Aspirina
Aspirina, spun dictionarele, este numele comercial al acidului acetilsalicilic, folosit ca medicament febrifug si calmant. Un medicament-minune la indemana oricui, "cel mai popular al erei moderne", zice "Le Monde", cu prilejul unei festivitati stiintifice universitare dedicate chimistului francez Charles Frederic Gerhard, un alsacian, descoperitor, in 1853, al aspirinei. Un descoperitor astazi uitat, desi el a reusit, primul, sinteza si stabilizarea acidului acetilsalicilic.
Insa drumul glorios al aspirinei a fost mai mult decat intortocheat. In istoria stiintelor medicale, creatorul aspirinei, in 1877, este germanul Felix Hoffman, chimist al concernului "Bayer", nume cu care medicamentul minune este aproape sinonim. Brevetul a fost depus in 1899, dar abia in 1903, "Bayer" a lansat un analgezic brevetat numit "Aspirin", cu "A" de la "Acetil" si "Spirin" de la acidul spiric, un extract din frunze de salcie si dintr-o planta cu denumirea stiintifica "Spiraea ulmaria", cunoscuta si la noi cu numele mai modeste de "cretusca" sau "barba caprei". Felix Hoffman s-a inspirat din descoperirea alsacianului Charles Frederic Gerhard, sustin astazi francezii, dar, e adevarat, recunosc tot francezii, Felix Hoffman este cel care a stabilit proprietatile terapeutice ale aspirinei si, mai ales, a creat o versiune mai putin costisitoare si mai usor de reprodus la scara industriala. Insa, la drept vorbind, si Gerhard, si Hoffman au avut un precursor celebrisim, in chiar parintele medicinei, Hipocrat. Cu patru sute de ani inainte de Hristos, Hipocrat folosea, pentru a usura durerile, un decoct de frunze de salcie.
Cam asa se scrie istoria. Iar istoria marilor descoperiri stiintifice e plina de ingratitudini. Uneori chiar din vina autorilor, care se dovedesc personaje ciudate, ca toate geniile. Este si cazul lui Gerhard, nascut la Strasbourg in 1816, intr-o familie burgheza care a tinut mortis ca fiul sa faca studii comerciale. Si-a sfidat parintii studiind pe ascuns chimia. A devenit profesor si a obtinut o catedra de chimie la Universitatea din Montpellier la 24 de ani. Cariera tanarului om de stiinta, descris de multi drept un "geniu nefericit", s-a frant in 1848, cand a fost impiedicat sa ocupe un post parizian pe care-l dorea, din cauza atitudinii lui politice; era republican, deci zurbagiu. Chimist stralucit, Gerhard a avut o viata extrem de agitata. Certaret, s-a pus in gura cu elita stiintifica a epocii, care l-a privit cu mari rezerve si l-a cam pus la index. A ocupat cu mare greutate o catedra de chimie la scoala de farmacie si la facultatea de stiinte din orasul natal, Strasbourg, unde a fost, totusi, succesorul lui Pasteur. Acolo a descoperit molecula-minune, dupa care a murit, trei ani mai tarziu. Nu-i mai putin adevarat, Gerhard nu s-a interesat deloc de virtutile descoperirii sale. N-a avut timp. Certaret, zurbagiu republican, Gerhard mai era si fustangiu.
Dar ce importanta mai au aceste detalii? Descoperirea a dainuit. Si e o afacere formidabila. Astazi, cantitatea de aspirina produsa anual in lume a ajuns la 50.000 de tone. Cam 20 de tablete pe cap de locuitor al acestei planete. Si un medicament-minune cu virtuti terapeutice inca necunoscute. Potrivit Laboratoarelor "Bayer", aspirina este astazi prescrisa si in unele afectiuni cardiace, iar studii recente i-au probat eficacitatea in prevenirea cancerului colorectal.
Gerhard a murit nestiut, necunoscut. Nu e primul caz de ingratitudine a istoriei. Lista e lunga si cuprinde si cativa romani. Asa e viata. Iar viata e ca o cursa de semifond, in care numele atletului care duce greul nu e retinut de posteritate. In istorie ramane doar cel care trece primul linia de sosire. Castiga cine e mai iute de picior, uneori de mana, iar castigatorul ia totul. Mai are vreo importanta? Cand ia o aspirina se gandeste cineva ca binefacatorul lui se va fi numit Hoffman sau Gerhard? Fara sa fi primit un sfant pentru descoperirea lui, Gerhard a murit doborat de o peritonita galopanta. La 40 de ani.
N.C. Munteanu