Dan Chisu
Ocolul pamantului in 80 de zile
Greu de incadrat intr-o zona precisa a artei, desi a cochetat serios cu operatoria si regia de film, e cunoscut si pretuit mai degraba ca manager al unor actiuni culturale de exceptie: "Dakino", festivalul international de film, organizarea primelor concerte de amploare ale formatiei Phoenix in Romania, spectacole inchinate publicitatii, aducerea in tara a lui Kusturica si Bregovici. Dar renumele interlocutorului nostru va exploda, fara nici o indoiala, abia dupa ultima sa aventura: o calatorie in jurul pamantului
Pe urmele lui Jules Verne
- Umbla vorba prin targ ca te pregatesti de o mare calatorie care s-o egaleze pe aceea a marelui scriitor Jules Verne: "Ocolul pamantului in 80 de zile"...
- Intr-adevar, numele proiectului e identic cu titlul celebrei carti a lui Jules Verne, dar asta nu inseamna ca vrem sa-i transformam fantezia in realitate. In ceea ce ne priveste, vom folosi mijloace de transport multiple - avion, tren, vapor, barca cu panze, sanie cu cai, sanie cu caini, balon si cine stie ce altceva ne va cere spiritul de aventura. Acest plan s-a nascut in capul meu acum vreo patru-cinci ani. Atunci as fi dorit sa marchez finalul marilor mele peripluri prin lume, insa o hepatita rebela m-a tinut locului. Ca la pat n-a reusit. Dar mi-am dat seama ca e mai bine sa nu plec intr-o asa aventura tarand dupa mine povara unei medicatii. Si am trecut peste proiect, aproape nemaisperand ca se va mai realiza. Am facut insa o calatorie destul de lunga cu masina, pana la Festivalul de la Cannes, alaturi de un foarte bun prieten, Sorin Marin si, printre altele, in acele lungi ore pe care le-am avut la dispozitie, i-am expus acest proiect neconsumat. El mi-a spus: "Da de ce nu mai vrei sa-l faci?" si s-a oferit sa-mi devina partener. Basca faptul ca a gasit foarte usor finantare. Initial, a fost vorba de un proiect care se numea "Gustul pamantului in 80 de zile" si care ne ducea pe drumul si istoria mirodeniilor. Pana la urma am modificat proiectul, pentru ca noi facem in 2004 primul festival independent de film din Romania, in Delta, la Sfantul Gheorghe. "Dakino" se muta si el acolo... E un festival instalat pe cel mai nou pamant din Europa. Acum 180 de ani, teritoriul pe care se afla bratul Sfantul Gheorghe nu exista. Acolo e o zona aluvionara, hranita de Dunare, iar colmatarile au inceput sa se realizeze acum cel mult 200 de ani. Asa ne-a venit ideea: cel mai tanar festival din Europa de Est sa ia nastere pe cel mai tanar pamant european. Acolo se construiesc cateva hoteluri de patru stele, cateva sali de cinema, cateva sali de conferinte, toate facilitatile pentru ca cel putin 350 de oameni sa poata locui in cele mai bune conditii, iar multe alte sute de oameni sa aiba la dispozitie conditii super-rezonabile. Dorind sa facem cunoscut mesajul acestui proiect, ne-am gandit sa devenim purtatorii directi de invitatii si sa transformam aceasta calatorie intr-o oportunitate de a imbina utilul cu placutul. Asa ca vom lua drumul tuturor marilor festivaluri din lume, inmanand invitatii si fiind foarte curiosi sa vedem reactia celor care vor primi plicul nu prin posta, cum se intampla in mod traditional, ci direct din mana organizatorilor. Mie sa mi se intample asa ceva, as privi cu totul altfel acea invitatie si ar trebui sa am niste argumente teribil de puternice ca s-o refuz.
Un rege roman in Tara de Foc
- Care va fi traseul pe care il veti urma?
