In asteptarea sarbatorilor albe
Stefan Banica
"Pentru mine, Craciunul inseamna dragoste,
bucurie, iertare, sa te bucuri de tot ce ai"
- Peste mai putin de o luna, anul 2003 se va transforma in... trecut. Cu toate astea, sfarsitul lui te gaseste in plina activitate: tocmai ai lansat un nou album muzical, iar pe 13 si 14 decembrie le oferi fanilor tai un mare concert de Craciun la Sala Palatului din Bucuresti...
- Sunt foarte mandru si bucuros ca am ajuns la albumul numarul sapte al carierei mele de compozitor si interpret. Se cheama Zori de zi si contine douasprezece piese nou-noute. Nici nu-mi vine sa cred cati ani au trecut de la primul disc: peste un deceniu! In plus, in decembrie, scoatem o editie speciala care va include doua cantece: Doar o data e Craciunul, si Vorbe-n vant. Acesta va fi cadoul facut ascultatorilor mei de Craciun, un album de dragoste, al carui titlu - Zori de zi - semnifica pentru mine un inceput. Fiecare album e o incercare, o etapa a varstei mele, o etapa a maturitatii mele artistice, o etapa a intrebarilor care vin odata cu ea. Textele pieselor sunt narative, fiecare spune cate o poveste. De altfel, pe multe dintre ele le si vad cinematografic. Dar, din lipsa "cerintei pietei", cum se exprima managerii de la casele de productie, e posibil sa nu reusesc sa le transform pe toate in videoclipuri. Sper din suflet sa vina si ziua in care sa-mi dobandesc independenta financiara, sa pot sa fac exact ceea ce-mi doresc: nici ceea ce vrea piata, nici ceea ce vrea producatorul, ci ceea ce cred eu ca ma reprezinta cu adevarat. Cu toata supararea pe care le-o voi provoca unora, trebuie sa spun ca meseriile de regizor de videoclipuri, de producator muzical, de impresar sau de manager sunt extrem de incerte la ora de fata, in Romania. Exista foarte putini profesionisti in aceste domenii, iar sa fii obligat, ca artist, sa accepti compromisuri nu e deloc usor. Iar compromisurile vin de cele mai multe ori de la bani. Mai exact, de la lipsa lor. Noi suntem o piata foarte mica. Sa zicem ca se investesc 50.000 de dolari intr-un videoclip. Cum sa scoti ulterior banii astia? Unde vinzi acest produs, ca sa-ti recuperezi investitia? Pe mine, ca autor, ceea ce ma intereseaza in primul rand e legat de felul cum e perceputa muzica mea, ce emotie transmit, dar pentru producatori, banul e cuvantul de ordine. Pentru ei nu conteaza in ce tonalitate canti, ci care este raspunsul pe care il primesc sub aspect financiar.
- De cand compui cantece de iubire? Melodiile tale de top sunt mai degraba hazoase, gen "Bubulina"...
- Ca sa fiu sincer, abia dupa ce am terminat albumul mi-am dat seama ca e un disc de dragoste. Nu mi-am propus, ci asa... a venit. Asa mi-a soptit "zana". Ca tonalitate, e o muzica pentru mai multe gusturi: soul, rumba, e si rocknroll pur, am si o satira din categoria Rodica sau Bubulina, care se numeste Veta mi-ai stricat chiuveta, si cateva balade foarte frumoase, care vorbesc despre ce asteapta o femeie sa auda de la un barbat.
- Si ce asteapta?
- Nu te gandi la retete, melodia Iubeste-o sincer, de pilda, ofera doar niste puncte esentiale, lucruri pe care barbatul care iubeste sincer trebuie sa i le spuna femeii, alesei inimii lui.
- Primul videoclip legat de album a aparut deja pe piata: "Am s-o astept mereu"...
- Pentru realizarea lui am apelat la colegii mei Radu Gabriel (din grupul Voua), la Emilia Popescu si la un alt amic de-al meu, Dragos Mihu, care si-a intrat in rol foarte lejer, fara nici un fel de pregatire prealabila, cu toate ca el nu este actor, ci tobosar. Ne-am distrat din belsug la filmari, pentru ca, desi clipul reda o poveste romantica, noi am inserat si niste accente comice.
- Spune-le ceva cititorilor nostri despre concertele de pe 13-14 decembrie...
- In mare parte, materialul de pe Zori de zi va putea fi ascultat la Sala Palatului in cele doua concerte pe care le vom sustine pe 13 si 14 decembrie. Concertele poarta acelasi nume, pentru ca el ne permite sa introducem si niste melodii de Craciun. Nu le-am ales inca, pentru ca sunt atat de multe care-mi plac, incat mi-e realmente foarte greu sa ma decid. Pentru mine, a colinda, fie chiar si pe scena, a canta melodii de Craciun, e o bucurie extraordinara, un moment emotionant de traire spirituala, pe care il voi impartasi, ca intotdeauna, cu publicul. Nimic nu poate fi mai frumos, nu poate reprezenta o mai perfecta incununare a muncii tale decat o sala plina de oameni, fanii tai, ascultatorii fideli, pe care sper ca nu i-am dezamagit nici anul acesta si pentru care muncim pe rupte, oferindu-le doua spectacole, mai bune decat cele de anul trecut. Va fi o desfasurare de forte de proportii. Chiar am emotii. Asa ca asteptam lumea sa vina in numar cat mai mare si sa ne simtim bine cu totii.
- E doar o simpla impresie sau Craciunul e pentru tine un eveniment important?
