saptamana, dar mai prindem si cate o clipa libera. Mie imi place sa merg la film, de exemplu, la Mall, sunt mare amator de cinema si nu mi-a scapat nici un film bun in ultimii trei ani. Mai ies si in cluburi, dar nu mai stau pana tarziu, ca in anii trecuti. Am reusit, in sfarsit, sa imi reglez somnul si sa ma trezesc de dimineata, pentru ca nu vreau sa imi dorm viata. Sunt Rac si sunt innebunit dupa apa; daca nu ar ingheta marea, as inota si iarna. Cand am timp, merg si joc tenis. Cu calculatorul nu am nimic in comun, prefer chitara acustica si momentele de singuratate din camera mea. Nu pot sa creez nimic daca sta cineva si ma asculta. Nici chiar iubita mea. Stiu ca admiratorii nostri sunt curiosi sa afle... ei bine, sunt impreuna cu Liliana Fedorca si pot sa spun ca viata intre doi artisti e foarte frumoasa. Ne ajutam, ne sustinem in proiectele noastre, avem multe in comun. Cu toate acestea, nu cantam niciodata impreuna prin casa. Poate vom face un duet adevarat mai tarziu...
- In cuplurile de artisti viata nu e tocmai usoara: succesul e inconjurat de tentatii si ademeniri...
- Sigur, mai sunt si dezavantaje. Daca esti mereu plecat pe drumuri, pot aparea suspiciuni. Totul e sa ai incredere in celalalt si atunci nu exista nici o problema. Exista insa si destule avantaje, si ele sunt intotdeauna mai numeroase. Ochiul unei femei e mai critic si mai atent decat al unui barbat. Liliana e prima care asculta materialele noastre si isi spune obiectiv parerea. La fel ca mama.
- Mama cea draga, lacrimand, dupa feciorul plecat... Mai ajungi pe acasa?
- De fiecare data cand am concert in Ardeal, dau o fuga si pe acasa si stau, daca pot, cate trei-patru zile. De prisos sa mai spun ca mama ma asteapta cu mare drag. Ea face cea mai buna ciorba de fasole, impodobeste bradul cel mai frumos si coace niste cozonaci de te lingi pe degete. Am fost superstitios mult timp dupa ce am plecat de-acasa. Acum nu mai sunt. Cred doar in Dumnezeu, pentru ca L-am simtit alaturi de mine in clipele grele. Si mai cred in traditie, in prietenie si in ambitia mea. Imi plac sarbatorile si imi place sa fac cadouri, dar le fac tot timpul pe ultima suta de metri, cu cateva ore inainte, si asa imi iese bine. Tin mult la prietenii mei, si la cei de aici, si la cei din Targu-Mures. Acolo e si fratele meu, care canta si el, e tobosar. E foarte talentat si vrea sa se mute la Bucuresti, sa cante intr-o formatie cunoscuta. Iar in ceea ce priveste ambitia, ea functioneaza numai atunci cand imi doresc foarte tare un lucru: pentru a face muzica, de exemplu, am fost in stare sa ma mut la Bucuresti si sa trec printr-un an foarte greu, profesional si financiar, pana ce am reusit sa ne lansam. Succesul nu vine niciodata fara sacrificii.
Dia Radu
Foto: Nova Music