Proiectul de la Rosia Montana, in clestele legislatiei europene
Prof. dr. Peter Fischer
Asist. dr. Alina Lengauer
De la Institutul de Drept European al Universitatii din Viena
"Este de necrezut ca oficiali ai Guvernului roman
au putut accepta o astfel de situatie
care dezavantajeaza tara pe care o guverneaza"
Tratatul care a pus bazele constructiei Uniunii Europene (numita initial Piata Comuna) a prevazut, prin Articolul 2, cele mai importante trei sarcini ale Comunitatii: crearea unui spatiu monetar unic, dezvoltarea unui standard de viata ridicat si asigurarea unui mediu ambiant nepoluat, bazat pe dezvoltarea durabila. Asadar, pentru prima oara in istorie, s-au pus nu doar bazele unei comunitati economice, ci si cele ale unei legislatii preocupate de mediu. Potrivit Tratatului, cine ignora una dintre cele trei axiome risca excluderea din Comunitatea Europeana sau, cum e cazul Romaniei, neadmiterea in randul ei. Tratatul precizeaza, de asemenea, prin Articolul 174 (1), obiectivele pe care politica de mediu a Comunitatii trebuie sa le indeplineasca. Cele mai importante sunt: "pastrarea, protejarea si imbunatatirea calitatii mediului", "protejarea sanatatii oamenilor" si "utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale". Cu alte cuvinte, daca un proiect industrial ameninta mediul si contine riscuri cat de mici de afectare a populatiei, acesta "nu ar trebui autorizat deloc" (Directiva de Evaluare a Efectelor asupra Mediului - Eim). Directiva interzice actiuni ireversibile, care cu greu mai pot fi reparate sau nu pot fi reparate deloc, cum ar fi: proiectele miniere de suprafata, taierile de paduri, stramutarile fortate etc.
Iata, asadar, un ghid practic cat se poate de clar pentru autoritatile romane, atunci cand au de analizat orice proiect de investitii care necesita evaluarea impactului sau asupra mediului. Dintre cazurile importante puse in fata Guvernului in ultimii 14 ani, se detaseaza de la distanta, prin dimensiuni si periculozitate, Proiectul de la Rosia Montana. Oricata bunavointa am arata, prin absurd, acestei lucrari atat de controversate, implementarea ei se izbeste ca de un aisberg de legislatia europeana. Desigur, daca Guvernul roman doreste sa respecte acquis-ul comunitar. Demonstratia o fac, intr-un interviu pe care ni l-au acordat recent in biroul de la Viena, prof. dr. Peter Fischer si asist. dr. Alina Lengauer, experti juridici in probleme de mediu (e-mail: alina-maria.lengauer@univie.ac.at)
"Orice actiune a Companiei in perioada evaluarii
impactului asupra mediului poate fi adusa in fata justitiei"
- Care sunt instrumentele juridice ale Ue in domeniul protectiei mediului?Dr. Peter Fischer: In Ue, rolul central il au Directivele. Cea mai importanta este Directiva Eim (Evaluarea efectelor unor proiecte publice si private asupra mediului). De o importanta majora sunt si Directiva Esm (Evaluarea strategica a mediului), Directiva asupra participarii publice si altele. Exista, asadar, suficiente prevederi legale care fac din Ue o comunitate construita, inainte de toate, pe grija fata de mediul inconjurator si care nu tolereaza proiectele periculoase, indiferent de cine ar fi initiate. In plus, primul obiectiv al politicii de mediu a Ue include masuri de mentinere a status quo-ului mediului, adica mentinerea acestuia asa cum e in prezent si, unde e cazul, imbunatatirea situatiei actuale. Pentru aceasta, Tratatul Ue/Ce cere oprirea proiectelor care polueaza, inclusiv a acelora care nu au demonstrat inca vreun efect advers fata de mediu, dar au potentialul de a ameninta integritatea mediului. Aici intervin principiile precautiei si preventiei.
- Ati studiat indelung descrierea pe care o face "Gabriel Resources" proiectului de la Rosia Montana. Cum apare acesta in lumina Directivei Eim?
