Expozitii
"Roma si altele"
Astfel s-a intitulat expozitia de fotografie a lui Marco Lillini, gazduita in ultimele saptamani de Institutul Italian de Cultura din Bucuresti. La vernisaj, care a avut loc in ziua de 3 noiembrie, d-l Vito Grasso - directorul acestei institutii - preciza faptul ca o asemenea manifestare nu a mai fost organizata de foarte mult timp, ca ea trebuie privita cu mult interes si, mai ales, cu convingerea ca si o expozitie de fotografie reprezinta, fara nici o indoiala, un eveniment cu adevarat artistic.
Nascut la Roma in 1955, Marco Lillini este pilot de aviatie, comandant de zbor la "Alitalia", dar si un foarte talentat fotograf. Aflat la prima sa expozitie personala, el impresioneaza printr-o uimitoare sensibilitate, surprinzand in cliseele sale imagini de o rara frumusete, deopotriva in aer sau la sol. Inclinat vizibil spre poezie si meditatie, Lillini oficiaza o selectie lirica a realitatii, sesizand subiecte si detalii ce scapa de cele mai multe ori privirii obisnuite. Ca pilot, el are in permanenta aproape si cerul, si pamantul, dar intr-o alta configuratie, neobisnuita, care ii ofera posibilitati nenumarate de exprimare. De acolo, de sus, totul pare altfel, intr-un timp si un spatiu dilatat, in care imaginatia si inventivitatea pot prinde si ele aripi. Poate tocmai de aceea, fiecare fotografie este insotita, pe langa denumirea ei, si de un mic, dar foarte sugestiv, text poetic. Aceste texte au fost alese de profesorul Roberto Iacoella, dupa indelungi discutii cu autorul, dorindu-se nu atat o explicatie sau un comentariu, cat mai ales o integrare literara a fiecarei fotografii.
"Altele" decat Roma inseamna, inainte de toate, diverse imagini surprinse in timpul zborului si intitulate "Acolo unde se termina orizontul", "Liniste infinita", "Cer catifelat", "Nori", "Salt liber", "Frumoasele surori", urmate de flori singure, orhidee si camp cu maci, ramuri si plante complicate, prune cu flori de dovleac (extraordinara!), mere si lamai, un cap de copil in patru ipostaze, masti si o infinitate de cesti, un mic canal la Venetia, fatada Bisericii "Ges" din Napoli, Sagrada Familia, constructii moderne din Philadelphia, forme de relief si, nu in ultimul rand, "La mia acqua". Doua fotografii de exceptie, in care "Apa" lui Marco Lillini este cand gri-albastra, jucausa si repede ca de izvor, cand verde-galbuie, domoala, precum cea de campie. Ambele cu inflexiuni metalice (nu-mi pot imagina cum au fost ele realizate), dar incredibil de calde si luminoase. Par a fi mai degraba picturi in tempera, cu reliefuri si unduiri uluitoare.
Apoi, toate acestea s-au alaturat in modul cel mai firesc imaginilor cunoscute ale monumentelor Romei, dar si caselor, strazilor si curtilor interioare, cu gradinile si podurile, cu ferestrele pline de flori ale Cetatii Eterne. Noaptea, Roma isi dezvaluie parca altfel splendorile... Palatinul, Forul Roman si Forul lui Traian, Colosseumul, pietrele de pe Via Appia Antica, Teatro di Marcello, Catedrala "Sf. Petru", vazuta de pe podul Umberto... Iar pe noi, ca romani, nu ne poate lasa indiferenti frumoasa fotografie a Accademiei di Romania din Roma, opera a arhitectului Petre Antonescu, una dintre cele mai frumoase constructii in stil clasic, aflata in elegantul cartier al academiilor din Valle Giulia. Nu puteau lipsi din acest tur plin de poezie si farmec prin orasul Eternitatii, nici emblematicii pini ai Romei...
Pentru cei care au avut sansa sa vada Roma, fotografiile lui Marco Lillini le amintesc de drumuri stiute, poate chiar batatorite, dar mereu la fel de frumoase. Caci de Roma nu te poti plictisi niciodata, ori de cate ori ai fi trecut pe strazile ei. Pentru ceilalti, ele sunt indemn la o prima calatorie. (Pe care insa o vor dori apoi mereu repetata.)
Rodica Flesariu Marinescu
Televiziune
Tvr Cultural: un salt... mortal?!
Nasterea unui post de televiziune cu mesaj cultural este - in contextul terorizant al cotelor de audienta dominate clar de vulgaritate - un adevarat "salt mortal". O alegere periculoasa, riscanta, fara efect benefic imediat. Un gest de normalitate fata de-un public derutat din punct de vedere spiritual, tras in jos de oferta submediocra a televiziunilor comerciale. Cu toate astea, Tvr Cultural are deja un public constant, fidel, care seara de seara ii asteapta oferta. Pentru ca facem parte si noi din el, i-am adresat cateva intrebari d-nei Beatrice Comanescu, directoarea postului patronat de televiziunea publica.
