2003: un bilant trandafiriu
Anul 2003 s-a sfarsit cu o incununare a politicii externe a guvernului Psd. Romania - a aratat premierul Adrian Nastase - s-a intors de la Bruxelles cu sacul plin, dupa ce a primit garantii ferme ca negocierile de aderare la Ue vor fi incheiate la timp. Chiar daca Ue nu a adoptat inca viitoarea sa Constitutie, Consiliul European a anuntat ca, la 1 ianuarie 2007, Romania si Bulgaria vor primi statutul de membri ai comunitatii. Psd poate deci sustine ca a demonstrat, inca o data, ca lucreaza cu spor pentru binele tarii. In fond, ar putea evidentia liderii sai, in cei trei ani de cand partidul a revenit la putere, Romania a fost admisa in Nato si, iata, a indeplinit aproape toate conditiile pentru a i se garanta primirea in Ue. Partidul a confirmat, in consecinta, increderea celor care l-au votat in noiembrie 2000. In anul urmator, an electoral, perspectiva va fi, se pare (cum se si cuvine), trandafirie. Psd-ul se poate duce cu incredere la alegeri, pentru ca bilantul lui 2003 a fost (ca si cel din anii anteriori) pozitiv. Nimeni nu va trebui sa se mire daca, dupa atatea succese, Psd-ul va castiga cu lejeritate alegerile, obtinand chiar un "scor" care sa-i permita sa guverneze singur. Fara a mai depinde de "bunavointa" Udmr-ului sau de balbaielile opozitiei.
Lucrurile nu sunt insa atat de simple. Vitrina stralucitoare pe care o vor prezenta guvernantii este numai o fatada. "Succesele" externe incontestabile nu au fost realizate doar de Psd si se datoreaza, in mare parte, unor conjuncturi favorabile. Romania a fost primita in Nato, pe de-o parte, pentru ca "regimul Constantinescu" a facut toate eforturile pentru a convinge Alianta de disponibilitatea tarii si, pe de alta parte, pentru ca, dupa atentatele din 11 septembrie 2001, Sua au decis ca au nevoie de baze mult mai apropiate de zonele in care a germinat terorismul. Iar Ue a luat in considerare mai degraba amplasamentul strategic al Romaniei si "piata" care nu reprezinta altceva decat rezultatele activitatii Psd, in scopul alinierii tarii la standardele comunitare. Nu este nici o indoiala ca "admiterea" va fi, dincolo de efectele ei benefice pe termen lung, dureros resimtita de romani in plan economic. Adica, tocmai in planul in care au suferit cel mai mult dupa 1989. Pentru ca, si in 2003, Psd-ul a facut, in domeniul economic, politica pe care a practicat-o de la infiintarea sa: a tergiversat Reforma din motive populiste, a prelungit tranzitia pentru ca oligarhia pe care o protejeaza sa puna mana pe ultimele ramasite ale averii publice, a atacat teoretic coruptia, dar - in fapt - i-a protejat pe marii corupti, ba chiar le-a legitimat onorabilitatea, blocand, uneori pe fata, actele de justitie.
Psd va prezenta, cum am scris mai inainte, un bilant trandafiriu pentru 2003. In realitate, in anul care s-a incheiat, partidul d-lui Nastase a facut totul pentru a incaleca definitiv tara, pentru a-si asigura in continuare dominatia politica si economica. Trebuie sa mentionam, in primul rand, continuarea actiunilor de subordonare a Legislativului fata de Executiv si de confiscare a administratiei locale prin obligarea "alesilor" de alta culoare la inregimentarea in Psd. In 2003 au fost emise 121 de ordonante de urgenta si 60 de ordonante simple, iar din cele 350 de legi trimise spre dezbatere si ratificare Parlamentului, 315 au avut ca obiect aprobarea respectivelor ordonante. In teritoriu, sute de alesi locali au trecut "cu arme si bagaje" in ograda Psd-ului, terorizati de distribuirea "din pix" (vorba unui cunoscut "baron" Psd-ist) a resurselor bugetare. Politizarea institutiilor statului s-a accentuat, Psd-ul devenind si mai clar un partid-stat care modifica regulile jocului democratic, cand si dupa cum ii convine. El s-a transformat intr-un mecanism care-i permite sa fie concomitent si arbitru, si jucator. Va fi aproape imposibil ca in 2004, ascensiunea sa electorala spre cota de 50% din voturile exprimate sa fie stopata.