- Plecarea este stabilita pentru data de 5 ianuarie si prima oprire va fi la Moscova, unde se organizeaza un mare festival de film. Vom cobori apoi spre Asia Mica, din Dubai catre India, mergem in Nepal, la Kathmandu, apoi la festivalul de film de la New Delhi, coboram in continuare spre Malaysia prin Thailanda, urmeaza Indonezia, atingem Australia si ajungem in Noua Zeelanda. Din Noua Zeelanda urcam inspre Japonia si traversam Seul-ul coreean, pentru ca acolo ne asteapta legatura catre Anchorage, Alaska. Coboram, din nou, de aceasta data catre Seattle, cu avioane private si sanii cu caini, facem coasta, ajungem in Mexic, mergem in Cuba si continuam coborarea catre Rio de Janeiro, Brazilia, intram in Argentina si o tinem tot in jos, pana in Tara de Foc. Acesta este un punct la care am tinut in mod deosebit, pentru ca in Ushuaia am descoperit ceva senzational: primul rege al Tarii de Foc a fost roman! Exista strazile Focsani, Galati, plus multe alte de-numiri de la noi, asa ca vreau sa incercam sa descoperim spiritul acestei prezente romanesti acolo. Dupa asta, ne vom stradui sa prindem si unicul zbor saptamanal catre Antarctica, ca sa punem piciorul si acolo si sa putem bifa si acest continent. Ne intoarcem apoi in Argentina, iar de acolo plecam direct in Africa de Sud. Traversam Tanzania, urcam in Egipt, ajungem in Maroc si reluam Europa. Deci, va fi un traseu destul de sinuos, cu multe mii de kilometri stabiliti in nopti de studiu intensiv al legaturilor, al posibilitatilor de continuare a drumului. Va trebui sa stam mai mult timp in anumite locuri, dar vor exista si termene fixe, care, pentru a putea fi atinse, ne vor supune la diverse "jonglerii" de deplasare: barci, vapoare, autobuze si cine mai stie ce altceva. Intoarcerea in tara e stabilita pentru 5 aprilie.
- Asteptarile n-o sa va moleseasca? Alpinistii evita ruperile de ritm.
- N-o sa dormim, mai ales ca vom avea cu noi si doi cameramani. Avem contract cu Tvr. Vom tine publicul la curent cu ce se intampla, unde suntem, care va fi urmatoarea etapa... Vom pregati 12 sau 24 de episoade de 26 sau 12 minute. Probabil ca vom face fotografii, vom mai scoate o carte, un album, nu stiu exact ce va genera aceasta expeditie ca materiale, dar toate sunt gandite ca sa mai reduca putin din costurile calatoriei, care sunt destul de mari. Patru persoane nu sunt de colea: eu, Sorin, plus cate doi operatori care vor fi schimbati lunar, pentru ca dupa 30 de zile de filmari in ritm alert, ochiul isi pierde bucuria, nu mai ai chef, asa ca echipa va fi reimprospatata periodic. La capatul aventurii, va exista un film.
India lui Mircea Eliade
- De unde dorinta asta patimasa a ta de a vantura lumea in lung si-n lat? - Probabil de vina e complexul perioadei comuniste, cand iti doreai cu orice pret sa vezi altceva, sa te informezi. Faptul ca nu-ti puteai comunica gandurile si ca nu puteai sa te duci nicaieri a creat in toata generatia mea o frustrare ingrozitoare. Si atunci, in momentul in care am scapat de acest regim, mi-am dat seama ca trebuie sa acumulez, sa-i ajung din urma pe ceilalti, iar solutia era o terapie intensiva. Am plecat din Romania in 82, iar in 86 batusem deja jumatate din lume. La modul: aproape toate continentele, camera in cel mai scump hotel ma costase 3 dolari pe noapte, iar masa pe zi nu depasea 1 dolar. Cel mai important lucru era calatoria. Apoi, am avut sansa de a incepe sa lucrez in Paris, la o agentie de turism foarte mare, "Nouvelles Frontieres", si imi alegeam locurile cele mai indepartate si mai exotice. Ca nici nu era coada la ele. Frantuzul e lenes si prefera sa mearga la doi pasi, sa se intoarca seara acasa sau sa lipseasca cel mult trei zile. Nu-l intereseaza sa bata locuri uitate de Dumnezeu, Mexicul sau Columbia. Eu eram insetat si n-aveam nici un fel de retinere in legatura cu vreo destinatie. In India, am plecat datorita lui Mircea Eliade, voiam sa pasesc pe urmele lui si ale celebrului sau roman Maytrei. Agentia avea obiceiul de a nu trimite in locuri dificile decat oameni care cunosteau zona. M-au intrebat si pe mine daca am mai fost in India, iar eu am raspuns cu dezinvoltura ca da, si asta numai pentru ca eram fascinat de Eliade, iar malurile Gangelui mi se pareau teribil de familiare. Nu mi-a fost teama sa mint.
- In calatoria pentru care te pregatesti, exista o tara anume in care vrei dinadins sa ajungi?
