Doua leacuri uitate:
Camforul si Ricinul
Remediile "batranilor", redescoperite cu entuziasm de stiinta
Cu ceva timp in urma, mi-a cazut in mana o carte rara: un manual de farmacie editat in anul 1827. O carte scrisa cu caractere chirilice, plina de retete si sfaturi medicale pentru o sumedenie de boli. M-am hotarat sa o studiez din pura curiozitate, convins fiind ca retetele de acolo erau total depasite de cercetarile fitoterapiei moderne. Curiozitatea mea s-a transformat insa in uimire cand am regasit acolo remedii care fac astazi valva in Occident: folosirea gelului de aloe, a eucaliptului, a extractelor de muguri sau a... spanzului erau lucruri la ordinea zilei in marile farmacii din Iasi, Bucuresti sau Sibiu acum doua secole. Inainte cu mult de a fi descoperite principiile active ale plantelor, inainte de a fi puse la punct procedurile microbiologiei, maestrii farmaciilor stiau sa stimuleze capacitatea naturala de aparare a organismului, sa previna o sumedenie de tulburari si afectiuni. Redescoperirea descoperirilor lor nu face decat sa reconfirme virtutile de exceptie ale remediilor naturii, pe care stiinta pare in sfarsit hotarata sa le exploreze si sa le repuna in drepturi, dupa ce anterior au fost abandonate pentru mirajul medicamentelor chimice "atotputernice". Din sipetul cu leacuri vechi am ales acum doua remedii-forte: camforul si ricinul, care la noi sunt pe cale de disparitie, in timp ce in Occident reprezinta o adevarata revelatie.
Camforul
Camforul este obtinut din rasina unui copac originar din sudul Chinei, Cinnamomum camphora, inrudit cu arborele din care se obtine scortisoara. Arborele de camfor este un fenomen de vitalitate: ajunge la varste de peste doua mii de ani, atinge cincizeci de metri inaltime, secreta antibiotice si antimicrobiene atat de puternice incat este practic invulnerabil la boli. Fireste, proprietatile sale terapeutice sunt pe masura caracteristicilor sale biologice, fiind printre cele mai vechi si mai folosite medicamente din lume. Chinezii, la fel ca si indienii, aveau un adevarat cult pentru aceasta rasina despre care spuneau ca sporeste energia tuturor celorlalte plante cu care intra in amestec, ca este printre putinele remedii capabile sa reinvie spiritul adormit si ca stimuleaza circulatia energiilor stagnante. Apoi, camforul impreuna cu theriacul venetian (un remediu alchimic obtinut din rasina de zada) se spune ca sunt singurele componente ale bitterului suedez care nu pot fi substituite de nici o alta planta. Camforul regleaza activitatea inimii si a sistemului nervos, decongestioneaza caile respiratorii si plamanii, scade febra, "uneste" toate componentele remediilor in care intra, facand din acestea un tot unitar. Apoi, se mai spunea ca aceasta rasina are proprietatea de a transporta si de a difuza in tot corpul principiile vindecatoare ale celorlalte plante.
Pana de curand, in mai toate farmaciile noastre se preparau remedii pe baza de camfor pentru afectiuni din cele mai diverse, de la astm la reumatism, de la hipertensiune la gripa, remedii pe care din pacate le gasim tot mai greu, fiind impinse deoparte de avalansa de medicamente de sinteza. Iata cateva dintre cele mai reusite remedii pe baza de camfor si cateva din aplicatiile lor.
Alcoolul camforat
Este leacul pe baza de camfor cel mai simplu si mai la indemana pentru a fi folosit atat intern, cat si extern. Se obtine prin dizolvarea cristalelor de camfor in alcool alimentar de mare puritate (96 de grade), in proportie de 1:9. Pentru a obtine 100 de grame de alcool camforat, se pun intr-o sticla 10 grame de camfor si 90 de grame de alcool, dupa care se pune dopul si se agita bine pentru a se omogeniza. Intern, se administreaza 50 de picaturi de camfor de 3-4 ori pe zi, iar extern se foloseste sub forma de comprese sau pentru frictionari.
