Integrarea europeana, "de la persoana la persoana"
Prof. Marinela Popescu
Presedinta Asociatiei de Prietenie Romano-Franceza
(Romfra) din Alexandria
"Daca visezi singur, nu-i decat un vis,
dar daca visezi impreuna cu altii, visul poate deveni realitate"
Prea des se vorbeste de "integrare europeana", de "raport de tara" sau de "inchiderea unor capitole de negocieri", in timp ce putini romani stiu cu exactitate ce semnificatie au acesti termeni. Cum o mare parte dintre politicieni au probleme cu propria capacitate de intelegere, ar fi o greseala sa credem ca vor incerca sa lamureasca electoratul cu privire la ceea ce ei insisi nu pricep. Chiar zilele trecute, aproape nici unul dintre deputatii si senatorii intrebati de un reporter n-a stiut sa spuna cine a intocmit mult comentatul Raport de Tara al Comisiei Europene, indicand ba Consiliul Europei, ba Adunarea Parlamentara, ba "Comitetul Ue". Daca Romania s-ar baza in continuare numai pe stradania politicienilor, ar exista riscul sa ne trezim ca primii "integrati" in Ue sa fie doar ei, parlamentarii, ministrii, sefii de partide, afaceristii loiali Puterii, baronii locali si prefectii, lasand de caruta cea mai mare parte a populatiei, care va trebui sa suporte toate consecintele durerosului proces de adaptare la standardele Ue. Realitatea ne demonstreaza insa ca acest scenariu nu este acceptat de multi dintre compatriotii nostri. Pe scena publica romaneasca au aparut nuclee puternice ale societatii civile. Oamenii simpli se organizeaza pentru a face fata exigentelor viitorului european, refuzand sa mai astepte ca solutiile sa pice de undeva din inaltimile guvernamentale. Cazul prezentat in pagina de fata demonstreaza ca initiativele private de integrare in Occident au ajuns un fapt implinit acolo unde ne-am fi asteptat mai putin, intr-un orasel in care, in mod traditional, "nu se intampla nimic": Alexandria din Teleorman. Intr-un spatiu adormit din punct de vedere cultural, a luat nastere un centru de sorginte pur europeana: Centrul Cultural Francez, patronat de Asociatia de Prietenie Romano-Franceza "Romfra", condusa de profesoara Marinela Popescu. Este poate singura situatie din Romania in care convoaiele de ajutoare umanitare si haine second-hand au fost inlocuite, treptat, cu tone de carti, calculatoare, mobilier modern si materiale de constructii. Vizitand recent noul sediu al Romfra din Alexandria, am avut revelatia integrarii europene pornite de jos, de la nivelul oamenilor de rand, in mod independent de sfera politicii.
"Pentru Sri devenisem o Mata Hari de Teleorman"
- Care a fost prima lectie pe care, in calitate de translatoare de franceza a autoritatilor locale, ati invatat-o de la voluntarii francezi veniti cu ajutoare in primele luni ale anului 1990?
- Chiar voluntariatul ca atare. Nu mai vazusem cetateni in exercitiul voluntariatului, nu stiam ce inseamna. Noi, care eram satui de "munca voluntara", nu ne puteam imagina ca poti munci cu placere in favoarea comunitatii, acceptand chiar sacrificii personale de dragul de a-ti ajuta semenii. M-am oferit sa-i ajut sa distribuie ajutoarele, fara sa pretind nimic in schimb. Aveam si ocazia extraordinara de a exersa franceza cu vorbitori nativi, era prima sansa practica din viata mea. Ca directoare de scoala, am avut dupa un an prilejul de a vizita cateva scoli din Franta, unde am vazut asemanarile si deosebirile dintre noi. Am acumulat enorm, avand naivitatea sa-mi imaginez ca, la intoarcere, voi revolutiona invatamantul din Teleorman. Mi-am dat seama insa ca n-a fost decat un vis, iar raportul meu de stagiu a ajuns intr-un sertar al Inspectoratului scolar.
- Astazi putem vorbi de o punte intre Franta si Teleorman, bazata pe relatia person to person (de la persoana la persoana) si ocolind, cum e si firesc intr-o democratie, autoritatile centrale. Cum ati reusit aceasta performanta?
