Dorothy Tarrant
- Profesoara din S.U.A., presedinta Fundatiei "Veritas" din Sighisoara -
"Mi-a placut prea mult acest oras
si imi plac prea mult oamenii din aceasta tara,
ca sa ma dau batuta"
"Adopta un stejar!"
Langa Sighisoara, pe celebrul platou Breite, exista o rezervatie de stejari care fac umbra pamantului de circa 800 de ani, de cand sasii au fost adusi de regii unguri sa colonizeze granitele de sud ale Transilvaniei. Sunt cei mai batrani si mai frumosi copaci din Europa, adevarate monumente, pentru care, in Evul Mediu, s-ar fi purtat razboaie intre clasele dominatoare. Din cele cateva mii care faceau candva fala burgului Schaessburg, au mai ramas in picioare 500. Dupa dezastrul petrecut in anii razboiului mondial, cand germanii si apoi sovieticii au doborat fara mila sute dintre ei, pentru a face loc unui aeroport militar, aceste superbe santinele, la fel de batrane ca orasul, pareau ca vor cunoaste o perioada de liniste, pentru a fi capabile sa infrunte inca cel putin doua secole. S-au gasit insa destui salbatici care le-au pus foc in scorburi, arzandu-le inima pe doi-trei metri inaltime, le-au doborat varfurile si le-au ranit tulpinile cu securea. Ca printr-o minune, nu s-au uscat, desi unii se mai tin doar in coaja ori in cate-o vana de tesut verde. O alta mare cumpana din viata lor s-a intamplat in zilele noastre, cand un caraghios de ministru al turismului a dorit sa-i doboare in masa, pentru a infiinta un parc de distractii, gasind ca "Institutul de Vampirologie" ar fi mai interesant decat sublima majestate a acestor suverani ai padurii. A fost nevoie de mobilizarea ecologistilor din intreaga lume, pentru a pune punct scenariului de trista si proaspata amintire ce luase avant pe Breite. In urma unei initiative locale, datorate asociatiei "Sighisoara Durabila", condusa de medicul Alexandru Gota, a fost lansata cea mai inspirata lozinca ecologista pe care am auzit-o vreodata: "Adopta Un Stejar" ("Adopt An Oak Tree") - un apel la civism si la responsabilitate, care le-a placut multor militanti ecologisti din Europa si din America. Organizatia care s-a asociat luptei pentru salvarea platoului Breite este "Veritas" (www.veritas.ro), o fundatie americana condusa de Dorothy Tarrant, profesoara de limba germana din Boston, S.U.A. Sosita in Romania in 1993, a venit initial pentru orfani si batrani, pentru a dezvolta programe de informatica si de invatare a limbii engleze, pentru a initia un voluntariat autohton de tip occidental. Fundatia "Veritas", situata in Piata Cetatii nr. 8, isi are sediul in asa-numita "House on the Rock" ("Casa de pe stanca"), unde functioneaza, dupa restaurare, o biblioteca, un Internet-cafe si o cofetarie (renumita pentru preturile mici ale celor mai bune placinte americane cu mere si branza ce pot fi mancate in Romania).
"Ne-am gandit sa facem ceva pentru protectia mediului din aceasta tara"
- Prin programul "Adopta un stejar", la care v-ati asociat, organizatiile "Sighisoara Durabila" si "Veritas" au dorit sa indrepte fata copiilor catre natura, intr-un gest simbolic extraordinar. Ce inseamna sa adopti un stejar?
- Fiind crestini, noi credem ca avem responsabilitatea de a proteja lumea minunata pe care a creat-o bunul Dumnezeu. Sa avem grija de ea si s-o pastram pentru generatiile viitoare. Stejarii de pe platoul Breite fac legatura intre trecut si viitor, intre cer si pamant, si asta cu o demnitate pe care doar natura o cunoaste. Acesti mesageri tacuti ai Evului Mediu traiesc intr-o comunitate exemplara, pe care numai omul incearca s-o deranjeze. O creanga taiata azi, pentru pus pe foc, maine ar putea sa aprinda scorbura unuia dintre ei, asa cum s-a si intamplat. Poimaine ar putea sa urmeze consecinta "fireasca": taierea acestor monumente fara egal, dovedind lipsa unei cugetari responsabile. Fundatia "Veritas" s-a alaturat Asociatiei "Sighisoara Durabila" si Asociatiei Femeilor din Sighisoara, lansand strigatul de disperare: "Adopta un stejar!". Ne simteam datori sa facem un gest impotriva distrugerii acestui ecosistem unic in Europa. Colegul nostru Alexandru Gota, prin asociatia pe care o conduce, s-a implicat foarte mult in salvarea stejarilor multiseculari. El a cerut scolilor sa lase copiii sa imbratiseze stejarii, sa se catere pe crengile lor, pentru ca vor avea o experienta de neuitat. Adoptand stejarii, ne-am gandit sa facem un gest pentru protectia responsabila a mediului din aceasta tara. Breite este o catedrala creata de Insusi Dumnezeu. Indiferent de anotimpul in care mergem acolo, ne vom da seama ca adoptarea stejarilor este ceva durabil, un gest care ne imbogateste existenta.
