Un loc printre sfinti
Maica Tereza
"Binele pe care il faci maine va fi uitat.
N-are importanta, implineste-l"
In toamna aceasta, la Roma, Maica Tereza, ingerul pamantean al dezmostenitilor si saracilor, a pornit pe drumul sanctificarii
Roma, duminica, 19 octombrie 2003: zi de toamna superba, cu soare si cer senin. Un dar dumnezeiesc, pentru o tripla sarbatoare crestina: Maica Tereza de Calcutta va fi primita in randul Fericitilor (inca un pas si va deveni in curand sfanta), in calendarul catolic este Ziua Mondiala a Misionarilor si tot astazi se implinesc 25 de ani de pontificat pentru Sfantul Parinte Papa Ioan Paul al Ii-lea. Marea Piata Sf. Petru a Vaticanului, in care intra de obicei 50.000 de suflete, este iarasi plina pana la refuz: 300.000 de credinciosi din lumea intreaga, misionari, pelerini si preoti, au venit sa-i aduca un omagiu celei mai venerate femei de pe glob, Maica Tereza. Slujba dureaza mult, trei ore, si incepe cu cererea episcopului de Calcutta, Lucas Sirkar, adresata Papei, ca Maica Tereza de Calcutta sa fie inscrisa in randul Fericitilor. Dar cine a fost aceasta femeie?
"Vino, fii lumina mea!"
Agnes Gonxha Bojaxhiu (viitoarea Maica Tereza) se naste la 27 august 1910 la Skopje (azi capitala Macedoniei), intr-o familie albaneza catolica. Pe-atunci, regiunea apartinea Imperiului Otoman. Tatal, Nicolae, comerciant si bun patriot, lasa noaptea, pe ascuns, haine si hrana familiilor sarace. Dupa moartea sotului ei, Drane, femeie energica, blanda, dar mai ales credincioasa, isi va creste copiii, in ciuda lipsurilor, cu demnitate si in spirit crestin. Rugaciunea spusa zilnic in familie o va ajuta pe copila Agnes sa-si contureze viitoarea vocatie: ucenicia la marea scoala a lui Dumnezeu. Duhovnicul ei o indruma, dandu-i un reper: bucuria. "Bucuria este ca o busola ce-ti arata directia vietii", i-a spus.
Cand implineste 18 ani (1928), Agnes paraseste tara, plecand in Irlanda, langa Dublin, si se alatura Surorilor Misionare de Loreto. Lazar, fratele ei, se va stabili in Italia, unde se vor si intalni, dar pe mama si pe sora mai mare, Age, nu le va mai revedea niciodata (regimul comunist nu le-a permis sa paraseasca tara).
La 1 decembrie 1928, pleaca spre taramul mult visat, India, ca sa-si faca noviciatul, la picioarele Himalayei, in localitatea Darjeeling. Dupa noua ani, isi va depune definitiv cele trei voturi: de saracie, castitate si ascultare, luandu-si numele de Maria Tereza a Pruncului Iisus, din devotament pentru Sf. Tereza de Lisieux. Preda geografia si catehismul la Manastirea-colegiu Loreto din Calcutta, unde ajunge si directoare. Vorbeste fluent engleza, bengali si hindi. Elevele o iubesc, fascinate de aceasta tanara, micuta de inaltime (are doar 1,52 m), surazatoare si-o numesc deja Ma (maica) sau Tereza-bengaleza. Dar "micuta" avea suflet mare si nu va uita niciodata privirea goala si resemnata a saracilor din Calcutta, nevoiti sa doarma pe strazi, sa manance pe strazi si tot acolo sa moara, fara vreun cuvant de alinare sau o mangaiere. Simte chemarea fierbinte de a-i ajuta mai mult. In septembrie 1946, in trenul plin de saraci, orbi, schiopi si leprosi care o duce din nou la Manastirea Loreto din Darjeeling, Maica Tereza are o revelatie si-L aude pe Iisus Care-i