Cu gandul la Anul Nou

Redactia
Cu gandul la Anul Nou. Bilant pentru ceea ce-a fost, dar mai ales pentru ceea ce vine, anul 2004 are deja filele ocupate in calendarul marilor nostri interpreti de opera si balet. Marina Krilovici . "Anul 2004 inseamna o mare sarbatoare pentru mine: . implinesc 40 de ani de cariera". Imediat ce pasim i...

Cu gandul la Anul Nou

Bilant pentru ceea ce-a fost, dar mai ales pentru ceea ce vine, anul 2004 are deja filele ocupate in calendarul marilor nostri interpreti de opera si balet

Marina Krilovici
"Anul 2004 inseamna o mare sarbatoare pentru mine:
implinesc 40 de ani de cariera"


Imediat ce pasim in 2004, chiar pe 2 ianuarie, voi pleca in Germania, la resedinta mea din Munchen. Dupa o saptamana de relaxare, voi reintra in ritmul obisnuit, cu optimism si multa forta. Anul 2004 inseamna o mare sarbatoare pentru mine: implinesc 40 de ani de cariera; in 1964, am castigat Concursul "George Enescu" si m-am lansat. Doamne, 40 de ani, o viata de om... Voi serba atat la Atena, cat si la Bucuresti. O sa fac un spectacol cu elevele mele, unele fac deja cariera internationala, s-au afirmat in concursuri internationale si canta in teatre importante. Credeti-ma, cea mai mare satisfactie este sa poti transmite ceea ce stii, sa predai mai departe stafeta si sa vezi "mugurii" tai inflorind, sa ai constiinta ca ai pus pe linia buna tineri artisti, sa-i vezi crescand, sa iei parte la realizarile lor.
Cu ocazia sarbatorilor de iarna, le doresc celor de acasa, din Romania, prin intermediul revistei voastre, multa sanatate, intelepciune si rabdare! Sa nu se mai planga ca este greu, pentru ca nicaieri in lume nu este usor, totul sufera transformari majore.
Va iubesc pe toti! La multi ani!

Ruxandra Donose
"Ma voi concentra doar asupra carierei"


Pentru mine, vacanta de sarbatori inca nu a inceput. Pe agenda mea sunt multe evenimente, aproape pana inainte de sarbatori. Acum sunt la Zrich, pe 21 decembrie am avut premiera la Covent Garden, la Londra, de Craciun am fost acasa, la Viena, ca sa fiu alaturi de familie. Nu stiu daca ti-am spus, dar mai am o fetita - Ana Teodora. S-a nascut pe 1 august. Acum este perfect - am un baietel, Max, de trei anisori, si o fetita... Deja am fost cu ea peste tot pe unde am cantat - la Viena, la Berlin, in America... Nu mai vreau copii, sunt implinita. In 2004, ma voi concentra doar asupra carierei.
Revelionul il sarbatorim la Londra, unde ii astept si pe parintii mei. Va doresc din tot sufletul multa sanatate si un an cat mai bun, cu impliniri si satisfactii pe toate planurile!

Leontina Ciobanu-Vaduva
"Sa fie cel mai bun an,
cu dragoste si cu prosperitate"


Pentru prima data de cand am plecat din Romania, acum 15 ani, am fost de Craciun acasa, alaturi de mama. Baietelul meu este acum la ea, are grija de el. Sotul meu are o vorba: "Singurul lucru sigur in viata unui artist este schimbarea", si asta e perfect adevarat... Artistii nu-si apartin lor insisi, sunt devotati celorlalti, publicului. Imediat dupa Anul Nou, trebuie sa plec la Bordeaux pentru Falstaff, de Verdi, apoi am spectacol la Liege. Sper ca anul 2004 sa fie pentru mine cel putin tot atat de bun ca 2003, pe plan familial si profesional. Celor din tara le doresc sanatate, anul 2004 sa fie cel mai bun an, cu dragoste, cu prosperitate si cu ganduri bune!

