Iosif Naghiu a plecat dintre noi...
...A plecat dintre noi cu pasi neauziti, refuzand sa starneasca in jurul suferintei lui, a bolii lui, acea valva stridenta care i-a displacut dintotdeauna.
Dramaturg de mare si original talent, Naghiu - Iosca, dupa cum ii spuneau prietenii lui dragi - a debutat nu cu un volum de teatru, ci cu unul, remarcabil, de poezie: "Teama de pasari". Asta se intampla in 1968. Si tot in 1968 debuteaza ca dramaturg cu piesa "Celuloid", care i se joaca la Teatrul "Nottara" din Bucuresti. In 1970, la Teatrul "Bulandra", piesa lui "Gluga pe ochi" - de o mare indrazneala ca "mesaj" - devine, inca de la premiera rasplatita cu ovatiile publicului, un mare succes. Numai ca acest mare succes nu se datoreaza "doar" interpretilor de marca ai spectacolului: Cornel Coman, Virgil Ogasanu si... Toma Caragiu. Demn de mare interes, de acut interes din partea publicului este curajul - rareori dovedit in acel timp de confratii de breasla ai lui Naghiu - cu care dramaturgul atrage atentia asupra sortii intelectualului in lumea opresiunii comuniste. Si anume, asupra felului in care el este agresat de niste infractori (in cazul piesei, niste hoti ordinari, dar hotii, impostorii se regasesc in cele mai inalte straturi ale societatii, nu-i asa?), felului in care este redus la tacere de catre cei care navalesc peste el, peste destinul lui. Si, mai ales, asupra felului in care cei chemati sa apere ordinea in societate dau ocol locului crimei, cu ochii inchisi. Or, mai exact, "Cu gluga pe ochi"... Nu e de mirare, asadar, ca, odata cu "Tezele din iulie" - celebrele "teze" prin care Nicolae Ceausescu, aflat in admiratia lui Mao Tzedun si a revolutiei sale culturale de tip comunist, avea sa-si dezlantuie atacul asupra culturii romanesti si a intelectualilor romani -, piesa lui Naghiu a fost interzisa de cenzura vremii si scoasa de pe afis in doi timpi si trei miscari!
Numai ca tanarul (pe-atunci) scriitor nu a renuntat sa mai scrie. Dimpotriva! Talentul lui bogat si-a pus amprenta asupra pieselor multe si - toate - foarte izbutite, pe care avea sa le scrie neobosit. Piese pe care le-a publicat in volume si care au vazut - nu toate! - "lumina rampei" in teatrele de prestigiu ale tarii. A scris cu o ambitie sfioasa, desi nu intotdeauna intampinat de autoritati ori de critici cu bratele deschise. A scris chiar daca, din nou, in anii 80, i s-a mai interzis o piesa, si anume, "Misterul Agamemnon". A scris si dupa 90. Unele piese i s-au difuzat si la Televiziune... A fost si multipremiat. Inca din 1974 - cand obtine Premiul Asociatiei Scriitorilor pentru piesa "Intr-o singura seara" - premiile "curg". Obtine premiul Uniunii Scriitorilor in 81, 84, 93, 97, 2000. In anul 2001, i se acorda Premiul National de Dramaturgie. Naghiu este premiat si de Academia Romana. In ciuda pasiunii pentru scris, isi gaseste timp si pentru o... "joaca". Pe la mijlocul anilor 70, accepta invitatia lui Mircea Veroiu (care-i aprecia fizicul de "actor american") de a aparea intr-un rol secundar in "western-ul" romanesc "Artista, dolarii si ardelenii", ardelenii cu pricina fiind Ilarion Ciobanu, Mircea Diaconu, Ovidiu Iuliu Moldovan. Iar artista - minunata Rodica Tapalaga.