cere ca de-acum inainte sa-i ajute pe cei mai saraci dintre saraci. "Vino, fii lumina mea!", i-a spus si acesta va fi crezul ei pana la sfarsitul zilelor. Dar va trebui sa-si paraseasca ordinul si sa traiasca la fel ca cei pe care-i va cauta neobosita prin lume: saraca si umila. Pleaca in 1948 din manastire, cu aprobarea Papei Pius al Xii-lea, ramanand insa calugarita. Avea cinci rupii in buzunar, doua sari-uri (dintre cele mai modeste) si Rozariul. De-acum, saracia si suferinta vor fi tinta ei. Merge mai intai la Patna, departe de Calcutta, ca sa invete de la surorile americane notiuni de medicina si sa se obisnuiasca cu bolnavii... Abia in ziua de 7 octombrie 1950, Maica Tereza primeste de la Papa aprobarea de a infiinta Congregatia Misionarele Caritatii si astfel, ea adauga celor trei voturi de calugarie un al patrulea: al caritatii. Ajutandu-i pe saraci, Il ajuti pe Iisus. Infiinteaza, in Calcutta, Casa muribunzilor, apoi, la periferia Calcuttei, Centrul pentru leprosi, Casa copiilor, iar in 1956 apare, la 300 km de Calcutta, orasul leprosilor, o oaza de verdeata, unde viata curge inainte. Maicii Tereza i se alatura treptat voluntari si multe calugarite, desi conditiile de intrare sunt foarte aspre. "Ca sa fim acceptate de saraci trebuie sa traim asemenea lor", spunea ea. Ii aduna de pe strada pe cei bolnavi, acoperiti de viermi, pe cei flamanzi, pe cei singuri... Ii spala, le curata ranile, le da de mancare, ii mangaie. India incepe sa-i atraga ca un magnet pe cei care vor sa ajute neaparat. Deschide o Casa la Roma in 1968 si o alta chiar in Vatican, in 1987, la dorinta Sf. Parinte, care vizitase Calcutta. Deschide ea insasi Case ale Misionarelor Caritatii in Sua (una dintre ele este dedicata bolnavilor de Sida), Insulele Caraibe, America Centrala si de Sud, Orientul Mijlociu, Africa, Asia, Australia, Oceania, Statele Independente ale Commonwealth-ului, in fosta Uniune Sovietica si in Europa de Est (in 1990 ea a venit pentru prima oara si in Romania). Maica Tereza a fost chemata in tari musulmane (Yemen, Egipt, Arabia Saudita), fiind primita neconditionat: ea predica Evanghelia intai cu fapta si-apoi cu cuvantul. In 1963, intemeiaza Fratii Misionari ai Caritatii, mai apoi Preotii Misionari ai Caritatii, si mai tarziu apare si o grupare laica atasata congregatiei. Unde afla ca s-a petrecut o nenorocire (razboi, cutremur, epidemie), Maica isi ia surorile si porneste sa dea o mana de ajutor. Va primi de-a lungul vietii peste 124 de premii internationale, intre care cel mai important este Premiul Nobel pentru Pace in 1979. Dar munca istovitoare isi spune cuvantul: in 1983, i se monteaza un stimulator cardiac, iar in septembrie 1989, Maica Tereza face un atac de cord (in timpul crizelor de inima ea repeta mereu: "All for Jesus" - "Totul pentru Iisus"), dar isi reia cu darzenie munca nesfarsita de alinare a suferintei celor mai saraci dintre saraci. Inima ei cea mare inceteaza sa mai bata la 5 septembrie 1997 si este inmormantata chiar in Casa-mama din Calcutta. Cea care ii urmeaza la conducerea Congregatiei Misionarele Caritatii este sora Nirmala Joshi din India. Astazi, exista in lume peste 4000 de surori, 650 de frati, 70 de preoti, 450 de Case in peste 123 de tari.
Veniti si vedeti!