Viorel Cosma
"In 2004 voi lansa cel de-al 85-lea volum"


Cum ma pregatesc eu de sarbatori? Lucrand. M-a sunat zilele trecute Augustin Buzura si m-a rugat sa scriu urgent o carte despre premierele operei Oedipe de Enescu. Cartea aceasta va fi lansata la Viena, pe 17 ianuarie 2004, cu prilejul premierei capodoperei enesciene la Wiener Staatsoper. Stiti ce inseamna sa scrii o carte de 500 de pagini in nici 20 de zile?... Cand toata lumea "normala" bea si mananca, eu voi face corectura! Pe 5 ianuarie, trebuie sa intram la tipar. Oricum, sunt obisnuit sa muncesc: am 80 de ani si pana acum am scris si publicat 83 de carti.
Anul 2003 mi-a adus bucuria lansarii a sase volume, dintre care unul la Tokio (despre George Enescu). Dintre cartile lansate in 2003, vreau sa amintesc de Apostol Apostolide - un meloman din perioada interbelica. Este vorba despre un ospatar de la "Continental", omul care a avut cea mai mare discoteca din Romania, mai valoroasa decat cea a Radiodifuziunii. Poate veti scrie in "Formula As" despre acest personaj fabulos. Ti-am aruncat manusa, Claudiu!
Pentru 2004, mi-am propus sa fiu mai "rezervat", am in plan doar doua titluri: 60 de ani in loja Operei Romane si volumul 7 al Lexiconului. Totul depinde de sanatatea pe care mi-o da Dumnezeu...
Multa sanatate tuturor cititorilor nostri!

Razvan Mazilu
"Imi doresc sa ma bucur de acelasi public minunat"


De Craciun, ca de obicei, am stat acasa, cu familia. Mi-am impodobit bradul cu globuri rosii si aurii - culorile Craciunului - si m-am amuzat copios de reactia motanului meu, cand a vazut pomul pe "teritoriul" lui. La o sarbatoare asa de mare am uitat putin de dieta, pentru ca mama gateste excelent si n-am de gand sa rezist dulciurilor. De Anul Nou, plec la Paris, la o prietena. E primul Revelion pe care nu il fac in tara. Am fost de multe ori la Paris - asta vara, de exemplu, intr-un turneu -, dar acum sunt sigur ca va fi nemaipomenit. Va fi chiar un Revelion de vis si, bineinteles ca ma voi plimba pe sub luminile mirifice de pe Champs Elysee.
Pentru 2004, doresc sa fiu sanatos, impreuna cu familia mea, sa mi se implineasca proiectele, sa ma bucur de acelasi public minunat, la toate spectacolele mele. Revistei "Formula As" ii doresc sa isi pastreze si mai departe personalitatea, iar celor din redactie si cititorilor, multa sanatate!
Claudiu Ionescu




Carte

Selectia "Formula As"

Cred ca desenele animate moderne si jocurile pe computer nu pot inlocui, mai ales pentru prescolari si scolarii mici, magia cartilor cu poze citite de parinti si bunici in orele tihnite dinaintea somnului. La televizor si calculator, copilul e singur, absorbit de lumea virtuala ce poarta cel mai adesea amprenta violentei, cruzimii, uratului. Multumiti ca isi pot vedea linistiti de treburi, in timp ce micutii "sunt cuminti" in fata ecranelor, parintii ignora faptul ca majoritatea desenelor animate si a jocurilor in retea le solicita imaginatia intr-o directie nefasta: le dezvolta sentimentul de ura si agresivitatea in distrugerea "dusmanilor", le formeaza dexteritatea impuscarii si exploziilor (de care sunt pline pana la insuportabil si asa-zisele filme de actiune), le da o stare de surescitare negativa. Banuiesc si ca animalutele obraznice si distrugatoare, monstrii si robotii, cataclismele de tot soiul le bantuie visele si le marcheaza comportamentul. Pe cand povestile clasice dau o stare de bine, de incredere, fiindca in ele bunatatea, iubirea, rabdarea, harnicia, inving pana la urma piedicile si sunt rasplatite. Si nu doar povestile clasice. Astazi am sa va recomand, pentru copiii dvs., doua noi carti incantatoare, realizate de autori si ilustratori romani, care au in comun credinta ca bunele sentimente nu au disparut din societatea contemporana, ci doar ca trebuie inculcate de la varste fragede:
T.O. Bobe, Darul lui Mos Craciun, ilustratii de Done Stan, Editura "Humanitas" (seria "Junior", tel. 021/223.15.01), 64 pag. Tanarul autor (dintre cei mai talentati prozatori ai noii generatii) stie bine cum gandesc copiii de azi si care sunt trasaturile lor psihologice, de aceea se fereste de didacticism si dulcegarii. Eroii povestii sale sunt doi baieti de sapte ani, Gabi si Mihai, si o pisica, Bianca, purtati de dorintele lor pentru anumite daruri in casa lui Mos Craciun si a renului Ignat din Laponia, Strada Decembrie nr. 25. Gabi isi doreste un catel adevarat, Mihai vrea sa-i faca o fotografie Mosului pentru a-l putea desena apoi cat mai realist, iar mata Bianca, hranita doar cu kitecat, ar vrea sa prinda un soarece viu. Pana la urma, dupa nostime peripetii, fiecare primeste cel mai de pret dar: intelegerea faptului ca orice lucru facut cu iubire capata viata, ca aceasta iubire se afla in fiecare dintre noi si trebuie doar sa invatam sa o scoatem la iveala. Simpla si plina de poezie, ilustrata cu poze colorate superbe, Darul lui Mos Craciun e o carte numai buna de citit si privit in serile acestea de iarna.
Silvia Kerim, Povestiri despre prietenii mei, ilustratii de Dumitru Maris, Editura "Aramis" (tel. 021/461.08.10), 64 pag. Desigur, stiti din revista noastra, unde semneaza adesea articole si la rubrica Din lumea necuvantatoarelor, ca Silvia Kerim e o mare iubitoare de animale. Copiii si animalele domestice, fiinte inocente si vulnerabile, constituie subiectul unora din cartile semnate de colega noastra, care ar adaposti si ingriji, daca ar putea, pe toti cei aflati in suferinta, fiindca stie ce imensa nevoie de afectiune au si cu cata iubire neconditionata raspund. Intr-o existenta ce nu ne rasfata pe majoritatea dintre noi cu prea multe bucurii, compania si fidelitatea necuvantatoarelor ne poate aduce momente de incantare si duiosie. Povestirile adevarate adunate in aceasta carte (nu doar pentru copii) au ca personaje principale caini si pisici, cai, broaste testoase, papagali si maimute. Fiecare cu dramatica lui istorie, cu suferintele provocate de cruzimea sau nepasarea unor oameni, dar si cu salvarea venita din partea unor suflete miloase, care le daruiesc, pe langa ingrijiri, medicamentul universal: iubire.
Adriana Bittel