Unguentul cu camfor
In varianta sa casnica, se obtine din untura (circa 10 linguri) si cristale de camfor (10 g). Se pune intr-un vas camforul, se adauga peste el o lingurita-doua de alcool alimentar de 96 de grade, se zdrobeste si se amesteca bine pentru a se dizolva, dupa care se adauga osanza de porc (untura de prajituri) si se omogenizeaza prin amestecare. Se pastreaza la frigider si se aplica local. Cel mai bine este insa sa gasiti o farmacie in care se mai prepara unguentul camforat, al carui mod de obtinere este relativ similar cu cel descris mai sus, atat doar ca in loc de untura (care are numeroase inconveniente) se foloseste un amestec de lanolina si vaselina.
Elixirul pentru inima si sistemul nervos
Este o veche reteta farmaceutica, readusa de curand la lumina in Occident si care face adevarate minuni in clinicile si sanatoriile naturiste din Germania si Franta. Se obtine din camfor si tinctura de paducel. Mai intai se prepara tinctura de paducel: se umple pe jumatate un borcan cu pulbere (obtinuta prin macinarea cu rasnita electrica de cafea) de flori si frunze de paducel (Crataegus sp.); se completeaza volumul ramas cu alcool alimentar de 70 de grade; se inchide ermetic borcanul si se lasa sa se macereze 8 zile, dupa care se filtreaza continutul, iar tinctura rezultata se trage separat intr-o sticla inchisa la culoare. La jumatate de litru de tinctura de paducel astfel obtinuta se adauga o lingurita (aproximativ 7 grame) de camfor, care se va dizolva prin agitare. Din acest elixir se ia cate o lingurita de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.
Afectiuni in care sunt recomandate preparatele cu camfor
•Palpitatii cardiace, hipertensiune - Se administreaza elixirul de mai sus pentru inima si sistemul nervos, din care se ia cate o lingurita de patru ori pe zi, la orele 8, 12, 18 si 22. Se face o cura de trei luni, cu trei saptamani de pauza, dupa care se reia de cate ori este nevoie. Este un remediu extraordinar mai ales pentru firile agitate, cu tendinta spre irascibilitate, nervozitate sau anxietate.
•Tulburari de menopauza (bufeuri, transpiratie, aritmie, nervozitate) - Se ia de trei ori pe zi cate o lingurita din elixirul pe baza de camfor si paducel descris mai sus. Tratamentul dureaza un an si are efecte de reglare hormonala si nervoasa extraordinare. Persoane care erau dependente de medicamentele hormonale de sinteza au reusit sa le inlocuiasca cu acest remediu simplu si fara efecte adverse.
•Sindrom premenstrual, ciclu menstrual abundent si/sau dureros - Se ia alcool camforat incepand cu o saptamana inainte de ciclul menstrual si pana in ultima zi, cate o lingurita de patru ori pe zi. Camforul are efect de reglare a gonadelor, este un anafrodiziac de intensitate medie, iar cercetari de ultima ora confirma efectele sale contraceptive, cu care era creditat in trecut de catre medicina chineza.
•Tulburari de dinamica sexuala la barbati - Se recomanda, de asemenea, alcoolul camforat: cate o lingurita de patru ori pe zi, pentru combaterea ejacularii premature si a hiperexcitabilitatii. Contra ejacularii premature se mai foloseste extern un unguent special cu camfor, care reduce excitabilitatea senzorilor tactili de la nivelul glandului.
•Epuizare psihica - Se recomanda elixirul pentru inima si sistemul nervos pe baza de camfor: 2-3 lingurite pe zi, pe stomacul gol.
Utilizarea externa a camforului
•Reumatism - se fac aplicatii cu unguent de camfor de 2-3 ori pe zi, pe articulatiile dureroase.
•Bronsita, astm, adjuvant in pneumonie - Se amesteca in unguentul camforat clasic cateva picaturi de ulei volatil de menta (se gaseste in magazinele naturiste). Se maseaza cu acest unguent intreaga zona toracica (pieptul si spatele). Efectele de stimulare si usurare a respiratiei, de eliberare a cailor respiratorii de secretii sunt imediate. Acest tratament este indicat si contra tusei.