Nu ne-am cunoscut indeaproape. Nu am fost ceea ce se cheama prieteni. I-am apreciat insa dintotdeauna, pe langa marele talent scriitoricesc, marea calitate de Om. Era bun, era intelept, era ne-razbunator. Nu cunostea invidia, nu vorbea pe nimeni de rau... Glumea usor, din varful buzelor, si incerca sa faca bine cat putea, pe unde putea... A fost, inca din 1995, secretar al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. Asa se face ca, atunci cand se programa cate o sedinta de lucru, el ne primea in biroul lui modest din sediul Asociatiei - modest si el -, aflat undeva in spatele magazinului "Eva". Era o gazda primitoare, ne oferea cate o cafea, cate o "Fanta"... Ne dadea sfaturi - nu-si impunea niciodata punctul de vedere! -, ne asculta pasurile, fumand intruna, ne potolea izbucnirile de nemultumire atunci cand ele se iveau. Nu si-a dat niciodata aere de "mare scriitor". Nu stia ce inseamna trufia... Ma bucuram de cate ori urcam acele scari tocite ale fostei case boieresti - acum darapanata -, stiind ca ma va intampina, de indata ce voi deschide usa, secretara lui, delicata Adriana. Si ca, dincolo de usa secretariatului - il voi gasi pe Iosca, cel cu fizic de actor american, acum cu parul albit. Iar Iosca ma va intreba "ce mai fac". Iar intrebarea nu va fi una de circumstanta, ci una venita din inima. Iar interesul lui nu va fi unul "politicos", ci unul prietenesc. De la om la om...
Iosca Naghiu nu mai e. In lumea oamenilor adevarati, undeva s-a stins o lumina...
Silvia Kerim
Muzica
Concert extraordinar Richard Clayderman
Pe 13 decembrie, la Sala Mare a Teatrului National, melomanii pot asculta "pe viu" un concert Richard Clayderman. Timp de aproape doua ore, romanticii de toate varstele vor "degusta" succese ca "Love story", "Lttre ma mre" ori "White Christmas". Clayderman va fi acompaniat de un grup de muzicieni francezi.
Povestea indragitului pianist incepe in 1977, cu o lucrare al carei nume va este binecunoscut - "Balada pentru Adeline", piesa scrisa de compozitorul Paul de Sencville pentru fiica sa. "Balada pentru Adeline" se vinde in 22 de milioane de single-uri, iar cariera lui Clayderman demareaza spectaculos. Datorita ecoului pe care il are muzica sa atat de romantica si melodioasa in zgomotosii ani 80, pianistul este invitat sa joace rolul Richard Clayderman intr-un episod al serialului "Mostenirea familiei Guldenburg"! Acum, Clayderman sustine aproape 200 de concerte anual, iar discurile sale se vand in zeci de milioane de exemplare in peste 50 de tari. Pianistul are nu mai putin de 70 de discuri de platina!
Pentru concertul din decembrie, Richard Clayderman va petrece trei zile in Romania si va fi gazduit la Casa "Capsa", hotel cu o traditie de peste un secol, loc de intalnire a elitei interbelice bucurestene.
Concertul extraordinar Richard Clayderman este organizat de compania "Events" si finantat de BancPost. Biletele vor fi puse in vanzare incepand cu data de 20 noiembrie la Teatrul National, Sala Palatului si magazinul "Sony Music Megastore" din complexul Unirea.
