"Monseniorul ortodocsilor" din Viena
Leopold Strandl
"Ridic slava bunului Dumnezeu ca mi-a deschis ochii
asupra imensului tezaur spiritual ortodox roman,
de la care am primit sufleteste mai mult
decat mi-ar fi dat Apusul in doua vieti"
Domul "Sfantul Stefan" din Viena este cea mai mare catedrala gotica a Austriei, capodopera catolicismului din Europa Centrala. O bijuterie arhitectonica unde se aduna, vara sau iarna, tot clocotul turistic al lumii, iar duminica, toata suflarea elitei vieneze. Este un veritabil spectacol sa vezi coborand din trasuri doamne si domni zambitori si eleganti, imbracati in haine "nationale", apropiate de portul taranilor din Tirol. De aceea, este cu atat mai emotionant sa auzi, intr-una din magnificile seri de advent (1-24 decembrie), intr-o biserica plina de oameni si de lumini, un cor romanesc, facand sa vibreze vitraliile si candelabrele uriase, dar mai ales sufletele miilor de credinciosi, uimiti sa asculte imnuri divine, intonate intr-o limba necunoscuta. Corul Bisericii Ortodoxe Romane "Sfantul Apostol Andrei" din Viena canta in fata altarului Maicii Domnului, in timp ce preotul Nicolae Dura, absolvent de frunte al Institutului Teologic de la Sibiu, ia parte la slujba ecumenica, impreuna cu tot cinul preotesc crestin din oras.
Dupa vizita Papei Ioan Paul Ii la Bucuresti si in alte capitale ortodoxe, armonia dintre bisericile crestine ale Rasaritului si Apusului pare sa devina realitate, insufletind cu speranta marele plan al reunirii crestinismului. Glasurile tinerilor romani suna divin, camere de filmat si aparate de fotografiat se apropie de "Wiener Neustadter Altar", de pe a carui estrada se aude un "Doamne miluieste" puternic, ce anunta marea perioada de asteptare a Craciunului.
"Numai la ortodocsi am gasit apa buna,
pentru setea noastra de credinta adevarata"
Un cor romanesc in cea mai mare catedrala catolica din Austria e o dovada ca s-a schimbat ceva fundamental in ultimul deceniu in viata Bisericii Crestine din Europa. Ortodoxia, departe de a fi un obstacol, este un liant intre Vest si Est, un tezaur de spiritualitate, de la care destui occidentali luminati nu se sfiesc sa spuna ca asteapta revigorarea credintei intr-o Europa aproape inghetata de materialismul ateu. De altfel, orientarea catre ortodoxie este un fenomen larg raspandit. Candva, la Biserica Ortodoxa Romana din Munchen, am intalnit un credincios neobisnuit de evlavios, care a stat numai in genunchi cat a durat oficierea Sfintei Liturghii. Era profesorul de fizica Hans Fischer, un calvinist convertit la ortodoxie, dupa ce trecuse prin mai multe Biserici, in cautarea unei religii "cu duh si suflet". La Kitchener, in Canada, chinezul Alex Chen, de profesie economist, a luat la rand toate confesiunile existente in provincia Ontario si s-a oprit, in cele din urma, la Biserica Ortodoxa Romana, pastorita de parintele Dumitru Ichim. In Statele Unite, acum cativa ani, a facut mare valva un grup de episcopi de diverse confesiuni crestine care a trecut in masa, cu credinciosi cu tot, la ortodoxia romaneasca. George Banda din Regina, Canada, a fost de fata la senzationalul botez al americanilor si a filmat interviuri cu fiecare dintre ei. Explicatia temerarului lor gest suna astfel: "Numai la ortodocsi, si in special la cei romani, am gasit apa buna de baut pentru setea noastra de credinta adevarata".
Tot la Viena, regretatul episcop Hammerschmidt, autorul a numeroase carti despre ortodoxie, era nelipsit de la slujbele duminicale ale Bisericii Ortodoxe Romane. Profesorul universitar Ernst Suttner, cel mai mare specialist din Europa Centrala in Bisericile orientale, a devenit si el un obisnuit al Bisericilor romane (greco-catolica si ortodoxa). Nu o data, d-l Suttner slujeste in altar, in romaneste, alaturi de preotii romani. La fel cum, de cativa ani buni, relatia stransa dintre monseniorul catolic Leopold Strandl si Biserica Ortodoxa Romana din Viena nu mai apare nimanui ca o curiozitate.
"Apropierea dintre noi este clara si lamurita,
pentru ca avem aceleasi Sfinte Taine"
Romanii vienezi s-au obisnuit cu slujbele ecumenice oficiate in Capela ortodoxa din Lowellstrasse nr. 8 si, mai recent, in noua biserica din zona Simmering. Alaturi de preotul lor, Nicolae Dura, ei il asculta cu bucurie si pe "vladica" cel infasurat cu brau rosu, mic de statura, dar mereu zambitor, cu voce puternica, ale carui predici in limba germana par sa faca fratie de cruce cu rugaciunile romanesti.
