Gluhwein
Ca si anii trecuti, la 1 Decembrie s-au aprins luminile de sarbatoare in Bucuresti. Mii de ghirlande multicolore, braduti din beculete sofisticat instalate, constelatii scanteietoare, clopotei aurii si mii de beculete-licurici, risipite ca o spuza laptoasa, prin copacii (netaiati, inca) de pe marile bulevarde. Un prieten din provincie imi spunea ca atata risipa de lumini n-a vazut decat in filme, in celebrul Las Vegas. Trecand peste evidenta lui exagerare (in capitala mondiala a jocurilor de noroc ard, in aceeasi clipa, nu mai putin de cateva sute de milioane de surse de lumina, ceea ce nu se intampla in cazul nostru), nu pot totusi sa nu-i dau oarecum dreptate. De la bezna ceausista a Bucurestiului pana la stralucirea din acest decembrie este o distanta de... 14 ani lumina. Ceea ce vedem astazi este, orice s-ar spune, un semn de normalitate in capitala unei tari ce se pregateste, taras-grapis, sa intre in Uniunea Europeana. Diversi politicieni isi pun cu mandrie la butoniera atmosfera sarbatoreasca a strazilor din centrul Bucurestiului anului 2003. In definitiv, nu e cine stie ce scofala sa angajezi o firma specializata, care sa intinda pe stalpi, eventual dupa schitele unui arhitect peisagist, lampasele care-l vestesc pe Mos Craciun. Mai greu e insa sa pui si putina viata pe strazi. Sub potopul de fantezii colorate, Bucurestiul e, din pacate, un oras adormit, un oras caruia i-a murit sufletul. Bucuria apropierii Nasterii Domnului e doar mimata. Ea nu face parte din starea de spirit a bucurestenilor, nu reprezinta, cum ar spune englezul, "ceasca noastra de ceai". Ca sa fiu mai bine inteles, voi lua exemplul Vienei, unde am avut bucuria sa ma aflu saptamana trecuta, in zilele de advent ce preced Craciunul. Ei bine, capitala imperiala nu are nici pe departe o luminatie atat de bogata ca Bucurestiul, are, in schimb, un suflet aprins, de Craciun. Figurinele luminoase de pe stalpii damboviteni "coboara" la Viena in strada. Inimioarele, bradutii, clopoteii, stelutele nu sunt din sticla si nu stau reci si cocotate in copaci, ci sub forma de turta dulce si ciocolata, pe sutele de tarabe din targurile de Craciun amenajate de Primarie. Copiii dau navala seara de seara, golind buzunarele parintesti de economiile facute special pentru aceste zile. Pavilioanele simple, de lemn, sunt incarcate cu nimicuri aiuritoare, ce te atrag ca un magnet la "comanda subliminala" a traditiei. Daca pe sub jerbele de stralucire de pe Magheru ori pe sub clopoteii argintii din fata Primariei Bucurestiului abia zaresti cate un trecator friguros si grabit, in fata la Rathaus (Primaria din Viena), chiar de-ar fi ger si viscol, se aduna popor de tot rangul, intr-un asalt zgomotos al chioscurilor in care se vinde punsch si glhwein (vin fiert) - doua bauturi fierbinti, aromate, care vin dintr-o traditie de sute de ani a taranilor tirolezi. Desi pretul este destul de piperat, trei euro (adica peste 120.000 de lei) o cana de un sfert de litru, saracii si bogatii nu rateaza ocazia de a da pe gat, impreuna, stand in picioare, cate doua-trei ulcele pe seara. Iar ca sa nu existe nici o abatere de la traditie, se bucura de o mare trecere feliile de paine neagra cu untura sau sandviciurile cu carnati afumati. Cu palariile lor verzi si cu raglanele largi, inchise in nasturi de lemn, domnii din lumea buna, laolalta cu turistii si tineretul, cu mamicile si taticii insotiti de odraslele adormite in carucioare, vin sa ia "una fierbinte", cu solemnitate si cu o anumita solidaritate de masa, in bucuria asteptarii celei mai vesele sarbatori a crestinatatii. Saraci sau bogati, trecand - si unii si altii - cu greu prin criza economica (tot mai accentuata si-n tara lor!) austriecii nu renunta la spiritul adevarat al Craciunului, al carui simbol le arde adanc, in suflet. Mai slab luminata decat Bucurestiul, dar mult mai vie si-adevarata, Viena este in aceasta luna capitala unei bucurii celebrate pe strada, in mana cu o cana fierbinte de vin. Capitala unui Craciun popular, sarbatorit nu cu fast, nu ca o sarcina bifata de Primarie, ci cu emotia sincera si curata a asteptarii nasterii lui Hristos.
Ion Longin Popescu