- Cand ati ajuns la Sighisoara, doamna Dorothy Tarrant?
- In 1993, cand in S.U.A. erau proaspete in memoria telespectatorilor scenele macabre din orfelinatele romanesti. Colegiul nostru ("Eastern Nazarene College", de langa Boston) a decis ca trebuie facut ceva pentru a da o mana de ajutor, asa ca m-a delegat pe mine sa insotesc un grup de opt studenti care sa lucreze ca voluntari. Ne-am gandit ca ar fi o experienta de viata foarte buna pentru ei, ca era timpul sa facem ceva pentru altii. Pana in 95, am stat un an si jumatate la Bucuresti - un oras impersonal, in care este greu sa-ti faci prieteni si sa intelegi modul de viata specific romanesc. Ne-am dat seama ca nu era un loc prea potrivit pentru noi, asa ca am decis sa mutam programul la Sighisoara, o cetate medievala superba, plina de viata si de oameni frumosi. Dar si de batrani singuri, de copii abandonati si bolnavi, de oameni necajiti, saraciti dupa pierderea locurilor de munca. Astfel, de opt ani, o data la cateva luni, grupe de studenti din "Eastern Nazarene" vin si pleaca (in total, peste 300), cu exceptia voluntarilor pe termen lung: dr. Robert Bustin, chimist de la Nasa, Elizabeth Patterson, asistent social, si eu. Noi ramanem impreuna cu angajatii romani, pentru a mentine continuitatea. Avem deja 28 de angajati din oras, care tin programele in actualitate.
- Cum ati trecut de clestele birocratiei romanesti si cum ati depasit prejudecatile locale legate de activitatea voluntara?
- Birocratia este groaznica, dar probabil ca la fel este si in America, nu stiu... Mi-a placut prea mult acest oras si imi plac prea mult oamenii din aceasta tara, ca sa ma dau batuta. Punand bazele unei organizatii crestine cum e "Veritas", nu ne putem permite sa abandonam totul la prima confruntare cu greutatile. Am folosit gandirea pozitiva ca pe unica strategie posibila, apropiindu-ne mai intai de oamenii nevoiasi. Tinerii din oras, angajati la fundatie, la inceput nu intelegeau ce-i determina pe studentii de peste Ocean sa vina atata drum pentru a da o mana de ajutor in beneficiul unor straini. Dupa ce ai iesit dintr-o dictatura in care "comunitatea" era doar o vorba, iar "intrajutorarea", o fictiune cu iz politic, nu-i de mirare ca esti suspicios cand altii iti vorbesc despre voluntariat. Daca, la inceput, tinerii romani ni s-au alaturat din dorinta de a se imprieteni cu studentii americani, de a-si imbunatati engleza, cu timpul si-au dat seama ca voluntariatul, asa cum il practicam noi, pe langa frumusetea morala a ajutorului pe care il oferi gratuit, e ceva ce-ti permite sa inveti multe lucruri practice interesante, sa capeti mai multa incredere in tine insuti, eventual sa-ti gasesti calea in viata si sa contribui la binele comunitatii in care traiesti. Astfel, normalitatea s-a instaurat in scurt timp. Au urmat programele cele mai ambitioase.
- Servicii, educatie, schimburi culturale, ecologie. Acestea sunt domeniile in care fundatia dvs. si-a propus sa activeze. Sunteti multumita de rezultatele de pana acum?