- In contextul televiziunilor actuale, crearea unui post dedicat in exclusivitate culturii e un risc asumat. De unde atata curaj?
- Mi-a fost dat in viata sa construiesc, sa vreau sa construiesc, asa incat, intr-un anume moment al existentei mele, mi-am luat inima in dinti si am dat concurs pentru ocuparea acestui post de director al unui canal care urma sa raspunda setei de cultura a telespectatorilor. Mai bine zis, al unui segment anume. Dupa ce am castigat locul, impreuna cu alti 3000 de salariati ai Tvr, ne-am apucat sa gandim si sa realizam o alternativa la posturile comerciale... Acum, cand dupa un inceput plin de oprelisti lucrurile au inceput sa mearga mai bine, cand "casa" incepe sa se ridice, vine altul si ne-o ia...
- Cine ar fi, in cazul dvs., acest... "altul"?
- Viata creeaza, in tot locul, pe cineva avid de succes. Inca nu are nume, dar il simt pe-aproape. Nu e o metafora. E vorba de o fiinta vie. Face parte dintr-un joc de societate.
- In preambulul discutiei noastre, vorbeati despre un "salt mortal fara plasa" pe care l-ati facut venind la televiziune. In ce consta riscul. In goana dupa audienta?
- Dupa parerea mea, e firesc ca toate posturile sa alerge dupa audienta. E important si incurajator sa stii ca lumea se uita la oferta ta, dar cand e vorba de emisiuni culturale, trebuie sa se tina seama si de context. Oferta de programe pe care o are Tvr Cultural nu poate decat cu greu sa intre in cursa cu televiziunile generaliste, care dau emisiuni "de platou", cum ar fi "Vacanta mare" ori "La bloc", divertisment de doi bani... Ori filme pline de erotism si violenta. Problema este ca acest tip de oferta a starnit in randul telespectatorilor o nevoie atat de mare de astfel de... produse, incat, dupa ani de zile de asemenea practici, e greu sa intorci uriasa masa de oameni catre valorile culturii. Catre valorile adevarate. Nu e vina publicului. E vina celor care, dupa anul 1990, in numele unei libertati prost intelese, au creat prin programe de doi bani o distorsiune regretabila, greu de inlaturat...
- Pentru fanii postului dvs., v-as ruga sa enumerati cateva dintre ofertele acestui final de an...
- Noi difuzam cu anumita ritmicitate filme artistice ("de arta"), care ar intra in zona "restituiri". Ele se adreseaza tinerilor care n-au avut cum sa vada aceste pelicule la vremea aparitiei lor pe marile ecrane. Ca si cinefililor care ar dori sa revada capodopere precum - de pilda - "La Strada" creatia genialului Fellini. Prezentam si o "Istorie a filmului mondial". Printre initiativele importante ale canalului nostru as aminti acea emisiune saptamanala realizata de regizorul Laurentiu Damian, care-si propune sa refaca Istoria documentarului romanesc. "Documentarul" reprezentand una dintre ramurile "de glorie" ale filmului din tara noastra. Cel care a dat nume ilustre precum Ion Bostan, Mirel Iliesiu, sotii Holban. Si altii si altii. Prezentam, de asemeni, si doua "linii" de documentare de mare calitate, dedicate unor subiecte din istorie, din arheologie etc. ori legate de "patrimoniul cultural". Ma intrebati care sunt cele mai urmarite programe ale noastre. Care e "rating"-ul. Ei bine, "in top" sunt cursurile de limbi straine, apoi filmele (artistice si documentare). Foarte urmarita este si emisiunea "Info cultural", ca si "Zodia Kitsch" ori "Perform dans". Mare succes are si emisiunea "Bunele maniere", al carei amfitrion este d-l Constantin Balaceanu Stolnici...
- Ce-ati dori sa va aduca Mos Niculae ori Mos Craciun, ca rasplata pentru tenacitatea cu care edificati acest post?
- Pai... sa zicem... resurse umane, logistica si... ceva bun-simt, pe care sa-l oferim, la randul nostru, celor care ne pun oprelisti...
- Iar dumneavoastra, personal?
- Sanatate si putina iubire!
Silvia Kerim
Carte
"Belisul de sub ape"
Acesta este titlul unei lucrari aparute la Cluj, sub semnatura jurnalistei Monica Tripon, o carte care reconstituie vechile sate Belis si Giurcuta de Jos, acoperite acum 30 de ani de apele lacului de acumulare de la Fantanele. Amintirile despre traditiile locului si cele peste 500 de fotografii inedite fac din aceasta carte un document indispensabil celor interesati de zbuciumata istorie a Apusenilor.
Multumim pe aceasta cale Monicai Tripon, pentru amabilitatea de a fi oferit spre publicare trei dintre fotografiile sale inedite, aparute in ultimul numar al revistei, in cadrul reportajului "Biserica de sub ape".
Horia Turcanu