Afaceri in "cupola"
Un nou scandal de coruptie la nivel inalt zguduie scena politica romaneasca. Intr-un comunicat oficial - semnat de d-l Mugur Ciuvica, purtator de cuvant - Actiunea Populara dezvaluie ca Ioan Rus, ministrul de interne al Guvernului Nastase, a beneficiat - intr-un mod asemanator colegei lui demisionare, Hildegard Puwak - de fondurile Phare, puse la dispozitia Romaniei de Ue. D-l Ciuvica a pus la dispozitia presei dovezi incontestabile, care atesta ca ministrul Ioan Rus este actionar la o firma implicata in constructia Parcului Industrial Cluj. Firma in cauza a primit subantrepriza constructiei de la o societate austriaca, castigatoarea licitatiei pentru realizarea proiectului. Multe firme straine apeleaza la subantreprize cu firme romanesti in derularea unor programe sprijinite de Ue, dar - in cazul de fata - se pune problema de ce societatea austriaca a apelat tocmai la firma in care ministrul roman este actionar. Subantrepriza, evident, nu s-a acordat prin licitatie, desi - cu siguranta - in Cluj, Transilvania sau restul Romaniei, sunt destule alte firme de constructii, care, probabil, ar fi fost tentate sa finalizeze proiectul pentru care Ue a alocat 5,2 milioane de euro, iar Guvernul restul. In comunicatul Ap se demonstreaza ca in derularea afacerii este implicata intreaga conducere a Psd Cluj, de la presedintele organizatiei, director al firmei locale de constructii, pana la presedintele Consiliului Judetean Cluj, el insusi om de baza in zona al partidului guvernamental. Se poate spune, dupa cum conclude cu ironie purtatorul de cuvant al Ap, ca singura solutie pentru intrarea in legalitate a gruparii ar fi inscrierea intregii filiale locale a partidului in Registrul Comertului sub denumirea de S.C. "Psd" Cluj, noua societate comerciala iesind astfel de sub acoperire pentru a activa la lumina zilei.
Ironia d-lui Ciuvica este amara. In intreaga tara, organizatiile locale ale Psd-ului s-au transformat in adevarate societati anonime pentru preluarea afacerilor profitabile, pentru controlul investitiilor publice si repartizarea fondurilor de dezvoltare. Privit de sus, Psd-ul seamana cu o uriasa caracatita ce isi intinde tentaculele din cele mai indepartate colturi ale tarii pana in centrele ei vitale. Pentru ca, de la micile escrocherii locale nepedepsite, pana la marile "tepe" nationale, nimic nu se poate face fara stirea conducerii nationale a "partidului", fara aprobarea si acoperirea ei. Nimeni nu poate crede ca subordonatii celebrului Miki Spaga aranjau "favorurile" Guvernului fara ca patronul lor sa stie si, desigur, sa isi primeasca partea. Conducerea Psd a recunoscut implicit afacerismul si duplicitatea morala a ministrilor sai demisionari (sau demisi), dar nu a mers pana la radacina raului. Serban Mihailescu si Hildegard Puwak au ramas in ierarhia partidului, iar posibilele anchete impotriva lor au fost (si vor fi) stopate, pe motivul ca au fost "pedepsiti" luandu-li-se functiile executive. Daca presa independenta nu facea atata taraboi in delicatul moment al pregatirii "raportului de tara" si al finalizarii tratativelor cu Ue la Bruxelles, probabil ca Miki Spaga, Hildegard Puwak sau ministrul plagiator Beuran ar fi fost bine-mersi in continuare in "fonctii". Slujbe in care, dupa o discreta si aparenta penitenta, s-ar putea sa revina. Dupa cum spunea d-l Nastase, liderul Psd, partidul are nevoie de "experienta" lor.
