Serban Cantacuzino
- Patron al trustului "Eminescu" din Anglia, fost Secretar al
Comisiei Regale de Arte Frumoase din Londra -
"E fundamental sa oprim Rosia Montana. Si o vom opri!"
Serban Cantacuzino (75 de ani) este unul dintre urmasii ramurii Deleanu-Magureanu a Cantacuzinilor, marea familie de boieri romani de origine greaca. Printre cei mai importanti stramosi ai sai intalnim numele lui Andronic Cantacuzino (1553-1600), boierul care l-a sprijinit pe Mihai Viteazul sa obtina tronul Tarii Romanesti. Un alt ilustru inaintas, al carui nume il poarta, a fost Serban Cantacuzino, domn al Tarii Romanesti intre anii 1678-1688, a carui statuie de la Viena intruchipeaza vesnica recunostinta a austriecilor pentru rolul pe care l-a avut in apararea Cetatii Vienei (desi lupta alaturi de turci, in timpul asediului din 1683, el a incarcat tunurile cu paie in loc de obuze, dand astfel un nepretuit sprijin asediatilor).
Serban Cantacuzino, de profesie arhitect si redactor la celebra publicatie "Architecture Review", este fiul vestitului scriitor si arhitect care a facut cariera in anii 30 ai secolului trecut, George Matei Cantacuzino. A parasit Romania in 1939, impreuna cu mama, Sanda Cantacuzino, si cu sora sa, Marie Lise, pentru a urma cursurile secundare la Londra. Din cauza celor doua catastrofe care au urmat, razboiul si comunismul, Serban Cantacuzino nu s-a mai intors acasa timp de trei decenii. Incepand cu 1971, a revenit in Romania de cate ori a avut ocazia, simtindu-se legat de meleagurile in care inaintasii sai au intrat in istorie. Dupa 1990, aproape ca a facut naveta trimestrial la Bucuresti, pentru a se ingriji de Fundatia "Pro Patrimonio" - un fel de "National Trust" al Romaniei, care achizitioneaza sau inchiriaza, printre altele, monumente istorice in vederea restaurarii si redarii lor circuitului turistic sau utilizarii institutionale (muzee, case memoriale etc.). Printre proiectele cele mai importante ale "Pro Patrimonio" se regasesc o gospodarie saseasca din Viscri, langa Brasov, in a carei restaurare s-a implicat si printul Charles; Casa Golescu de la Campulung-Muscel (construita in 1910), aflata in curs de restaurare cu sprijinul companiei franceze Lafarge; parcul de la Bontida (200 ha), de langa Cluj-Napoca, apartinator de castelul Banfy; restaurarea unor fresce si repararea acoperisului Manastirii Voronet. Se afla, de asemenea, in stadiul colectarii de fonduri un proiect din Sighisoara: restaurarea unei case medievale a breslei tamplarilor din strada Scolii. In fine, ca unul dintre patronii "Trustului Eminescu" din Anglia (organizatie condusa de celebra jurnalista Jessica Douglas Home, din care face parte si printul Charles), Serban Cantacuzino a contribuit in mod hotarator la stoparea proiectului "Dracula Park" de la Sighisoara. Pe de alta parte, vizitand recent Muntii Apuseni, Serban Cantacuzino a fost ingrozit de distrugerile preconizate de Compania aurifera de la Rosia Montana. Ca urmare, a decis sa se implice direct in salvarea celei mai vechi localitati din Romania: "Nu se poate sa asistam nepasatori la desfasurarea febrila si ilegala a proiectului de la Rosia Montana", spune, "deoarece a fost pus in pericol unul dintre cele mai mari patrimonii romane din Europa, un sit arheologic a carui distrugere afecteaza grav identitatea poporului roman".
"In timpul vizitei mele recente in Apuseni,
am fost ingrozit de amploarea distrugerilor in curs,
de consecintele dramatice ale stramutarii populatiei,
cimitirelor si bisericilor"
- Decizia de a implica "Trustul Eminescu" si Fundatia "Pro Patrimonio" in lupta pentru salvarea Rosiei Montane a fost mult asteptata de moti si de organizatiile ecologiste. Ce v-a determinat sa faceti acest pas, d-le Cantacuzino?