•Mancarimi ale pielii, indiferent de natura lor - Se pun in alcoolul camforat cateva picaturi de ulei volatil de menta. Se aplica pe piele printr-o frictionare usoara.
•Dureri de cap - Se maseaza ceafa si tamplele cu alcool camforat.
•Crampe musculare - Se maseaza bland zona afectata cu unguent camforat.
•Leac babesc - Pe timp de iarna, o bucatica de camfor, pusa intr-o punguta si atarnata la gatul copiilor (si adultilor), ii fereste de raceli si gripe.
Atentie, nu supradozati camforul!
Intern, in doze mai mari de 4-6 g pe zi, camforul genereaza simptome neplacute: hipotensiune, deranjamente digestive, dificultate in respiratie. La adulti, o doza de peste 17 g produce paralizia unor centri nervosi, care duce la coma si apoi la moarte.
Uleiul De Ricin
Ricinul este un arbust adus din India in Europa cu milenii in urma. Prima extractie a uleiului de ricin a avut loc, se pare, acum nu mai putin de sase mii de ani si tot de atunci este folosit si in terapie, fiind probabil cel mai vechi medicament de semisinteza din lume. Care sunt proprietatile sale? In primul rand, deblocheaza tranzitul intestinal si intensifica eliminarea materiilor toxice din organism. Apoi, folosit extern, este un adevarat elixir pentru piele, par si mucoase, avand proprietati trofice, antimicrobiene, antitumorale. Atat in farmacia, cat si in medicina populara romaneasca, era un leac de capatai, avand foarte multe aplicatii. Iata-le pe cele mai importante dintre ele:
•Constipatie, constipatie atona - In cazurile usoare se ia o lingura pe zi, dimineata. In cazurile cronice se iau 3-4 linguri pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul se face vreme de doua saptamani, urmat de una-doua saptamani de pauza, pentru a nu da dependenta. Este un remediu eficient si in cazul persoanelor sedentare sau imobilizate la pat.
•Viermi intestinali - Se consuma dimineata 100-200 g de seminte de dovleac, dupa care se iau 1-2 linguri de ulei de ricin. Tratamentul se repeta sapte zile la rand.
•Lipoame - Am aflat urmatorul tratament de la o batrana din satul Moeciu de Jos, judetul Brasov: se unge in fiecare zi zona afectata cu ulei de ricin vreme de un sfert de ora, atat cat poate absorbi pielea. Se face tratamentul vreme de 3-4 saptamani sau, daca este nevoie, si mai mult. Lipoamele scad gradat, cu timpul ajungand sa se resoarba.
•Alunite (nevi) - Se ung nevii cu ulei de ricin de 2-3 ori pe zi. Tratamentul dureaza 2-3 luni.
•Negi, condiloame - Se pun pe zona afectata comprese cu ulei de ricin, care se tin minimum o jumatate de ora in fiecare zi. Aplicatiile se fac pana cand formatiunile se retrag.
•Pete pe piele la persoanele cu probleme hepatice - Se frictioneaza usor zona cu tulburari de pigmentatie, cate un sfert de ora in fiecare zi. In cateva saptamani pielea isi recapata coloratia normala.
•Alopecie (chelie) - Se fac frictionari energice cu ulei de ricin in zonele unde a cazut parul. Tratamentul se face zilnic, cate un sfert de ora, vreme de minimum o luna.
•Prevenirea craparii pielii si a degeraturilor - Dupa baie se maseaza corpul cu ulei de ricin din abundenta, dupa care se lasa pielea la aer sa se zvante vreme de o jumatate de ora. Ca preparat de masaj, mai ales pentru persoanele cu pielea uscata, uleiul de ricin este neintrecut, singurul neajuns fiind mirosul sau destul de neplacut. Pentru a rezolva acest inconvenient se adauga la uleiul de ricin cateva picaturi de ulei de lamaie, care va da o aroma placuta si invioratoare.
Ilie Tudor
O informatie utila
In cazul in care nu gasiti ulei de ricin, camfor sau preparatele pe baza de camfor descrise in acest articol, le puteti comanda prin posta de la o farmacie specializata: S.C. Orchi-Farm S.R.L., tel. 0788/34.34.13, 0268/23.69.21.