Parchetul National Anticoruptie s-a autosesizat dupa dezvaluirile Ap in cazul ministrului Ioan Rus. Dar, ca si in alte cazuri de autosesizare, nici Corpul de Control al primului-ministru, nici Parchetul General nu a luat nici o atitudine. In schimb, impotriva d-lui Ciuvica s-a depus o plangere penala pentru fals. Tot pentru fals, Ministerul Justitiei a sesizat Parchetul impotriva Ap pentru dezvaluirile in privinta deturnarii de fonduri (de peste 15 milioane de euro) in afacerea reconstructiei Palatului de Justitie. Psd-ul a trecut, asadar, la contraatac utilizand "parghiile juridice" pe care oricum le are la dispozitie. Se stie ca in Romania, Justitia este subordonata puterii executive si poate face oricand din alb negru sau invers. Acolo unde dovezile exista, cum se intampla in "cazul Rus", menirea actiunii judiciare este tergiversarea problemei pana la caderea ei in desuetudine si in uitarea publicului. Ministrul Ioan Rus nu-si va da demisia, chiar daca presa va face si in situatia lui o campanie prelungita, pentru ca este un pion important al "gruparii Nastase" si are in spate toata "reteaua" S.C. "Psd" Cluj, ce domina in Transilvania. Psd-ul nu-si poate permite sa demonteze complexul politico-economic instaurat de el in Ardeal (cu complicitatea unor fruntasi ai Udmr) in preajma intrarii in anul electoral 2004. Miki Spaga "opera" deja prea la vedere, iar Hildegard Puwak nu conducea o organizatie teritoriala de ponderea si semnificatia celei clujene. Partidul guvernamental isi structureaza deja o strategie pentru blocarea accesului mediatic la dovezile coruptiei din propriile-i randuri. Ca si altadata, campania anticoruptie va continua... fara corupti.
"Nu putem spune ca toti membrii Cabinetului Nastase sunt corupti, dar nici ca nu sunt", a scapat "porumbelul", recent, vicepresedintele grupului parlamentar Psd din Senat, d-l Dionisie Bucur. Declaratia, facuta in cunostinta de cauza si, probabil, dintr-un anume calcul, a fost imediat amendata de alt membru al "cupolei", vicepresedintele Psd, Doru Ioan Taracila. Baronul de Calarasi a afirmat ca declaratia d-lui Bucur este "un incident nefericit" si ca partidul "nu are nici o problema in a acorda sprijin membrilor implicati in astfel de scandaluri" (de coruptie - n.n.). Formularea este mai clara ca buna-ziua. Psd-ul nu mai este dispus sa repete "secventa" demiterii ministrilor Mihailescu, Puwak si Beuran decat, poate, in situatii cu totul exceptionale. Liderii sai stiu prea bine ca scoaterea fortata a unor "piese" din constructie va provoca efectul-domino, pentru ca fiecare dintre cei inlocuiti nu-si putea face "mica afacere prospera" decat cu complicitatea interesata a celorlalti. Nicicand proverbul "O mana spala pe alta" nu a fost mai actual ca in cazul conducerii Psd.
Scriam in 1998 ca Psd-ul si-a propus sa devina un partid cu adevarat european, adept al social-democratiei moderne. Incercarea s-a vadit strict conjuncturala, o manifestare propagandistica menita sa puna in lumina greselile guvernarii din regimul Constantinescu. Adevarata fata a Psd-ului s-a aratat - iarasi - dupa revenirea lui la putere. Partidul guvernamental este ceea ce era si inainte: o grupare mafiota, politico-economica, ce serveste interesele unei oligarhii nascute prin frauda, coruptie si ilegalitate. Solidaritatea interna, generata de interesele materiale si santajul reciproc, dar si dominarea absoluta a administratiei ii dau siguranta ca va castiga in lupta cu "adversarul". Prin diversiune, dirijari conjuncturale de fonduri, relaxari fiscale momentane etc. Numai ca "adversarul" nu este in acest caz opozitia politica, ci intregul popor roman.
Toma Roman