Marin Constantin

"Niciodata sa nu abandoneze romanul lupta pentru bine si adevar"

Ce a insemnat anul 2003 pentru Madrigal? Aniversarea a 40 de ani de activitate neintrerupta. O viata de om... Am fost decorati de Presedintie cu Ordinul Meritul Cultural in grad de Comandor. Din nefericire, nu toti membrii fondatori s-au putut bucura de aceasta aniversare; mai sunt in viata doar 12. Locul celor disparuti a fost luat de tineri - suntem la a cincea generatie de madrigalisti. O spun cu mandrie, pentru ca acesti tineri sunt bine pregatiti, deja am putut iesi cu ei in lume, am facut turnee in Germania, Elvetia, Franta si Olanda. Fundatia Madrigal - Marin Constantin, aflata in al cincilea an de existenta, are o intensa activitate de promovare a stilului cameral. Tot cu bucurie, cu sentimentul muncii implinite, spun ca Madrigalul a deschis drumul muzicii corale in Romania; din 63, de cand am luat fiinta, s-au nascut peste 100 de formatii camerale in Romania.
Dintre realizarile personale, amintesc faptul ca am fost numit de Organizatia Natiunilor Unite, in urma cu 11 ani, Ambasador Cultural Unesco, iar Corul Madrigal a devenit bun al Patrimoniului Cultural Universal.
In luna decembrie 2003, am facut un turneu in Moldova, am sustinut si un concert la Tescani, pentru omagierea lui George Enescu. De asemenea, am incercat sa oferim momente de bucurie celor carora soarta nu le-a suras, am cantat pentru copiii orfani si pentru batrani. De Craciun, am fost la Urleta, satul meu natal din judetul Prahova. Mi-am dorit ca in noaptea de Ajun sa le pot darui colindatorilor, exact ceea ce se spune in colinde: covrigi si nuci si sa ma bucur cat mai mult de farmecul acestor sarbatori, alaturi de familie. Noul an, 2004, ne aduce un turneu european si unul in Japonia. Eu am fost invitat sa sustin in Tara Soarelui Rasare cursuri de maiestrie, iar in luna iunie, voi face parte dintr-o comisie de doctorat la Academia de Muzica din Kyoto.
In incheiere, le doresc cititorilor revistei voastre si ascultatorilor Madrigalului, un An Nou plin de sanatate si impliniri. Fie ca niciodata romanul sa nu abandoneze lupta pentru bine, pentru frumos si pentru adevar!
C.I.