"Noi Il slujim prin saraci pe Iisus. De aceea trebuie sa fim sarace. Numai asa suntem egale cu saracii." Ce inseamna sa devii sora in Congregatia Misionarelor Caritatii? Tanara sa fie sanatoasa la minte si la trup; sa aiba capacitatea de a invata; sa aiba bun-simt; sa fie manata de intentii bune si sa aiba minimum 16 ani. Apoi, tanara poate veni sa observe munca depusa de surori, sa le ajute, sa se roage cu ele, sa traiasca la fel ca ele. "Veniti si vedeti!", spunea Maica, precum a spus Iisus discipolilor, si aceasta perioada dura mai intai sase luni, urmate de alte sase, apoi noviciatul de doi ani si alti sase ani de voturi temporare. Tanara se reintorcea la noviciat pentru un an de traire spirituala intensa, dupa care mergea acasa pentru 15 zile, in familia in care se nascuse. Acum va fi alegerea definitiva. In familie - un om obisnuit - sau pe vecie - alaturi de Maica Tereza, slujindu-L pe Iisus. Tinerele novice primesc drept zestre doua sari-uri, un rand de lenjerie, o geanta de panza cu manere de lemn, o pereche de sandale simple, o lingura si o farfurie de aluminiu, un Rozariu si un crucifix. In toate casele Misionarelor Caritatii din lume se respecta acelasi program: trezitul la 4 dimineata, meditatia in capela o jumatate de ora, apoi Liturghia si impartasania. Afara, misionara isi va spala in galeata, cu apa si sapun, sari-ul cu care a fost imbracata cu o zi in urma, va manca la micul dejun ceai si o turta de faina (in India) sau ceai si paine (in celelalte case din lume). La ora 8 isi va incepe programul dedicat saracilor. Sora va merge mult pe jos, recitand tot timpul Rozariul. Se va intoarce acasa la pranz, va manca fie orez, fie supa si legume - totul in farfuria ei de aluminiu. Dupa o jumatate de ora de odihna isi va relua munca. Va participa, inainte de cina, la ora de adoratie, dedicata lui Iisus, va cina si-apoi se va recrea timp de o ora. Inainte de culcare va dialoga cu Dumnezeu, se va ruga, iar la ora 22 va adormi. Limba adoptata in toate casele din lume este engleza, chiar daca surorile vor invata si limba tarii in care traiesc.
Vindecarea miraculoasa
La scurt timp dupa disparitia Maicii Tereza, Comunitatea Misionarelor Caritatii cer Sf. Parinte sa deschida procesul de beatificare. In 2001, Papa raspunde favorabil acestei cereri, iar in decembrie 2002, Sf. Parinte aproba actiunile ei eroice si recunoasterea minunilor savarsite prin mijlocirea Maicii Tereza. O astfel de minune a trait Monica Besra, o indianca de 30 de ani, casatorita si mama a cinci copii. Pe la inceputul lui 1998, ea s-a imbolnavit de meningita tuberculoasa, ce s-a transformat rapid intr-o tumora, punandu-i viata in pericol. Monica, de religie animista (oamenii cred in spirite si in duhuri ale obiectelor), a fost dusa in luna mai, de sotul ei, la Centrul Misionarelor Caritatii de la Patiram pentru ingrijire. Femeia se simtea foarte rau, vomita, avea febra si dureri cumplite de cap. Slabita, nu putea sa se tina pe picioare si nici sa manance. La sfarsitul lunii iunie, Monica simte ca-n abdomen i-a aparut o umflatura. Supusa unui control la spitalul din Bengal, i s-a descoperit, intr-adevar, o tumora uriasa la ovare, ce nu putea fi operata. Neputinciosi, medicii inapoiaza bolnava Misionarelor Caritatii. Era 5 septembrie, ziua cand se implinea un an de la disparitia Maicii Tereza. Se celebreaza Liturghia si se scot Sfintele Taine. Pe la ora 17, surorile au venit sa se roage la patul Monicai. Sora superioara, Bartholomea, s-a