Referendumul: o repetitie

Redactia
Referendumul: o repetitie. Referendumul din 18 si 19 octombrie a.c. arata ca la noi democratia este o constructie neincheiata. Ca de altfel si Constitutia care a fost supusa votului. Noua Constitutie a operat cateva schimbari fata de cea "iorgovana", adoptata acum doisprezece ani. Se clarifica, in sf...

Referendumul: o repetitie

Referendumul din 18 si 19 octombrie a.c. arata ca la noi democratia este o constructie neincheiata. Ca de altfel si Constitutia care a fost supusa votului. Noua Constitutie a operat cateva schimbari fata de cea "iorgovana", adoptata acum doisprezece ani. Se clarifica, in sfarsit, problema proprietatii despre care d-l Iliescu nu va mai putea spune ca e "un moft", se desemneaza mai clar separatia puterilor in Stat, separatie ce nu va mai putea fi incalcata de "capriciile" presedintelui sau ale primului-ministru; se elimina dreptul procurorilor de a emite mandate de arestare, emisie de multe ori arbitrara, in functie de interese conjuncturale; se acorda minoritatilor dreptul de a utiliza in Justitie limba materna, fara a contesta limba romana ca limba de stat s.a.m.d. Noua Constitutie a pastrat insa si multe dintre prevederile confuze sau discutabile ale vechii Legi Fundamentale. Atributiile camerelor Parlamentului raman la fel de imprecise ca inainte; numarul parlamentarilor - multi perceputi de cetateni ca beneficiari parazitari ai alegerilor "pe liste" - nu se schimba; sporesc - discutabil - atributiile primului-ministru (votat de Parlament in persoana liderului partidului sau aliantei la putere) fata de presedintele ales prin vot direct etc. Se poate spune deci ca noua Constitutie este doar o etapa spre adoptarea unei adevarate Constitutii democratice, cum este Constitutia moderna a Europei unite. Constitutia acesteia va fi adoptata, afirma initiatorii modificarilor, abia in momentul admiterii Romaniei in Ue. Adica, in 2007 sau 2010.
De ce, s-au intrebat multi cetateni, a fost nevoie de adoptarea unei Constitutii intermediare, daca in cativa ani Romania va fi totusi admisa in Ue si va prelua automat legislatia acesteia? Ce rost avea cheltuirea catorva zeci de miliarde de lei pentru organizarea referendumului, cand sunt sectoare ale vietii publice (ca Sanatatea sau Invatamantul) intr-o cumplita suferinta din lipsa de fonduri? Ce interese au stat in spatele acestei uriase mobilizari pentru convingerea unor cetateni apatici, dezgustati de politica si de "realizarile" celor de la Putere? Situatia pare asemanatoare cu cea de la "prezidentialele" din noiembrie 2000, cand societatea civila s-a mobilizat pentru alegerea "raului cel mai mic", adica a candidatului Psd, Ion Iliescu, in fata extremistului C.V. Tudor, reprezentantul Prm. Argumentele principale au fost atunci ca propulsarea lui C.V. Tudor la sefia Statului ar fi dus la punerea Romaniei in carantina Europei, la izolarea tarii si la prabusirea ei intr-o dictatura fascistoida, de stanga, sovina si nationalista. Psd-ul a manevrat in noiembrie 2000 pentru a umili o Opozitie divizata agitand o "sperietoare", pe care, de altfel, tot el a impins-o in fata. Acum avem de-a face cu o repetitie: Prm-ul se opune noii Constitutii, iar partidele Opozitiei democratice, de la alianta Da pana la Ap-ul d-lui Constantinescu, o sustin, desi au criticat-o foarte dur pentru neclaritatile si omisiunile ei. Psd-ul si-a mai facut, inca o data, jocul si a castigat.