- Ideea mi-au dat-o, bineinteles, francezii. Ei mi-au sugerat sa infiintez o asociatie la Alexandria, care sa distribuie donatiile venite din Franta, pentru a evita furturile despre care s-a scris mult in presa in anii 90. Imbracamintea si jucariile au putut lua astfel drumul gradinitelor si orfelinatelor si n-au mai fost "uitate" de unul si de altul in buticurile de familie ale orasului. Pana la urma, cu toate precautiile noastre, ajutoarele care curgeau lunar, dar nu ajungeau la fiecare scoala din judet, au generat scandaluri, nemultumiri, obisnuinta de a astepta sa ne pice din... Paris. Atunci le-am spus binefacatorilor de pe Sena: "Va rugam sa incetati trimiterea de haine, jucarii si banane. Ce-ati facut din noi: o natie de asistati? Daca n-am pierit inainte, acum speram sa ne fie mai bine, nu?". Le-am cerut carti si calculatoare, instructori pentru a-i indruma pe profesori si elevi cum sa lucreze cu ele. Asa am constituit, in 1993, cabinetul nostru de informatica si am angajat primii instructori specializati in Franta.
- Sediul de lux al asociatiei dvs. este dotat cu tot ce-si poate dori un tanar studios: computere performante, o biblioteca de zece mii de volume, sali de studiu ultramoderne, sali de expozitie etc. Cat a costat?
- Este intr-adevar frumoasa cladirea Centrului Cultural Francez din Alexandria, care a costat, cu dotari cu tot, peste 150.000 de euro, in conditiile in care terenul, situat in zona centrala, ne-a fost donat de Primarie. Insa fara ajutorul eficient al Comitetului Catolic pentru Dezvoltare din Paris si al putinilor sponsori (Bcr, Brd Societe Generale si Romcim Lafarge), acesta n-ar exista. Istoria construirii lui este rupta din istoria tranzitiei romanesti "de campie", caracterizata prin suspiciune. Imi amintesc ca am dat o "paine" de mancat multor agenti Sri, pentru care devenisem o Mata Hari de Teleorman. (D-na profesoara se amuza rostind aceste cuvinte - n. red.). Eram privita ca un om care are multe de ascuns. O masina neagra, cu agenti in haine de piele, s-a deplasat la Bucuresti pentru a verifica la partenerii nostri in domeniul leaganelor de copii cine este Bernard Gremier, omul "negru" (in viziunea lor) care trimitea ajutoare pentru orfani. Nu intelegeau de ce face acest francez acte de caritate. Din pacate, obisnuintele Securitatii dispar greu din conduita Serviciilor noastre secrete. Pana la urma, acesti domni s-au obisnuit cu strainii si s-au lamurit ca ceea ce facem noi aici nu este o oficina de spionaj, care ar vinde eventual secretul droagelor de la Peretu (cotigi trase de magari - n. red.), ci un centru de formare-informare-documentare pentru toate varstele, devenit deja neincapator, cu tot spatiul generos de care dispunem.
""Romfra" este centrul local de dialog cu institutiile europene"
- Care a fost cea mai importanta lupta dusa de Asociatia "Romfra"?
- Lupta pentru independenta fata de autoritati. Ne-am dorit sa fim capabili de a interpela Puterea, impunandu-i transparenta si respect fata de comunitati. Nevoia de autodeterminare a antrenat asociatia noastra in activitati de un dinamism surprinzator, "Romfra" devenind singura institutie din judet acreditata de Ecdl (Permisul European de Conducere a Computerului). Asociatia raspunde corect si profesional nevoilor comunitatii locale (cultura, formare profesionala pentru tinerii someri, limbi straine, acces la informatie, consiliere psiho-sociala etc.), marcand punctual integrarea europeana inceputa de la nivelul omului obisnuit. Fideli proverbului brazilian "Daca visezi singur, nu-i decat un vis, dar daca visezi impreuna cu altii, visul poate deveni realitate", credem cu tarie ca totul este posibil. "Romfra" este de pe acum centrul local de dialog cu diferite institutii europene, creuzetul de formare a unor adevarati cetateni europeni.
