Munci si zile penibile
Dupa ani de odihna la locul de munca, parlamentarii incep sa inteleaga altfel esenta tezei marxist-leniniste ca "munca l-a creat pe om". De cateva zile, senatorii discuta in comisii o Ordonanta care se refera la maternitate. In proiectul de lege propus de Guvern se vorbeste si despre munca. Mai precis despre munci penibile. Ar fi vorba, zic senatorii, despre situatiile in care femeile insarcinate ar fi puse sa munceasca in conditii care le descalifica. De pilda, ca balerine la Opera Romana. "O femeie gravida in luna a noua nu poate fi balerina", zic senatorii, deci e penibil sa fii o balerina gravida. De aceea, in proiectul de lege ar fi fost mentionata sintagma munca penibila. Asta implica din partea angajatorului si inspectiei muncii nu doar simtul dreptatii, ci si simt estetic. Este un pas indraznet in legislatia romaneasca, altfel plina de inovatii. Sensurile legii ar trebui insa extinse, odata facut acest pas.
Nu este singura munca penibila la care ar trebui sa se refere legile. Munca penibila ar trebui declarata si cea a premierului nevoit, pentru a-si putea mentine popularitatea, sa apara la televizor alaturi de Vacanta Mare, despre care spusese nu demult ca este culmea penibilului in divertismentul Tv. Munca de partid e si ea penibila. De cele mai multe ori trebuie sa spele onoarea membrilor de partid care calca stramb. Baronii de partid trec si ei prin munca penibila a masinii de spalat, tot de partid, unde se jura ca nu fura decat cu acoperire legala. Insisi parlamentarii au devenit experti in munci penibile. Si-au trecut afacerile, membrilor familiei, si incearca sa treaca drept simpli actionari in societati adanc implicate in bugetul Statului. Munca penibila s-ar numi, de pilda, trecerea datoriilor acestor societati la datoria publica interna. Oficialii ar trebui cu totii sa primeasca spor de munca penibila atunci cand voteaza legi referitoare la vanatoarea fazanilor, la inlaturarea neologismelor din limba romana sau la tratamentul culturilor de soia. Penibile sunt si muncile politistilor care termina intr-o saptamana ratia de benzina pe o luna si sunt nevoiti sa apeleze la bunavointa soferilor ca sa-i care pe delincventi de la sectie la tribunal. Asta pentru a nu mai vorbi despre munca penibila a medicilor dintr-o urbe moldava care le-au impus pacientilor sa vina cu sange pentru transfuzii la pachet si sa-si cumpere calmante pentru ca spitalul nu are. Penibila e si munca salariatilor din intreprinderile privatizate care primesc dupa saptamani de proteste si zero ore de munca o leafa de 70 de euro. Ei fac cozi si obtin certificate pentru ca vor ca, daca vor fi concediati, sa primeasca salarii compensatorii din care sa-si poata plati macar datoriile. La fel si a inginerilor si muncitorilor care se lauda ca lucreaza cu aceleasi utilaje de la inceputul revolutiei industriale. Munca penibila este si cea a scolarilor din Moldova care vin cu sticla de apa de acasa pentru ca scoala lor nu are aviz sanitar pentru functionare, nici canalizare, nici apa potabila. Uneori, dimineata, se indreapta spre scoala siruri de furnicute cu poveri de vreascuri in spinare. Sunt cadrele didactice care au dat o raita prin padurea apropiata sa faca rost de lemne ca sa nu degere copiii la inceput de mileniu trei.
Lista muncilor penibile si a aspirantilor la sporuri pentru conditii grele s-ar putea lungi la nesfarsit. Insa multe sperante nu sunt. Ministrul muncii a anuntat recent ca urmeaza sa desfiinteze sporurile speciale. Nici munca grea si nici munca penibila nu vor fi remunerate suplimentar. Societatile si institutiile unde conditiile de munca pericliteaza viata si sanatatea angajatului trebuie sa investeasca si sa se modernizeze. Oamenii vor fi inlaturati din sectiile cu grad mare de toxicitate. Probabil ca si muncile penibile vor fi facute, in urmatoarea perioada, de masini. Ele nu mor de silicoza si nici nu se rusineaza. Oamenii sa se descurce cum pot. Javrele politice se descurca deja.
N.C. Munteanu