rugat Maicii: "Maica, astazi este ziua ta. Tu ii iubesti pe toti cei aflati in casele noastre. Monica este bolnava. Te rog, vindec-o!". Si recita de noua ori "Adu-ti aminte", o rugaciune preferata a Maicii Tereza (rugaciunea ar fi atribuita lui Bernardo di Chiaravalle din secolul al Xii-lea, iar Maica o recita, de noua ori, de fiecare data cand avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu): "Adu-ti aminte, o, preablanda Fecioara Maria, ca nimeni dintre cei care au alergat la Tine, implorand ajutorul Tau, cerandu-Ti ocrotire, n-a fost parasit. Cu sufletul plin de incredere, alerg azi la Tine, o, Mama, o, Fecioara a Fecioarelor; la Tine vin si, ca un pacatos pocait, ingenunchez umil inaintea Ta. O, Maica a Cuvantului, nu-mi dispretui rugaciunile, ci asculta-le cu bunatate si indeplineste-mi-le. Amin". In timp ce recita rugaciunea, Sora superioara i-a lipit bolnavei de stomac o Medalie Miraculoasa, ce fusese atinsa de corpul Maicii Tereza, imediat dupa ce murise. Dupa cateva minute, femeia atipi usor. Trezindu-se ziua urmatoare, Monica nu mai simti nici o durere si-si atinse abdomenul: tumora imensa disparuse. La 29 septembrie i s-a facut un control medical competent, iar medicul a ramas uimit: femeia era complet vindecata, fara sa se fi intervenit chirurgical. La putin timp, Monica s-a intors acasa la familie, uimita de vindecarea ei fulgeratoare, dar, mai ales, inexplicabila. Imediat au aparut si alte glasuri care pomeneau de vindecari miraculoase...
Mi-e sete
Romania. Noiembrie insorit. Intr-o dupa-amiaza ne indreptam spre casa preotului romano-catolic Martin Cabalas, parohul Bisericii "Fecioara Indurerata", din cartierul bucurestean Bucurestii Noi. Aflasem ca Maica Tereza, colindand lumea-n lung si-n lat, a poposit si-n Romania, unde a infiintat mai multe Case ale Misionarelor Caritatii. In Bucuresti sunt doua: una aproape de piata Chibrit, pe str. Milcov nr. 2 (sector 1), si cealalta e in Chitila.
Preotul Martin Cabalas (este tot timpul amabil si zambitor) ne va conduce la prima casa a Misionarelor Caritatii din Romania. Portile sunt deschise si ne intampina, zambitoare, o sora de culoare, din Kenya, una din cele cinci maicute ale asezamantului. In sala de festivitati, pacientilor cu handicap li se ofera chiar acum un spectacol de catre tineri interpreti, copii ai strazii... Imagine impresionanta, cu tineri handicapati curat imbracati, care se manifesta zgomotos, fiecare-n felul sau. Surorile, zambitoare, umbla printre ei.
Pr. Cabalas: "In Romania, pe langa asezamintele din Bucuresti, Maica Tereza a mai infiintat doua, o casa la Bacau si alta la Sf. Gheorghe. A venit in mai 90, s-a interesat de situatia saracilor si mi-a spus: "Fa ceva, ca maine vreau sa aduc aici 70 de copii". Am reusit sa obtin aprobarea pentru a cumpara terenul pe care s-a ridicat casa, a adus copiii, le-a pus pe surori la treaba. Era o batranica firava, dar darza. Mergea la sufletul oricui. Intra oriunde si obtinea ce voia". Aflu ca nu are importanta carei religii ii apartii, daca vrei sa ajuti. Aici vin voluntari din Irlanda, Germania si din Romania. Aproape de iesire - capela, o cladire micuta din caramida rosie. Capela este primul loc pe care-l ridica Maica intr-o Casa. Intram. O incapere simpla, sobra, cu iuta pe jos. Pe un scaunel sunt carti de rugaciune, iar alaturi, un mic altar, deasupra caruia, langa Iisus pe cruce, ca pretutindeni in lume, in toate Casele Misionarilor Caritatii, sta scris: "I thirst" ("Mi-e sete").