Dr. Alina Lengauer: In lumina Eim, acest proiect nu ar trebui autorizat deloc! Niciodata in istorie companiile transatlantice de exploatare a resurselor minerale nu au operat in Europa. S-au dus in America de Sud, in Africa, in Asia, dar niciodata pe continentul nostru. Avem de-a face cu o situatie fara precedent, in care legislatia noastra trebuie sa actioneze cu toata forta ce i-a fost conferita de legiuitori. Prima cerinta este, conform jurisprudentei Curtii Europene de Justitie (Cej), ca publicului afectat de proiect trebuie sa i se acorde ultimul cuvant. Dimpotriva, se observa ca "Gold Corporation" nu ia in seama publicul afectat, iar Directiva Participarii Publice (2003/35), de implementare a Conventiei de la Aarhus (semnata si de Romania), a fost incalcata. "Sondajele" si "seminariile" (unele tinute la Bucuresti!), anunturile, intalnirile caricaturale cu un numar prea mic de angajati sau de potentiali angajati si publicitatea cumparata in ziare sunt confuze si nu pot fi considerate o consultare reala a publicului. Comentariile si intrebarile publicului afectat nu trebuie supuse companiei, ci direct autoritatilor competente, ceea ce nu s-a intamplat. Nu este clar daca publicul a fost informat despre toate aspectele investitiei. Pe de alta parte, date fiind dimensiunile uriase ale proiectului si precedentul creat la Baia Mare, Romania nu poate lua nici o decizie valida, pana cand nu va consulta guvernele si publicul din tarile vecine: Ucraina, Ungaria, Muntenegru, Serbia, Bulgaria. In concluzie, orice decizie, actiune sau omisiune a Companiei in perioada evaluarii impactului asupra mediului (adica in prezent - n. red.) poate fi adusa in fata justitiei. Publicului afectat trebuie sa i se acorde acces total la justitie, in scopul revizuirii unor actiuni care nu sunt conforme cu Directiva Eim, cum ar fi exploziile din zonele cu vestigii arheologice, stramutarile de populatie aflate ilegal in curs, forajele care au poluat izvoarele si fantanile, presiunile psihologice asupra celor care refuza sa se mute etc. Faptul ca activitati pregatitoare pentru acest proiect incepusera deja inaintea initierii evaluarii impactului asupra mediului este impotriva obiectivelor si scopurilor fiecareia dintre Directivele Ue/Ce.
- Sfidand legile, "Gold Corporation" stramuta deja oamenii, cumpara proprietati, pune dinamita unde vrea, face preturi pentru morminte!
Dr. P.F.: Stim acest lucru. Printre altele, este ignorata doctrina effet utile (efect util) a Cej. Conform acesteia, decizia asupra proiectului nu poate fi indreptata intr-o directie sau alta, deci trebuie sa inghete inainte ca procedura de evaluare a impactului asupra mediului sa fie realizata. Or, dupa cum se stie, evaluarea se afla abia la inceput. Cand titularul proiectului intreprinde proceduri ireversibile, cum ar fi dinamitarea pe scara larga si cumpararea si eventual demolarea caselor, realizarea impactului asupra mediului nu mai are nici o eficienta. Este o absurditate. Daca autorizeaza proiectul minier de la Rosia Montana, in ciuda incalcarilor serioase ale legislatiei de mediu si ale standardelor Ue, Romania va trebui sa faca fata unor numeroase proceduri legale in fata Curtii Europene de Justitie, chiar in momentul aderarii la Uniune. In plus, fara a intra in detalii, am constatat ca proiectul minier este in contradictie nu doar cu legislatia europeana de mediu, ci si cu principiile si normele de baza ale Curtii Europene a Drepturilor Omului (Cedo). Pe de alta parte, distrugand pentru totdeauna minele, altarele si asezarile romane unice in Europa, compania "Gabriel Resources" are un comportament anacronic; ea refuza sa se supuna codului de conduita al marilor corporatii, elaborat de Onu, prin care sunt condamnate distrugerile de vestigii arheologice si de valori culturale.
"Avem de-a face cu o exploatare salbatica,
primitiva a resurselor unei tari europene"
- Care sunt concluziile dvs. in privinta incalcarii drepturilor omului la Rosia Montana?