- Dumnezeu a vrut sa ne intarim pozitia aici, in Cetate, de unde pornim atatea programe cate sunt necesare si pentru cate gasim finantare in America si Marea Britanie. Romanii sunt oameni respectabili, cu o cultura veche, si nu putem sa nu luam foarte in serios munca noastra. Ca sa fim mai eficienti, am deschis trei centre: House on the Rock, Family Center si Nazarene Center. In toate functioneaza cate o biblioteca, o sala de studiu al Bibliei, servicii pentru batrani si copii handicapati sau abandonati, intr-un cuvant, programe pentru toti cei care au nevoie de ajutor. Voluntarii americani, iar in ultimul timp si romani, au mult de lucru. Spre exemplu, merg la copiii abandonati de parinti in spitale. Ii inconjoara cu afectiune, incearca sa le asigure o dezvoltare sanatoasa, pana cand vor putea fi trimisi acasa sau plasati in diferite familii. Avem un program pentru prescolari si un club pentru copiii mai mari, "Kids Club", unde gatim hrana calda pentru 200 de copii ai celor mai sarace familii din oras. Vin la centrul nostru de patru ori pe saptamana, stiind ca aici pot invata sa deseneze, sa faca lucru manual, sa cante, sa invete limba engleza, sa faca sport sau teatru.
"Numai Dumnezeu stie cand voi pleca din Romania;
poate peste cinci ani, poate niciodata..."
- Bunul Samaritean a coborat din Sfanta Scriptura in Cetatea Sighisoarei, luand numele Fundatiei "Veritas". Care sunt programele pentru batrani si handicapati?
- "Clubul varstnicilor" are cinci intalniri pe saptamana. Oamenii se vad la o cafea, joaca carti si alte jocuri de societate, citesc ziare, asculta muzica sau urmaresc filme la video, femeile cos, impletesc sau croseteaza. O data pe saptamana primesc o masa calda, li se ia tensiunea si studiaza Biblia. Cei care nu se pot deplasa primesc vizita voluntarilor nostri, care-i ajuta in gospodarie, le gatesc sau le fac curatenie, le inregistreaza problemele de sanatate sau pur si simplu le tin companie. Suntem atenti, in egala masura, la handicapatii adulti sau la familiile cu copii handicapati. Tot din iubire crestineasca a prins contur si programul care previne si combate violenta in familie (finantat de Usaid, in parteneriat cu Cornerston University din Grand Rapids, Michigan). Am introdus o linie de telefon gratuita, de tip hotline, unde pot fi reclamate violentele asupra copiilor si femeilor. Asiguram chiar tratament psihiatric pentru agresori, cand e cazul, si asistenta juridica pentru victime. La preturi foarte convenabile, angajatii, colaboratorii (cadre didactice) si voluntarii nostri tin cursuri de engleza, de romana, de computere si de afaceri. Elevii de liceu sau studentii din Sighisoara sunt instruiti sa fie ghizi pentru turisti in Cetate, ceea ce le ofera un venit multumitor pe timpul vacantei. "Veritas" a reusit, de asemenea, sa ajute cativa tineri sa se califice intr-o meserie si a contribuit la sustinerea celor care si-au deschis mici afaceri. In fiecare seara de marti, tineri din oras se intalnesc cu studentii americani si cu alti voluntari occidentali la o cafea, unde se imprietenesc. Multi turisti aflati la acea ora in Cetate li se alatura.
- Descrieti o lume si o atmosfera de invidiat, carora le sunteti coautoare. Sunt sigur ca multi cititori ai revistei si-ar dori sa devina sighisoreni. Mai ramaneti in Romania?
- Sper ca nu am creat prea multe "dependente", scopul nostru fiind acela de a-i ajuta pe romani sa faca schimbari in propria lor viata, astfel ca in final sa poata aduce aceleasi schimbari in comunitatile lor. Folosim resursele disponibile pentru a-i ajuta sa capete un control mai mare asupra propriei lor vieti, sa-si puna in valoare darurile si talentele primite de la Creator, sa-i incurajam sa creada in Dumnezeu - speranta suprema a tuturor. Cat despre plecarea mea, numai Dumnezeu stie: poate peste cinci ani, poate niciodata...
Ion Longin Popescu
Fotografii de Horia Turcanu, Iulian Ignat
Fundatiei "Veritas" ii puteti scrie pe adresa: Piata Cetatii nr. 8 sau la e-mail dtarrant@veritas.ro, tel. 0265/77.78.44. Donatiile pentru adoptarea stejarilor se fac la Reiffeisen Bank, in conturile: 3677666 (lei), 3677674 (euro) si 3677692 (dolari).