Trebuie sa-i spunem "joc" acestei manifestari prezentate atat de pompos drept un mare pas spre integrarea europeana a Romaniei, pentru ca, in fapt, in spatele ei stau interesele clare ale Psd-ului, de conservare a puterii. Partidul d-nilor Iliescu si Nastase a mizat de la inceput pe punerea Opozitiei veritabile in situatia de a nu putea alege. Nici Da, nici ramasitele crestin-democratiei, grupate in jurul Ap-ului, nu putea sa-si permita asocierea cu Prm-ul in respingerea unei Constitutii "europene" si democratice. Desi Psd-ul si-a asumat-o drept o productie proprie si a facut un intens efort propagandistic in acest sens. Destui cetateni au realizat insa minciuna propagandistica, ingrosand randurile absenteistilor. Cum poate Psd-ul sa devina peste noapte un partid european si democratic cand, in ciuda marilor scandaluri ale guvernarii sale, nimic nu s-a schimbat in interiorul sau, s-au intrebat ei. In ce tara europeana sunt mentinuti in functie ministri "penali" ca Puwak sau Beuran, demnitari corupti ca Vacaroiu sau Stanoiu, procurori obedienti politic, afaceristi verosi s.a.m.d.? Noua Constitutie este, din start, o forma fara fond. Un punct bifat de guvernarea Psd-ista in "marsul ei" spre Europa. Dar, tocmai acest mars aparent a obligat Opozitia democratica sa recomande sustinatorilor ei aprobarea proiectului. Cu toate ca unele dintre prevederile ei par a fi facute pentru a favoriza o persoana: liderul Psd-ului, Adrian Nastase. Modificarea duratei mandatului prezidential si disocierea "parlamentarelor" de "prezidentiale" sunt parca propuse pentru a impinge spre cea mai inalta functie din stat pe un lider care nu-si mai poate asuma rolul de "locomotiva pentru partid". Staff-ul Psd-ului a realizat ca A. Nastase nu are carisma lui I. Iliescu si ca, in loc sa traga partidul dupa el, va trebui tras de partid. Un partid aflat la putere, cum isi doreste sa fie Psd-ul, isi va impune cu usurinta candidatul. Se explica in acest mod si de ce d-l Nastase nu a operat nici o eliminare a coruptilor dovediti din Psd si nu a declansat nici o confruntare cu "gruparea Iliescu", care aduna "mamutii" regimului. Orice excludere ar provoca, acum cand "partidul" trebuie sa se prezinte unit, un efect-domino. Or, cel interesat, liderul A. Nastase, nu are deloc nevoie pe moment de asa ceva.
Referendumul pentru noua Constitutie a fost de fapt un test electoral regizat de Psd si o repetitie generala pentru alegerile din 2004. Si, bineinteles, o sursa de "bani pentru partid". Se stie ca, in majoritatea absoluta a cazurilor, fondurile publicitare ale referendumului au fost repartizate prin "licitatie" unor firme apropiate Psd-ului, cu conditia ca apoi, in viitoarea campanie electorala, ele sa "cotizeze". Stransul banilor "pentru partid" a fost totusi o operatie mai putin importanta decat testarea noilor strategii electorale ale Psd-ului si verificarea scenariului pentru 2004. Santajul fondurilor locale date "din pix" a fost verificat deja si functioneaza. Dar Psd-ul cauta, in primul rand, metoda prin care sa-i faca pe cetatenii nemultumiti sau dezgustati sa-l voteze in continuare, fie si pe motive emotionale, pe reactii psihologice necontrolate. De aceea, cred, la referendumul din 18 si 19 octombrie s-au repartizat pentru repetitie "rolurile". Prm-ul a votat impotriva, agitand sovinismul nationalist antieuropean, iar Psd-ul a obligat adevarata Opozitie sa il sustina. Metoda "aratarii pisicii" va fi probabil aplicata si in 2004, desi - se stie - "ulciorul nu merge de multe ori la apa". In 2004, numai o Opozitie ferm solidara si constant-critica fata de "sistemul Psd-isto-Prm-ist" va putea sa castige.
Nu cunosc, in momentul scrierii acestui editorial, rezultatele referendumului. Chiar deformate de masinaria si propaganda Psd-ista, ele dau - nu ma indoiesc - o imagine a starii electoratului roman mai clara decat oricare sondaj asupra audientei partidului la putere. Impactul Opozitiei este mai putin evident, pentru ca, asa cum am mai spus, ea a fost practic santajata sa sutina proiectul Constitutiei. Tocmai de aceea, am impresia ca, daca a castigat, Psd-ul se imbata cu apa rece. La alegerile din 2004, manevrele exersate acum s-ar putea sa nu mai dea aceleasi rezultate.
Toma Roman