Nascut in Viena, in 1927, parintele monsenior Leopold Strandl si-a inceput cariera ecleziastica in anii 50, ca gradinar la palatul Schonbrun". Dupa ce, in 1956, a fost hirotonit preot, s-a dedicat in paralel invatamantului, predand religia in diverse scoli. Inca din primii ani si-a propus sa lupte prin toate mijloacele de care dispunea pentru apropierea bisericilor crestine din Europa, amenintate de "scientism" si ateism consumistic si globalist. In aceasta "cruciada" puternic sustinuta de ierarhii catolici austrieci, si-a dat seama ca ortodoxia romaneasca este cea mai apropiata de Occident, fie si numai prin limba de cult, atat de apropiata de latina in care bisericile apusene au slujit secole de-a randul. "Apropierea dintre noi este clara si lamurita", spune monseniorul Leopold, "pentru ca avem aceleasi Sfinte Taine. Catolicii, in special cei austrieci, sunt foarte deschisi spre Biserica Ortodoxa". Aflata la rascrucea dintre Est si Vest, Austria catolica are menirea de a media intre bisericile continentului, de a atenua diferentele, dar si de a converti tot ce e bun la unii si la altii in seve noi, puternice, capabile sa repuna crestinismul in rolul civilizator pe care l-a avut timp de doua milenii. Astazi, cand ateismul tinde sa castige teren, chiar si in randul celor care elaboreaza Constitutia Ue (in care nici macar nu este specificat rolul Bisericii lui Hristos in formarea constiintei europene), lupta catolicilor, a Sfantului Parinte de la Roma, este si lupta ortodocsilor, a fiecarei patriarhii autocefale. Monseniorul Leopold este revoltat de atitudinea diriguitorilor de la Bruxelles, care uita ca insasi Ideea Europeana este un produs al crestinismului. "In Europa", spune el, "avem, din pacate, o mare problema: lumea vorbeste si se orienteaza numai dupa bani. Noi, in calitate de austrieci catolici, privim cu bucurie spre Rasarit, pentru ca acolo avem rudele noastre, stramosii nostri intru credinta adevarata. Descrestinarea apuseana tot mai accelerata are un antidot: Biserica Rasaritului Ortodox, din randul careia ortodoxia romaneasca se detaseaza cu claritate."
"Bisericile Apusului si Rasaritului sunt Una"
Cand i-a descoperit pe romani, in superba capela din Lowellstrasse nr. 8, unde regii Romaniei, incepand cu Carol I, au poposit in calatoriile lor spre Apus, msg. Leopold Strandl si-a dat seama ca acolo se traia intru Hristos mult mai intens decat isi imagina lumea grabita de pe strazile Vienei. Pentru a-si intari impresiile, a intreprins numeroase calatorii in Romania, unde a fost fascinat de profunzimea credintei depline intru invataturile fara moarte ale Mantuitorului. "Nu am nici o indoiala, Bisericile Apusului si Rasaritului sunt Una. Am fost in Romania si pe timpul regimului comunist, si mai recent, cand parintele Dura mi-a fost ghid si sofer pe la cele mai fascinante manastiri ortodoxe din Transilvania. Ridic slava bunului Dumnezeu pentru a-mi fi deschis ochii asupra imensului tezaur spiritual ortodox roman, de la care am primit sufleteste mai mult decat mi-ar fi dat Apusul in doua vieti. Acest Apus fuge de credinta, in timp ce Rasaritul mi-a aratat cum se vine, cu sete, catre ea. Am certitudinea ca in Biserica Ortodoxa exista nu numai foarte multa intelegere, dar si foarte multa simtire - ceea ce ma impresioneaza si ma bucura foarte mult. Bucuria mea creste atunci cand constat ca, in tara mea, spre deosebire de restul Apusului, nu numai ca nu dispar biserici pentru a se transforma in expozitii comerciale, dar se zidesc inca altele noi. In Austria, la fel ca in tarile ortodoxe, avem inca forta sa sustinem ca omul si familia, traditiile si randuielile lui sunt valori nepretuite, pe care nu trebuie sa le pierdem."
Dupa cum ne spune parintele Dura, monseniorul Strandl este unul dintre binefacatorii Bisericii Ortodoxe Romane din Viena. A sustinut cu o energie pilduitoare proiectul noii biserici romanesti din zona Simmering. Domnia sa a descoperit terenul si, de-a lungul ultimilor ani, a donat, din pensia sa, peste 23.000 de euro pentru biserica romanilor (cu toate ca are nepoti si rude care ar avea nevoie de acesti bani). Pe de alta parte, romanii ii sunt recunoscatori si altui important ierarh catolic: Cardinalul Austriei si, in acelasi timp, Arhiepiscopul de Viena, Christoph Schonborn care, cu toata restristea financiara ce se manifesta astazi si in Biserica Catolica, unde enoriasii "uita" sa-si mai plateasca obolul, a acordat o donatie de 75.000 de euro pentru ridicarea bisericii romanesti. Inaltul prelat este doctor honoris causa al Universitatii de Teologie din Bucuresti si este, de asemenea, autorul unor volume de teologie traduse si in romaneste. In semn de recunostinta, parintele Nicolae Dura intentioneaza sa amplaseze pe frontispiciul bisericii, alaturi de mozaicul dedicat Invierii Mantuitorului si de cel dedicat Sfantului Apostol Andrei, portretul Sfantului Leopold, patronul spiritual al Austriei - a doua patrie a enoriasilor romani. "Pana la urma", crede parintele, "Viena este punctul de intalnire spiritual prin care romanilor le va fi usurata integrarea moral-religioasa in Europa, unde isi vor putea aduce importanta lor contributie. Insusi Cardinalul Schonborn, specialist in Teologia bisericilor rasaritene, este deschis pentru ortodoxie. Este mare lucru ca ei ne inteleg si ne ajuta sa ne prezentam asa cum suntem, in toata deschiderea si in toata dimensiunea mistica a iubirii si intelegerii." Cum ar spune monseniorul Leopold Strandl, citand din intelepciunea Sfintilor Parinti, "tinta noastra este sa nu mai existe hotar intre vecin si vecin".
Ion Longin Popescu
Fotografii de Iulian Ignat