- Inainte de a lua vreo hotarare, am asteptat un timp sa vedem cum evolueaza lucrurile; am crezut ca autoritatile romane vor lua singure masurile necesare opririi acestui proiect. Din pacate, nu a fost asa. Compania aurifera si-a desfasurat si isi continua lucrarile nestingherita de nimeni, instituind un fel de "insula de instabilitate", libera de autoritatea institutiilor statale. Asa ceva nu intalnesti in prea multe locuri din lume, poate numai in unele tari africane. Intre timp, Rosia Montana a intrat in atentia celor mai importante organizatii ecologiste din lume si a celor mai cunoscuti istorici si arheologi din universitatile importante ale mapamondului. In timpul vizitei mele recente in Apuseni, am fost ingrozit de amploarea distrugerilor in curs, de consecintele dramatice ale stramutarii populatiei, cimitirelor si bisericilor. Am constatat ca oficiali ai companiei "Gold Corporation" vorbesc de dezvoltare durabila cu o mare seninatate, ca si cum proiectul acesta ar dura o vesnicie. Or, daca ai in vedere un concept economico-social atat de actual, promovat in ultima vreme chiar de catre organismele financiare internationale, nici nu trebuie sa te gandesti la ceea ce propune compania canadiana. Ea aduce peste frumoasa Tara a Motilor nu dezvoltare, ci distrugere durabila. Nu o exploatare rationala a resurselor, ci una colonialista, de secatuire.
- Sustinatorii Companiei resping orice solutie alternativa de dezvoltare. Credeti ca ratiunile economice ar trebui sa primeze in fata celor culturale, ecologice si sociale ?
- Nici o ratiune economica nu justifica distrugerea unor munti atat de frumosi, cu atat mai putin un proiect din care Romania va castiga sume ridicole, dar va pierde, pe termen lung, valori nepretuite. Dupa parerea mea, indiferent de negocierile cu Fmi, Guvernul roman ar trebui sa subventioneze exploatarea aurului, dar numai daca aceasta se face in galerii si fara distrugeri majore de mediu si patrimoniu. Sa subventioneze chiar si o companie privata, in anumite conditii. De altfel, inteleg ca aceasta subventionare este deja in curs, prin facilitati fiscale incredibile. Oricum, Statul roman va plati mult mai putin prin aceste subventii decat va investi, eventual, ca sa refaca mediul in urma dezastrului preconizat de proiectul actual. Ma intreb cum de nu inteleg autoritatile romane ca sutele de tone de aur si miile de tone de argint din subsol, asociate cu un patrimoniu arheologic extraordinar si cu o cultura de mare deschidere, precum cea romaneasca, reprezinta atuuri puternice ale Romaniei la integrarea in Uniunea Europeana. Am impresia ca negociatorii romani trimisi la Bruxelles nici nu cunosc aceste "detalii", gratie carora, cel putin teoretic, misiunea lor ar trebui sa fie mult mai usoara. Dincolo de aspectele economice asupra carora insista finantistii europeni, Ue este si o uniune de culturi cu puternice radacini romane, dezvoltate chiar in perimetrul geografic al Imperiului Roman. Or, Romania intra automat sub acest nobil scut, iar vestigiile de la Rosia Montana sunt, alaturi de altele, "pasaportul de granit" al integrarii sale.
"Compania i-a pus pe arheologi sa sape nu ca sa gaseasca,
ci ca sa nu gaseasca"
- Ce v-a socat cel mai mult in vizita dvs. la Rosia Montana?
- M-au socat distrugerile aflate in curs in masivul Carnic, unul dintre cei patru munti din jurul istoricei asezari. Pe fata estica a Carnicului, echipa de arheologi francezi de la Toulouse a descoperit circa cinci kilometri de galerii romane nestiute pana acum. Insa din informatiile primite de noi, acolo sunt mult mai multe astfel de galerii, o bogatie uriasa. Deocamdata, francezii s-au retras, venind sfarsitul sezonului de sapaturi, dar oricum Compania nu mai are rabdare si nu doreste si alte "surprize neplacute". Se asteapta acordarea de catre Ministerul Culturii a certificatului de descarcare arheologica pentru subteran - ceea ce inseamna ca aceste galerii nici "nu exista" pentru proiectul minier (deci nu vor fi conservate), asa cum "n-au existat", desi erau atat de vizibile, zecile de intrari la galeriile antice, atunci cand acelasi minister a acordat descarcarea de sarcina arheologica pentru suprafata masivului. La data vizitei mele, Carnicul era zguduit de explozii mai ales in timpul noptii, probabil se tem sa iasa la lumina zilei, deoarece lucreaza ilegal, fara a avea acordul de mediu de la autoritati. Fata de sud, sud-vest a muntelui devine din ce in ce mai mica, exploziile musca halci uriase, ducand in neant posibile vestigii nepretuite. Ne asteptam ca in orice moment muntele sa colapseze prin implozie, deoarece in maruntaiele lui sunt galerii care vorbesc de o istorie mult mai veche decat cea romana.