- Clar si fara nici un fel de dubiu, pentru mine, cea mai savuroasa destinatie ramane India. Dupa sase luni de India, iti schimbi cu totul gandurile, modul de a privi lumea. Contrastele sunt de neimaginat! Tara asta m-a oripilat in momentul cand am ajuns acolo prima data. Ma gandeam cu groaza cat de lungi vor fi cele 14 zile pe care trebuia sa le petrec initial. Ma obseda putoarea aia ingrozitoare care este peste tot in oras. Ma obseda antiteza: noi stateam in hoteluri de cinci stele, in mici enclave sub forma unor mini-orasele de un lux orbitor, insa odata depasit zidul de imprejmuire - lucru pe care erai avertizat ca-l faci pe propria raspundere -, orizontul se schimba radical, virand spre saracie lucie. Ei bine, in acele prime doua saptamani, mie nici nu mi-a trecut prin gand sa parasesc confortul zonei hotelului in care rezidam, insa, la capatul acelei perioade, am aflat ca cel care trebuia sa vina sa ma inlocuiasca se imbolnavise, iar eu trebuia sa mai raman inca doua saptamani. A fost cea mai cumplita zi din viata mea! Atunci am decis ca trebuie sa ies, sa vad lumea aceea "ingrozitoare", despre care tot auzisem, tocmai intr-un efort de a ma scarbi de tot. Si, spre stupoarea mea, am descoperit o Indie senzationala, cu oameni extraordinari si cu locuri feerice. Asa am ramas eu acolo sase luni, timp in care am strabatut tot acel intins teritoriu in lung si-n lat si m-as intoarce acolo oricand. In India, exista o simbioza uluitoare intre om si animal. Exista o viata de dinainte de muson si o alta, aproape complet diferita, dupa muson. Musonul fiind practic un anotimp in care totul se curata. Sunt ploi violente, care reusesc sa duca "la vale" ceva din mizeria si gunoaiele care zac pe strazi. In schimb, in perioada de dinainte de muson, se atinge apogeul mirosului! Afara sunt 40 de grade, iar gunoaiele nu se strang decat in mica parte, in zone speciale, unde se organizeaza si incinerari zilnice. Majoritatea populatiei traieste intr-o saracie de nedescris, asa ca prea putini au bani de lemne in cantitati suficiente pentru arderea intregului trup - doar bogatasii isi pot permite lemnul de santal -, insa nimeni nu ezita sa arunce cadavrul doar pe jumatate ars in apa. Asa ca printre hoituri plutitoare de vaci, caini si resturi umane, vezi oameni sfinti imbaindu-se intru purificare. Poti sa vizualizezi tabloul? Simbioza om-animal e cel mai lesne observabila in locurile aglomerate: in piete, gari sau autogari. Acolo exista niste chioscuri rudimentare, facute din patru stalpi de bambus, doua rogojini si patru cauciucuri de bicicleta, iar la adapostul acestei injghebari vezi cate un individ care gateste in doua recipiente informe, niste mancaruri la fel de dubioase, pe care le serveste in niste frunze de lotus, care tin loc de farfurii. (Oricum, toata lumea mananca acolo direct cu mana.) Ei, si rapus de foame, cumperi o portie de mancare din aia dubioasa, dar in orice moment te poti trezi cu maimuta care sare de pe casa pe spatele elefantului si apoi pe masa si in fractiune de secunda iti fura mancarea si dispare, iar tu, cel furat si disperat, nu mai poti face altceva decat sa arunci dupa ea cu tot ce-ti cade in mana. Ca sa nu mai vorbesc de maimutele care "pazesc" templele si carora, de asemenea, nu le poti face nimic, pentru ca si ele sunt protejate de cutuma religioasa. Singura metoda de aparare impotriva hoatelor - care sunt atrase irezistibil de orice obiect care atarna de pe tine - este sa angajezi copiii cu nuiele care-si ofera serviciile la intrarea in incinta templelor, la niste preturi modice: cu un dolar iei cam 20 de copii care stau cu ochii in patru si, cum apar maimutele, cum bat cu joardele in pamant ca sa le sperie si sa le indeparteze. Cu toate astea, acoperisurile templelor sunt adevarate magazii in aer liber, unde gasesti de la aparate de fotografiat, camere de filmat la genti, palarii sau sticle de apa. Una peste alta insa, India profunda, pe care nu o poti experimenta decat in afara zonelor turistice, te face sa-ti reconsideri pozitia, te apropie mai tare de propria ta viata. Cand vezi ca oamenii de acolo traiesc ca efemeridele, ca la scara larga nu conteaza cati dintre ei mor, cati mananca sau cati sunt alfabetizati, ca pentru multi indieni casa inseamna o nisa de 40 cm pe 1 m, protejata doar de o panza atarnata la intrare sau un acoperis inchiriat pentru perioada dintre musoni... toate astea te fac sa-ti vezi existenta in alte culori. In rest, in topul preferintelor mele se mai gasesc Mexicul, Coasta de Fildes - numai sa nu nimeresti acolo intre doua lovituri de stat -, Cuba, care este senzationala, Madagascarul, Goa... locuri de o frumusete greu de descris in cuvinte.
Ines Hristea