Dr. P.F: Conventia Drepturilor Omului, art. 8, precizeaza clar ca viata privata a oamenilor este inviolabila. Or, cand stramuti mii de oameni dintr-un sat, obligandu-i (sau platindu-i) sa-si paraseasca locuintele, este permis s-o faci numai in interes public, din ratiuni de securitate nationala sau de dezvoltare economica generala. Dar este acesta un proiect de interes national? Am studiat concesiunile industriale din lume, dar n-am gasit o proportie mai dezavantajoasa pentru tara detinatoare a resurselor decat in epoca coloniala! Cu doar 19% partea Romaniei, si chiar cu 25%, cat am auzit ca s-ar dori sa se ofere partii detinatoare a zacamantului aurifer, avem de-a face cu o exploatare salbatica, primitiva a resurselor unei tari europene. Este de necrezut ca oficiali ai Guvernului roman au putut accepta o astfel de situatie care dezavantajeaza tara pe care o guverneaza. In majoritatea cazurilor din epoca moderna pe care le-am studiat, am remarcat ca tara gazda detine de regula 85% din actiunile unei exploatari miniere sau petroliere, in timp ce investitorul nu trece de 15%. Este limpede, deci, ca nu avem un proiect de interes national, ci unul privat, de interes strain, scandalos de disproportionat in defavoarea Romaniei. Ma intreb de ce Parchetul romanesc nu intervine in acest caz. Redeventa de 2% din profit acordata Romaniei imi aminteste de companiile americane si engleze care au mers acum o suta de ani la sahul Persiei si au platit doar 2% din valoarea petrolului pe care l-au scos din subsolul acestei tari. In fata unei astfel de disproportii, care incalca dreptul romanilor de a avea profit maxim din propriile bogatii, nu cred ca negocierile de aderare la Ue, la capitolul Mediu, vor putea fi inchise. Nu-mi imaginez ca ar exista o comisie europeana care ar accepta sa inchida ochii la astfel de lucruri. Romanii nu sunt inca bine informati, dar ei se pot plange deja la Strasbourg.
- La Rosia Montana sunt si persoane care, din diverse motive, sustin proiectul. Ele au infiintat Asociatia "Pro Rosia Montana". Este activitatea lor in concordanta cu Directivele Ue/Ce?
Dr. P.F.: Teoretic, fiecare om e liber sa promoveze ce idee ii place. Ideea Directivelor este clara: ele urmaresc sa protejeze mediul. Organizatiile nonguvernamentale sunt instrumente pretioase de monitorizare a aplicarii lor. Dar este ridicol sa ai o organizatie care sa-i sustina pe cei care doresc sa ruineze mediul. O astfel de entitate loveste, prin programul ei, direct in miezul Directivelor. Desigur, nu poate fi interzisa, trebuie sa le respectam opinia, dar nici o Curte de Justitie Europeana nu ar accepta vreodata o astfel de organizatie ca organizatie constituita in sensul Directivelor. Ar fi absurd.
- Prin construirea unui urias iaz de decantare, de circa 800 ha, apele freatice sunt in pericol de contaminare. Ce spun Directivele cu privire la acest capitol?
Dr. A.L.: Din momentul in care cianura este una dintre substantele din Lista 1 a Ue, evacuarile indirecte din aceasta substanta trebuie prevenite cu orice pret. Totusi, in rezumatul proiectului, eventualitatea unor scurgeri nu este exclusa total, din cauza identificarii unor aluviuni cu o permeabilitate ridicata pe fundul Vaii Cornii. O scurgere de cianura de potasiu in panza de apa freatica si in sistemul de apa potabila al populatiei nu poate fi exclusa. Aceasta inseamna ca acordarea de catre Guvern a unei autorizatii pentru construirea unui lac de depozitare a cianurii pe Valea Cornii constituie o incalcare a Art. 4 al Directivei de protectie a apei freatice. In plus, acordarea acestei autorizatii pe o perioada de timp nelimitata incalca Art. 11 al aceleiasi Directive, care stipuleaza ca aceste autorizatii pot fi acordate pe o perioada de maximum patru ani, dupa care pot fi reinnoite, amendate sau retrase. In concluzie, legislatia romaneasca actuala referitoare la Directiva Eim nu este in concordanta cu legislatia europeana, in special in ceea ce priveste cerintele informarii si regula egalitatii partilor in procedurile juridice, capitol la care compania miniera este avantajata. Publicului afectat nu-i sunt rezervate decat 15 zile in care poate contesta eventualul Acord de Mediu, ceea ce este extrem de putin. Directivele au fost violate de faptul ca titularul proiectului Rmgc, impreuna cu autoritatile romane, pregateste deja sau chiar realizeaza actiuni ireversibile, care sunt impotriva principiului effet utile pe care se bazeaza Directivele. Fiind de 50 de ori mai mare decat operatiunile existente in prezent, acest proiect va trebui sa fie supus de catre autoritatile romane Directivei Eim. Orice actiune opusa ar compromite sansele Romaniei de aderare la Ue.
Ion Longin Popescu
Adresa Curtii Europene pentru Drepturile Omului (Cedo): F-67075 Strasbourg-Cedex