S.O.S. Muntii Apuseni!
Marsul de Solidaritate cu Rosia Montana
"Am fost ingrozita cand mi-am dat seama de marimea distrugerilor de la Rosia Montana, de riscurile pentru mediu si de impactul asupra oamenilor fortati sa-si paraseasca proprietatile. Imi va fi greu sa merg pe jos 131 de km, dar nu pot ignora moralitatea acestui proiect a carui origine se afla in tara mea, Canada."
Jo Wood, 65 de ani, din Ottawa, participanta la Mars
Este tot mai evident ca autoritatile de la Bucuresti fac un joc dublu in privinta proiectului minier de la Rosia Montana, dand, prin vocea autorizata a primului-ministru, declaratii formale de respingere a acestuia, dar tolerand discret actiunile ilegale ale companiei "Gold Corporation". Obosita sa mai astepte un sprijin guvernamental si alarmata de vesti precum cele referitoare la iminenta stramutare a primului cimitir din cele "aprobate" de episcopul Andreicut de Alba (actiune dramatica, de tip ceausist, precedata de aparitia prin sate a unor "comandouri ale mormintelor", care negociaza, cu cinism, "cumpararea" fiecarei cruci cu 20 de milioane de lei), societatea civila si-a intensificat demersurile de informare a oamenilor despre catastrofa ce li se pregateste. Un eveniment fara precedent in manifestarile publice din Romania a avut loc saptamana trecuta. Este vorba de Marsul de Solidaritate cu Rosia Montana, organizat de Institutul Roman pentru Pace din Cluj-Napoca (Patrir) si de Asociatia Aurarilor "Alburnus Maior". Participantii la mars au parasit, in dimineata zilei de 6 octombrie, orasul Cluj, pentru a parcurge pe jos, timp de sase zile, cei 131 de km pana la Rosia Montana. Cum era si firesc, tinerii au tinut un jurnal si au facut fotografii. Reproducem, in pagina de fata, fragmente din insemnarile urmatorilor marsaluitori: Sabin Muresan, Roxana Percea, Ramona Duminicioiu, Tudor Bradatean, Sorana Olaru si Crina Resteman.
Ziua intai: Potaissa pentru Alburnus Maior
Ieri am parcurs 31 din cei 131 de km. Ploaia a insotit marsul pe toata durata zilei, pana la sosirea in localitatea Turda. Primele impresii ale participantilor sunt pozitive si confirma faptul ca moralul grupului a fost intarit de vremea rece si ploioasa. Discutiile pe care le-am purtat cu localnicii au scos la iveala faptul ca majoritatea oamenilor doresc sa fie informati corect despre proiecte majore de genul celui planificat de compania "Rosia Montana Gold Corporation". Ospitalitatea pe care o intalnim in calatoria noastra este impresionanta. Cu ajutorul Primariei si al Colegiului Tehnic, ne-am simtit ca acasa. De asemenea, colegii nostri de la Fundatia de Turism si Ecologie "Potaissa" i-au informat pe turdeni, pe toata durata zilei de ieri, in legatura cu scopul marsului si impactul proiectului de minerit propus la Rosia. Spiritul Marsului de Solidaritate cu Rosia Montana poate fi sintetizat in spusele uneia dintre participante: "Ma bucur si sunt uimita ca mai exista solidaritate umana si oameni care o promoveaza prin ceea ce fac si spun". Azi, marsaluitorii se opresc in localitatea Buru, dupa ce vor fi parcurs 19 km.
Ziua a doua: Politia si Jandarmeria, la inaltime
Primele semne ca marsul conduce la cresterea si intarirea nivelului solidaritatii umane in regiune au fost simtite de noi azi, in mod direct. La iesirea din comuna Mihai Viteazul, nu mica ne-a fost surpriza cand viceprimarul comunei si membrii postului local de Politie ne-au invitat la motelul "Ciprian" din satul Cornesti, pentru a servi o gustare rece din partea patronului localului - una dintre persoanele cu care discutasem cu o seara inainte, in Turda... Dupa aceea, primele semne de suport intens ne-au fost oferite de elevii scolii generale din Mihai Viteazul, care ne-au intampinat scandand: "Nu vrem poluare!!!", iar sase dintre ei ne-au insotit o bucata din drum. Au urmat primele semne de risipire a zidului artificial creat intre autoritati si cetateni, aflat pana azi, in miniatura, in cadrul marsului nostru. In ambele zile, aportul politistilor si jandarmilor la securitatea noastra rutiera a fost foarte important, in special in ziua de ieri, cand pe traseul nostru au avut loc trei accidente de circulatie majore.
