Putere si eficienta
Cel mai important lucru in politica moderna este eficienta institutionala. Teoriile clasice cu privire la politica spuneau ca lucrul cel mai important este puterea. Aceasta teza ramane adevarata in masura in care fara putere nu poti realiza mare lucru. Scopul principal al luptei politice ramane cucerirea puterii. Puterea nu este insa greu de cucerit. Este greu de pastrat. Pentru ca, daca nu stii ce sa faci cu ea, degeaba o cuceresti. Sunt mii de exemple care imi vin in minte, mai ales ca lunar fac apel la cateva sute, in cadrul seminariilor cu studentii de la Stiinte Politice sau in comentariile pe care le fac pentru diferiti beneficiari mediatici. Am observat insa ca oamenii nu au nici timp, nici chef, nici suficienta educatie ca sa le dai exemple din Sua sau Europa Occidentala, din America Latina sau Asia de Sud-Est. Asa ca mai bine incerci sa dai exemple recente, din realitatea lor imediata, din istoria la care au asistat recent, chiar daca unii dintre ei au uitat chiar si cum era pe vremea comunismului, iar acum cred ca era mai bine atunci. Uneori, ma gandesc ca daca infernul exista, acei pacatosi ar trebui pedepsiti astfel ca in iad sa retraiasca regimul comunist. Pentru totdeauna, ca asa este in infern. Dar aceasta a fost doar o ironie indreptata impotriva nostalgicilor.
Exemplul cel mai usor de inteles pentru alegatorul roman - in particular pentru cei care au crezut sincer ca, daca voteaza pentru fortele democratiei, de aici urmeaza ca se va petrece miracolul in fata ochilor - este cel al Conventiei Democratice din Romania, care a reusit sa cucereasca puterea cand parea imposibil, dar nu a stiut ce sa faca cu ea dupa ce a cucerit-o. Am scris o carte intreaga despre istoria analitica a Cdr, iar multi s-au suparat pentru ca au luat-o la modul personal. De fapt, am facut o analiza institutionala, in care am descoperit ca importanta factorilor personali a fost covarsitoare. Acum pregatesc o carte despre Epoca Iliescu si mostenirea politica a Frontului Salvarii Nationale (care include Psd-ul lui Nastase, dar si Pd-ul lui Roman, Severin si Basescu, precum si ApR-ul lui Melescanu si Boda), asa ca ii monitorizez atent pe cei de la putere, la fel cum am facut-o cu fortele coalitiei din perioada 1996-2000. Prin comparatie, actualul partid de guvernamant este mult mai eficient decat coalitia in fata careia a pierdut in 1996. Partidul Social Democrat reuseste in aproape tot ceea ce isi propune. A reusit recent, dupa chinuri nesfarsite, sa intre in Internationala Socialista, in reuniunea acesteia de la Sao Paulo, Brazilia. (In ciuda votului impotriva, singurul de altfel, dat de fratii socialisti de la Pd.) Psd a reusit sa faca reforma constitutionala, asa cum coalitia de guvernare anterioara nu reusise. Mai mult chiar, intr-o tara plictisita de politica (este o reactie partial motivata, dar cumplit de periculoasa, pentru ca, daca nu iti mai pasa cum esti condus, meriti sa fii condus oricum), partidul condus de Adrian Nastase a reusit in ultima instanta sa aduca lumea la referendumul constitutional. Singurii care i-au dat o mana sincera de ajutor au fost cei de la Udmr, care au reusit sa scoata la urne procentual mai multi din comunitatea maghiara sa voteze Constitutia Romaniei decat au reusit partidele cu votantii romani. La fel, Psd a reusit sa ii determine pe majoritatea primarilor si consilierilor locali, judeteni sa treaca la ei. Mai mult, Psd reuseste sa stranga deja fondurile pentru viitoarele alegeri locale, prezidentiale, parlamentare. Cu alte cuvinte, cu banii de campanie asigurati, cu administratia locala pregatita, ai prima sansa in orice fel de alegeri.
Marea problema cu partidul care detine puterea in acest moment este ca liderii sai nu reusesc sa faca deosebirea intre eficienta ca partid si eficienta guvernamentala. A avea eficienta guvernamentala inseamna a infaptui politici potrivite pentru a imbunatati nivelul de viata al cetatenilor, pentru a spori prosperitatea generala, nu doar pe aceea personala a minoritatii clientelare pesediste, in a face reforma democratica, administrativa, a justitiei si mai ales a economiei capitaliste. Altminteri, degeaba ai puterea. Din acest punct de vedere, degeaba te integrezi in Nato, degeaba te integrezi in Europa Occidentala, daca nu esti capabil sa guvernezi in interesul celor multi. De fapt, aceasta este si definitia democratiei. Guvernarea celor multi, in interesul celor multi. Psd nu guverneaza insa in interesul celor multi, ci in propriul interes, al pesedistilor. Iar oportunistii si oamenii fara coloana vertebrala, care au intrat in megapartidul de guvernamant sa isi rezolve propriile lor probleme si interese, nu isi dau seama ca de fapt le fac rau tuturor - rude, prieteni, vecini, colegi, concetateni - celor care nu vor sa intre nici in Psd, nici in vreun alt partid ca sa-si rezolve problemele.
Ironia istoriei este ca deja Psd nu mai poate sa le rezolve problemele tuturor celor care au intrat in partidul de guvernamant si cu atat mai putin ale tuturor celor din imensa retea clientelara, pentru simplul motiv ca nu are eficienta guvernamentala, este coplesit de numarul celor care au intrat. La fel ca si verii lor din Opozitie, pesedistii inca nu au invatat lectia cea mai importanta a politicii moderne, democratice, care este aceea de a sti cum sa guvernezi in interesul general. Competitia moderna a partidelor politice nu este doar pentru putere. Dupa cum am aratat, este destul de usor sa cuceresti puterea. Competitia moderna a partidelor politice este legata de cine reuseste de pe o pozitie particulara (cum este a oricarui partid politic) sa faca o politica in interesul general. Nu sa pretinda ca o face.
Nu am cunoscut inca un politician roman contemporan, de anvergura, inteligent, generos, capabil sa isi desfasoare activitatea politica in interesul general. De la Iliescu la Constantinescu, de la Petre Roman la Victor Ciorbea, de la Stolojan la Vacaroiu si Adrian Nastase, nici unul dintre acesti politicieni nu a fost capabil sa inteleaga ce inseamna sa nu guvernezi in interes propriu sau al unor grupuri restranse de interese. Nu este nici o chestiune de varsta, nici de nivel intelectual, nici de partid politic. Tine de ceva mai profund, care formal se traduce in eficienta guvernamentala.
In politica moderna, politicienii pot fi imperfecti. Dar daca democratia este functionala, atunci politicienii pot fi siliti sa guverneze in interesul general, chiar daca initial ei nu au asemenea intentii. Daca un politician abil si pragmatic intelege ca realegerea lui depinde de modul in care rezolva probleme in interesul comunitatii, atunci el va cauta sa faca o politica in sprijinul comunitatii, din interes, chiar daca initial el avea intentii diferite. Este unul dintre paradoxurile politicii moderne, iar atunci nici nu mai conteaza intentiile initiale, ci rezultatul final. Cand politica autohtona se va autoregla pe baza acestui reflex deja testat in multe tari occidentale, care tocmai de aceea au democratii consolidate, atunci se va chema ca am intrat intr-o noua varsta a politicii, una de maturitate. Deocamdata, traim in infantilism politic.
Dan Pavel