- La prima vedere, integrarea europeana promovata de Centrul dvs. este in principal o integrare cu... Franta. Vi se pare suficient? - Nu este Franta unul dintre motoarele Ue? Nu vad nimic restrictiv in acest proces. Dar, ca sa respectam adevarul, integrarea sustinuta de noi este, totusi, una europeana, deoarece programele noastre vizeaza intreaga gama de preocupari ale continentului reunit: cursuri de conducere a computerului (permisul Ecdl cu numarul 00001 este detinut de presedintele Comisiei Europene, Romano Prodi), cursuri de limbile engleza, franceza, spaniola, germana si italiana, cursuri de tehnologia informatiei, de procesare de text, de contabilitate etc., la preturi modice, de sub 20.000 de lei pe ora. Alte proiecte cu finantare europeana sunt cele de e-jobs (formarea si consilierea somerilor, cautarea de slujbe pe Internet), de bune practici pentru Imm-uri (management, marketing, tehnologie informationala), de schimburi culturale. Sustinem un ansamblu de dansuri populare al copiilor, o trupa de teatru in limba franceza, concursuri sportive scolare desfasurate in Franta si Romania, seminarii de relatii interpersonale - in cadrul carora tinerii din judetul Teleorman invata cum sa se poarte cand se afla in tarile europene. In fine, la miniturneul international de fotbal de la Balagny sur Therain - Franta, unde participa echipe din Germania, Anglia, Spania, Belgia, Moldova si Bulgaria, a luat parte si ClubulScolar din Alexandria, incepand cu 1993. De-a lungul celor doisprezece ani de existenta a "Romfra", peste 500 de teleormaneni au avut posibilitatea sa descopere Occidentul la el acasa, gazduind, la randul lor, sute de francezi care au vizitat judetul nostru. De notat ca aceste actiuni nu s-ar fi putut desfasura fara sprijinul Primariei municipale, care este partenerul nostru local cel mai important.
- Imi imaginez ca orgoliosii catolici francezi, agasati de imaginile obsedante cu handicapati si hoti din parcarile pariziene, si-au schimbat oarecum impresia despre romani, vazand echipa de dansuri a copiilor din Alexandria. Cum a fost?
- Nu le venea sa creada ca asa sunt romanii! Imbracati in superbe costume populare, elevii nostri, frumosi si dezghetati, s-au descurcat de minune, raspunzand la o multime de intrebari in franceza. Nu aveau nici un fel de complex, erau naturali si sinceri, stapani pe ceea ce aveau de facut. Franta, Europa - erau ale lor, cu ei incepe o lume noua. In catedrala catolica din Amiens, plina pana la refuz de enoriasi, i-am facut sa planga in ziua de Pasti, vorbindu-le despre sufletul romanesc si despre recunostinta pe care o purtam Comitetului lor catolic.
- Mergand pe calea integrarii de jos in sus, "Romfra", devenita intre timp partener certificat de Microsoft, a receptionat recent 150 de computere donate de banca "Credit Agricole" din Quimper. Unde au ajuns aceste "ecrane fara frontiere"?
- In 15 scoli din cele mai indepartate sate. Claude Duroch, presedintele organizatiei "Amitie Partage", a coordonat aceasta donatie, iar colegul meu Sorin Ferle le-a instalat si le-a racordat la Internet. In acest fel, se poate trece la pasul urmator, si anume, la crearea de parteneriate intre aceste scoli si unitati de invatamant din Franta. Circa 1500 de elevi de la tara, care nici nu visau ca vor avea vreodata pe mana un computer, sunt astazi in stare sa comunice cu Europa, de preferat in limba franceza. Ei se adauga celor peste 6000 de adulti si copii din Alexandria, dintr-o populatie de 60.000, care au obtinut la noi diplome de absolvire a cursurilor de computere si limbi straine. Drumul tuturor este acum mai clar spre Europa, deoarece au ajuns, intr-o oarecare masura, la acelasi numitor al preocuparilor zilnice cu europenii. Este un drum fara intoarcere.
Ion Longin Popescu
Fotografii de Gerard Cazorla
Mesajele pentru "Romfra" pot fi trimise la e-mail: cirfro@dnt.ro sau la fax: (0247)31.79.95, (0247)31.75.51. Alte detalii la www.romfra.ro