- Craciunul e o perioada tare frumoasa, speciala, si tocmai de asta, mi-am format un obicei: din 21 decembrie, eu pun punct spectacolelor si stau acasa, cu familia mea. Poate sa ma cheme si Papa de la Roma, ca tot nu ma duc. In ultimii ani, am avut foarte putin timp pentru cei din jurul meu, pentru cei foarte apropiati, si asta ii afecteaza si pe ei, si pe mine. Iar timpul se scurge parca tot mai repede in clepsidra. Muncesti ca nebunul si nici nu stii cand viata a trecut. Anul acesta mi-au disparut doi prieteni, in doua zile, in mod absurd. Aveam atat de multe sa ne mai spunem, atatea sentimente de impartasit... Din pacate, e prea tarziu. Nu mai pot sa recuperez timpul pierdut. Si de asta vreau ca macar acum, de sarbatori, sa stau cu ai mei. Simt foarte tare nevoia sa fiu alaturi de ei. De cand eram mic, am invatat de la mama si de la tata ca de Craciun se sta acasa, si peste ani, mi s-a parut firesc sa urmez traditia.
- Sa ne intoarcem putin in timp: cum aratau serile de Craciun din copilaria ta?
- Amintirile mele dateaza de multa vreme, de cand aveam doar trei ani. Niste amintiri pline de lumina si veselie, in care alaturi de mine se mai afla un baiat: Costin Chiroiu, prietenul meu cel mai bun, care acum e si el insurat si are doua fetite gemene. Ei, si atunci, in copilarie, bunicul sau matusa se deghizau in Mos Craciun si ne luau la intrebari. Eu eram tare emotionat. Tin minte ca odata, cand aveam vreo patru ani, Costin i-a spus Mosului ceva in engleza, ca sa-i demonstreze ce invatat e el! Sa vada Mosul ca merita un cadou in plus! Mamele noastre, care la randul lor sunt cele mai bune prietene, ne-au crescut in spiritul sarbatorii adevarate, al Craciunului celui crestin. Noi am crescut cu Mos Craciun, nu cu Mos Gerila, pe care-l percepeam ca pe o imbecilitate de prost gust. Am avut noroc de niste parinti care mi-au aratat intotdeauna care e adevarul, ajutandu-ma sa rezist la programul de imbecilizare ceausista, pe care l-am trait pe viu pana la 23 de ani. De asta, in 1987, cand am iesit pentru prima data din tara cu tata, in Grecia, am injurat, cat m-a tinut gura, de partid si de tot ceea ce acasa nu puteam sa spun. Pe masura ce am crescut, m-am mai inteleptit si am ajuns la concluzia ca e mai bine sa-ti aduci aminte numai de lucrurile frumoase, de momentele placute. Astfel de momente erau serile de Craciun, cand ne strangeam cu totii in jurul bradului, si ascultam cantecele de Craciun ale lui Nat King Cole, Bing Crosby sau Elvis, pentru ca apoi sa ne asezam la masa, care se incheia intotdeauna cu niste cozonaci fabulosi, al caror parfum ne facea pofta sa deschidem cadourile care ne asteptau sub brad. Astea sunt clipele de care-mi place sa-mi aduc aminte. Pentru mine, Craciunul inseamna dragoste, bucurie, iertare, sa te bucuri de tot ce ai. Asta ar trebui sa se intample in fiecare zi, dar oamenii - si aici ma includ in primul rand pe mine - constientizeaza aceste daruri ale vietii numai in clipa cand pierd pe cineva sau cand se pregatesc pentru o astfel de sarbatoare. Ar trebui ca in fiecare zi sa fii bun, sa-ti transformi sufletul in sarbatoare.
- Avand in vedere ca Nasterea Domnului te va gasi langa ai tai, ai vreo sarcina, anume, de indeplinit?
- De Craciun, eu ma adaptez regulilor din familia mea. Fiecaruia i se atribuie niste sarcini, pe care se straduieste sa si le duca la indeplinire cu succes. De exemplu, unchiul Cornel, fratele mamei, face niste muraturi geniale. Eu, fiind mai bocciu de felul meu, sunt tratat drept omul bun la toate, care rezolva probleme aparute pe ultima suta de metri. Pe mine ma trimit sa cumpar ce n-au mai gasit ei. Apoi, lucrurile se desfasoara exact ca in copilaria mea. Ceea ce e tare frumos! Iti da un sentiment de implinire. Cu amendamentul ca acum, dupa o anumita ora, trebuie sa-i culcam pe propriii nostri copii. Abia astept sa vad cum o sa decurga lucrurile anul acesta, cand va fi al doilea Craciun pentru baiatul meu. Vorbim deja si stim ce e cu noi pe lumea asta... Dupa care, pe 25, incepem cu vizitele prin familie. De pilda, anul trecut, am fost la masa la parintii Cameliei, prietena mea. Pe 26, abia ne mai ridicam din pat dupa atata mancare! Iar pe 27, de Sfantul Stefan, iar o luam de la capat!
- Ce-i vei cumpara baietelului tau de Craciun?
- Habar n-am. Dar sigur o sa fie si niste ciocolata, ca e ultima lui pasiune si numai asa ne pupa!
- In final, te rog sa le urezi ceva cititorilor "Formulei As", cu ocazia sarbatorii Nasterii Domnului...
- Sa le dea Dumnezeu sanatate si sa faca ceea ce cred ca e bine pentru ei. Asta imi doresc si eu: sa fac ceea ce vreau si sa fac totul cu bucurie. Ca atunci cand m-oi uita inapoi, sa ma gandesc ca n-am trait degeaba, ca mi-am umplut viata cu momente frumoase, ca m-am implinit, ca m-am descoperit pe mine insumi.
Ines Hristea
Foto: Dan Borzan