- In aceste conditii, transformarea Rosiei Montane intr-un parc arheologic international devine o necesitate stringenta. Credeti ca ar fi interesati europenii sa investeasca aici?
- Probabil ca numele Rosiei Montane este astazi mai cunoscut in mediile stiintifice internationale decat cel al Bucurestiului. Sunt sigur ca se pot gasi fonduri importante pentru continuarea sapaturilor arheologice, fara a se mai apela la "marinimia" celor de la "Gold". De altfel, pentru o arie extinsa din zona, au fost deja gasite fonduri care vor permite arheologilor, altii decat cei angajati de Companie, sa deschida un mare santier de sapaturi, de cum va incepe sezonul, in primavara viitoare. "Pro Patrimonio" si Fundatia "Ratiu" din Londra au gasit, fara prea mari eforturi, suficienti bani pentru a se putea lucra vreme de trei ani (2004, 2005 si 2006)! Exista deja toate aprobarile necesare, iar lucrarile vor fi foarte jenante pentru "Gold Corporation", deoarece vor fi o demonstratie ca se pot crea locuri de munca si se poate lucra in tihna fara graba condamnabila la care-i obliga canadienii pe arheologi, punandu-i sa sape nu ca sa gaseasca, ci ca sa nu gaseasca. Prin urmare, crearea unui mare parc arheologic international ar trebui sa fie o preocupare centrala a Ministerului Culturii, deoarece s-ar aduce bani, s-ar aduce faima Romaniei, s-ar dezvolta turismul cultural si, nu in ultimul rand, s-ar salva de la distrugere un patrimoniu de valoare universala.
"Va fi alaturi de noi, ca si in cazul "Dracula Park", printul Charles"
- "Formula As" a scris in repetate randuri despre presiunile pe care le exercita Compania asupra oamenilor. Ce ati observat in aceasta privinta?
- Multe dintre actiunile acestei companii sunt smecherii foarte imprecise. Chiar daca unele par a fi "curate", iti dai seama ca, la origine, s-a plecat de la o ilegalitate. Curios e ca nimeni nu-i opreste, de parca Statul roman nici n-ar exista. Imi inchipui ca Guvernul ar spune: "E greu sa-i oprim, fiindca nu e clar ilegal...". Pentru mine insa e clar ilegal.
- Cum interpretati tacerea prelungita a autoritatilor, cu exceptia notabila, dar fara rezultate, a primului ministru?
- Sunt cumparati, pur si simplu. E de necrezut. Ceea ce ma deceptioneaza insa si mai mult este ca o firma canadiana, care te-ai astepta sa fie cinstita si cumsecade, vine in Romania si mizeaza pe faptul ca aici e multa coruptie si ca e usor sa cumperi in stanga si-n dreapta, pana la cele mai inalte niveluri. Acest mesager al "lumii civilizate" instaureaza pana la urma un comportament imoral in relatiile cu societatea civila si cu autoritatile.
- Trustul "Eminescu" si Fundatia "Pro Patrimonio" sunt acum in masura sa reactioneze, sensibilizand presa si organizatiile britanice. Ce veti face concret in acest sens?
- Am programat deja o conferinta cu tema "Salvati Alburnus Maior", intr-o mare sala din centrul Londrei, unde ne asteptam sa vina 600-700 de persoane extrem de influente din mediile de afaceri, din politica si din presa. Fiica mea, Marina, jurnalista care cunoaste bine lumea presei londoneze, alaturi de directoarea Trustului "Eminescu", Jessica Douglas Home, de jurnalista Caroline Juler si de marele istoric de origine romana John Nandris sunt implicati in aceasta lupta. Va fi alaturi de noi, ca si in cazul "Dracula Park", Printul Charles, de la care asteptam o interventie la cel mai inalt nivel al conducerii Romaniei. Stim ca a facut deja primii pasi. Una dintre cerintele noastre imperioase va fi adresata Ministerului Culturii, solicitandu-i sa anuleze descarcarile de sarcina arheologica. Unii spun ca ar fi bine sa ne indreptam atentia spre salvarea comunei Bucium, deoarece Rosia Montana ar fi pierduta. Nimic mai neadevarat! Rosia Montana nu e pierduta! Daca aceasta comuna istorica dispare, intregul patrulater aurifer al Muntilor Apuseni va disparea. Cine isi asuma o astfel de catastrofa? Sa oprim Buciumul nu-i destul, e fundamental sa oprim Rosia. Si o vom opri.
Ion Longin Popescu
Fotografii de Stephanie Roth
D-lui Serban Cantacuzino ii puteti scrie la e-mail: liliana@regenthouse.com