La iesirea din Casa Misionarilor Caritatii, am norocul s-o intalnesc si pe doamna profesoara Monica Brosteanu, aleasa de episcopul Ioan Robu sa-i fie interpreta de engleza Maicii Tereza, in 1990... "Era in mai 90, pe vremea cand prim-ministru era Petre Roman. Maica Tereza a sosit noaptea tarziu, venind de la Roma. Am mers cu totii la aeroport. Avea multe pachete cu ajutoare si cateva surori cu care sa inceapa treaba aici. La fiecare venire a ei in Romania (a fost de vreo doua ori in 1990, si-apoi a mai venit si in 1991), totul s-a petrecut fulgerator, ca o vijelie. Avea deja informatia ca in Dambovita, la Tuicani, este un camin de copii handicapati. In noaptea aceea, a dormit la episcopie si i-a sucit pe toti, n-a acceptat ca ea si surorile sa doarma in mai multe camere, in paturi, ci a ales apartamentul episcopal, au scos afara paturile si s-au ingramadit pe saltele, toate intr-o camera... A doua zi, pana la Tuicani, nimeni n-a scos o vorba in masina, caci au spus incontinuu Rozariul (si tot in acea zi, Petre Roman le-a aprobat un loc de Casa in Chitila). A ales copiii cu handicapul cel mai mare si i-a adus la Bucuresti. Pe drum, ii mangaia si-i strangea la piept. Din ziua urmatoare, le-a repartizat pe surori sa-i ingrijeasca, l-a adus pe parintele Ciobanu, care i-a botezat. Pe unii copii a reusit sa-i dea spre adoptie. Pe ceilalti, i-ati vazut deja la Chitila. Atunci, a stat o saptamana. Cu mine, Maica a fost foarte prietenoasa. Imi spunea ca vrea sa faca o cat de mica "fapta" in cat mai multe locuri, ca sa atraga voluntari. Acestia sunt de regula tineri care-si dau din viata lor luni sau un concediu ca sa ajute.
Cand a trecut pe langa Casa Poporului, Maica Tereza i-a spus lui Petre Roman sa i-o dea ei, ca ce mai Casa a Misionarilor Caritatii ar infiinta... Si la Bacau, tot asa de repede a mers totul - in aceeasi zi a obtinut Casa si chiar ea a batut cuie in pereti, insemnand Drumul Crucii. Asa zicea: "Intai capela, si-apoi vedem noi unde dormim". Era tare preocupata ca, daca va inchide ochii, surorile or sa se deprinda cu luxul, or sa se strice la suflet. Obtinea tot ce voia. Ea nu ruga, cerea. Bunaoara, cand a venit a doua oara in Romania, a intalnit in avion un italian foarte bogat. Mai intai l-a studiat, a vazut ca avea lucruri de valoare pe el, si pana la Bucuresti l-a convins sa faca o fapta buna pentru Iisus. Cu banii (multi!) donati de italian a cumparat Casa din Chitila... A vorbit si in Catedrala "Sf. Iosif", cand a revenit, in 1991. I-a indemnat pe toti la rugaciune si, de-atunci, datorita ei, joia dupa-amiaza, s-a instituit in Catedrala ora de adoratie."
Inaltarea
E cer senin la Roma, ca marginea albastra a sari-ului Maicii Tereza. Marele prieten al ei, Papa Ioan, spune: "Noi, ca raspuns la cererea episcopului de Calcutta si al cererii celorlaltor credinciosi, dupa ce am aflat si parerea Congregatiei noastre pentru cauza Sfintilor, cu autoritatea noastra apostolica, recunoastem ca venerabila servitoare a lui Dumnezeu, Tereza de Calcutta, se poate numi de astazi Fericita si va fi sarbatorita in fiecare an, la 5 septembrie".
Din invataturile Maicii Tereza
• Omul este irational, egoist. Nu are importanta, iubeste-l!
• Daca faci bine, vor spune ca ai interese ascunse. Nu-i asculta! Du binele la bun sfarsit!
• Binele pe care il faci va fi maine uitat. Nu are importanta, implineste-l!
• Onestitatea si sinceritatea te fac vulnerabil. Mergi mai departe, fii deschis si cinstit.
• Ceea ce ai construit ani in sir poate fi distrus intr-o clipa. Nu te opri. Zideste mai departe!
• Daca-i ajuti pe oameni, se vor ridica impotriva ta. Nu baga de seama, ajuta-i!
Ruxandra Constantinescu
(Multumesc pentru ajutorul primit de la Libraria "Paoline", cat si doamnei Stela Enache.)