Claudiu Ionescu
Cartea In Librarii
"Faurirea Lumii a Treia"
Eseuri despre "bunicul" roman al economistilor brazilieni
De aproape un secol, departe de cunoasterea publicului larg, fire invizibile ii unesc pe romani si brazilieni. Celso Furtado, marele economist brazilian, este personalitatea care a cunoscut cel mai bine aceste legaturi, fiind cel dintai discipol al economistului roman Mihail Manoilescu (autorul celebrei carti "Teoria Protectionismului", aparuta in 1929 la Bucuresti si in 1931 la Sao Paulo). Volumul a fost considerat, la timpul lui, o capodopera de analiza economica mondiala, "Biblia" economistilor din tarile in curs de dezvoltare. In mod surprinzator, istoricul care a cercetat si dat o interpretare spectaculoasa influentei lui Manoilescu asupra economiilor latino-americane, si in special a celei braziliene, nu este brazilian, ci nord-american. Este vorba de profesorul Joseph Love, de la Universitatea din Illinois, doctor in istoria Braziliei, cu stagii de specializare la Bucuresti, in anii 1981-1982. Cartea sa, "Faurirea Lumii a Treia" ("Crafting the Third World"), a vazut lumina tiparului la Bucuresti la sfarsitul anului 2002, cu sprijinul financiar al Ambasadei Braziliei. Beneficiind de un cuvant inainte al presedintelui Ion Iliescu si de o prefata semnata de ambasadorul Braziliei la Bucuresti, Excelenta Sa Jeronimo Moscardo, editia, tiparita la Editura "Univers", sub ingrijirea cercetatorului Dragos Paul Aligica, are toate datele unui eveniment editorial. Analizand "fertilitatea" influentelor teoriei lui Manoilescu, E. S. Jeronimo Moscardo scrie: "Maestrul Furtado imi spunea: "Romania este tara bunicului economistilor brazilieni". Se pare ca a sosit clipa sa ne gandim la posibilitatea unui contra-curent brazilian, care sa ajunga in Romania prin mediatori individuali precum Joseph Love... Brazilia ar putea contribui, la randul ei, la "romanizarea" Romaniei, la restabilirea respectului ei de sine, a virtutii de a crede in ea insasi si de a se socoti capabila de fapte marete." Descoperind o "traditie bogata si nebanuita" de gandire economica romaneasca, Joseph Love are onestitatea de a pune in lumina o pagina aproape necunoscuta din tezaurul gandirii romanesti. La randul sau, potentand demonstratia extraordinara a americanului, ambasadorul Moscardo aseaza cu maiestrie o bogatie ideatica spectaculoasa la baza relatiilor romano-braziliene: "Ca efect, Brazilia a putut sa profite de inaltul rafinament al lumii ideilor romanesti. Romania ne-a oferit munitia intelectuala necesara pentru a castiga batalia industrializarii si a dezvoltarii economice".
Ion Longin Popescu
Dictionarele Presedintelui
Dupa ce o vara intreaga ne-au ocolit, ploile s-au abatut asupra Bucurestiului in plina toamna. Orasul s-a zgribulit sub stropii reci, aidoma unui caine fara stapan, transformandu-se peste noapte, prin "grija" consilierilor municipali, intr-un oras lacustru, o caricatura a falnicei Venetii.
In ciuda intemperiilor, capitala Romaniei a primit vizita Presedintelui Republicii Italia, Excelenta Sa Carlo Azeglio Ciampi.
Cu o agenda de lucru foarte bogata, Excelenta Sa a gasit timp sa se intereseze si de conditiile in care traiesc si creeaza artistii romani, de tot ceea ce inseamna "viata culturala" romaneasca.
Mare iubitor de arta, d-l Carlo Azeglio Ciampi a deschis la Muzeul National de Arta expozitia pictorului italian Giacinto Gigante, la Ambasada Italiei a invitat, pe langa oficialitatile mereu prezente in astfel de ocazii, numerosi artisti, personalitati ale culturii romanesti. Dar interesul Presedintelui italian s-a indreptat si asupra preocuparilor stiintifice ale romanilor, in primul rand asupra felului in care limba italiana este insusita de studentii romani.
De aceea, la Institutul Italian de Cultura, a tinut sa inaugureze Congresul italo-roman de italienistica, intitulat "Lexicul italian ieri si astazi", tinut cu prilejul celei de-a treia saptamani de dezbateri internationale pe tema "Limba italiana in lume".
Surprinzator de comunicativ si direct, Carlo Azeglio Ciampi si-a amintit cum in tinerete nu dadea mare atentie dictionarelor care, acum, ii sunt cei mai apropiati consilieri.
"Cu toate ca m-am nascut in Toscana, "leaganul limbii italiene literare", nu trece zi sa nu consult un dictionar etimologic. Vreau sa stiu cat mai multe despre cuvintele pe care le folosesc, sa pot avea proprietatea termenilor, sa nu fac greseli de exprimare..."
Plini de respect, studentii de fata l-au aplaudat entuziasmati pe "colegul" lor mai varstnic, prim demnitar al statului italian, care, in ciuda celor 83 de ani, nu se sfieste sa recunoasca modest ca... mai are de invatat.
Sanda Anghelescu