Conducerea Psd-ului stie prea bine ca, in ciuda unui ritm de crestere economica destul de inalt (4-5%), in 2003 calitatea vietii nu s-a imbunatatit. Inflatia a continuat sa fie inalta, preturile s-au "ajustat" mereu, criza din sistemul de sanatate s-a adancit, iar coruptia a devenit o formula institutionala. Demiterea catorva ministri, prinsi pe fata cu ocaua mica de presa neaservita, s-a facut sub pretextul remanierii guvernului, cei "pedepsiti" fiind reciclati in functii de partid dupa clasica manevra Pcr-ista a "rotirii cadrelor". De altfel, conducerea Psd-ista si-a aratat, pe tot parcursul lui 2003, maiestria manipulatorie prin crearea unor false evenimente, prin punerea in discutie in agenda publica a unor teme cu evident iz diversionist. De la "problema" alegerilor anticipate la cea a modificarii sistemului electoral, de la modificarea sistemului finantarii partidelor la dezbaterea si adoptarea unei dure (si, desigur, ineficiente) legislatii anticoruptie etc., totul a fost manevrat pentru a ocupa mintile romanilor, Psd-ul facand - pana la urma - tot cum vrea. Cum s-a intamplat in cazul revizuirii Constitutiei, adoptata in proportia dorita de Psd in doar cateva ore, in ciuda apatiei alegatorilor. Ca si primirea conjuncturala - despre care am scris la vremea ei - a Psd-ului in Internationala Socialista, aprobarea rectificarilor constitutionale a fost prezentata drept o dovada clara a increderii de care se bucura partidul guvernamental. Privind in urma, un observator neatent ar putea avea impresia ca Psd-ul este un partid perfect democratic si ca, in 2003, a marsaluit triumfal spre succesul electoral sigur pe care i-l va aduce 2004.
Ca situatia nu sta tocmai asa au dovedit-o reactiile dure la cel mai important eveniment al anului, constituirea aliantei Da intre Pnl si Pd si replicile agresiv-mistocaresti la dezvaluirile practicate constant de Actiunea Populara. Megapartidul Psd nu s-a sfiit sa blocheze in Justitie coalitia dintre liberali si democrati, sub pretextul ca titulatura (Da suna afirmativ) ar impinge electoratul in confuzie. Motivul real este ca Da tinde sa devina veritabila alternativa la dominatia Psd-ista, alianta incepand deja (dupa ultimele sondaje) sa sufle, procentual, in ceafa partidului guvernamental. Un alt eveniment ce marturiseste temerile puterii ca mesajul triumfalist nu ajunge - in lipsa datelor concrete - pentru convingerea electoratului este "naparlirea" programata a "tribunului" Prm-ist, C.V. Tudor. Transformarea lui peste noapte in mielusel vizeaza doua scopuri, ambele favorabile Psd-ului. Mai intai ca, renuntand la monopolul nationalismului (fie el si extremist-sovin), Prm-ul lasa partidul guvernamental sa para singurul aparator al "neamului", Psd-ul preluand astfel voturile fanilor Prm-isti derutati de "schimbarea la fata" a liderului. Apoi ca, daca Prm-ul va fi, totusi, "igienizat", el va putea deveni partenerul Psd intr-o noua guvernare, in cazul in care acesta nu va obtine procentul urias pe care liderii lui il dau ca sigur. Fara C.V. Tudor sau cu un C.V. Tudor obligat sa se "cuminteasca", Psd-ul ar putea merge pana la absorbtia Prm-ului sau a unei parti din el.
Psd-ul va prezenta, asadar, pentru 2003, un bilant trandafiriu. Ramane insa de vazut in ce masura romanii obisnuiti, cei multi, care isi duc viata de pe o zi pe alta, il vor crede. Oricum, pentru 2004, Psd-ul si-a exersat deja si cealalta "arma secreta": pomana. Ca la serbarea Zilei Nationale, cetatenii vor fi intampinati la alegeri cu sarmale si carnati. Ca sa uite ce va urma inca patru ani.
Toma Roman