Ziua a treia: Norvegia e cu noi!
Am ajuns la Buru in dupa-amiaza zilei de 8 octombrie. Noaptea am petrecut-o la scoala din sat. Seara, participantii s-au raspandit pe ulite pentru a afla mai multe de la oamenii din partea locului. Dialogurile cu locuitorii au demonstrat din nou faptul ca celor din zonele rurale nu le lipseste simtul politic si critic, privitor la organizarea administrativa a comunitatii si a relatiilor dintre ei si cei pe care i-au ales. Dimineata zilei de 9 octombrie a inceput cu ceai si lapte cald, oferit cu generozitate de una dintre localnice. In timp ce ne indreptam spre iesirea din sat, am discutat cu oamenii pe care i-am intalnit privitor la modul in care traiesc si felul in care se vad ca parte a Muntilor Apuseni. Intentia proiectului de exploatare a aurului de la Rosia Montana nu le este straina, oamenii cunoscand riscurile pe care le implica acesta. De aceea, nu sunt de acord ca la mai putin de 80 de km de comunitatea lor sa existe un iaz de decantare plin cu reziduuri cianuroase. Ca urmare, multi dintre ei s-au solidarizat cu rosienii prin semnarea petitiei impotriva proiectului. Se stie ca solidaritatea cu Rosia Montana se intinde dincolo de granitele Romaniei. In Norvegia, exista un grup de studenti si profesori care au vizitat Rosia Montana in aceasta primavara si care, ajunsi acasa, au mobilizat un numar mare de sustinatori, care ne-au trimis un mesaj puternic de incurajare si ne-au anuntat ca organizeaza, in saptamana marsului nostru, doua demonstratii de protest in fata ambasadelor Canadei si Romaniei la Oslo.
Urmatoarea oprire a marsului a avut loc in satul Lungesti, la un popas de la sosea. Pe masura ce intalneam oameni aflati la culesul de porumb, le-am dat o mana de ajutor si materiale informative privind aspectele reale ale intentiei de proiect. Sloganul nostru, "Salvati Rosia Montana, Salvati Muntii Apuseni!" era intampinat cu strigate de bucurie, multumiri si indemnul de a merge cu bine mai departe. In aceeasi zi, am aflat ca au aparut afise realizate de catre cei de la "Gold Corporation", prin care eram caracterizati ca un "grup mic, dar galagios". Dorim sa subliniem faptul ca marsul acesta nu este o plimbare spre Rosia Montana, ci un cadru in care ascultam parerile localnicilor despre posibilitatile de dezvoltare durabila a intregii regiuni. Solutiile sunt acolo unde se afla si problemele, iar ceea ce trebuie sa facem nu este complicat: sa ii ascultam pe oameni, contand pe credibilitatea si motivatia lor. Ziua a treia s-a incheiat, dupa parcurgerea a 28 km, in comuna Salciua. Vom dormi intr-o sala a Caminului Cultural, urmand sa pornim a doua zi spre Baia de Aries.
Ziua a patra: Dialoguri la Baia de Aries
Dupa circa sase ore de marsaluit sustinut si discutii fructuoase cu localnicii intalniti, am fost primiti de oficialitatile orasului Baia de Aries si indrumati spre Clubul Minerului, unde am si ramas peste noapte. Dialogurile cu ariesenii au variat ca tematica si durata si s-au focalizat pe viata oamenilor din comunitate si cum se raporteaza acestia la proiectul minier propus de "Gold Corporation". Am simtit presiunea si reticenta acestor oameni fata de persoanele care vorbesc despre Rosia Montana. Peste tot prin oras (in cutiile postale, magazine, baruri) am vazut teancuri de materiale ale Companiei, in care se spunea ca suntem niste "mercenari in slujba unor grupuri de interese". Dincolo de aceste provocari, dialogurile cu minerii din Baia de Aries au prins contur si oamenii s-au aratat interesati de informatiile privind proiectul, venite si din alte surse decat cele ale Companiei. De mentionat este faptul ca numarul sustinatorilor proiectului nu-l depaseste pe cel al opozantilor.
Ziua a cincea: In unire sta puterea!
Ne indreptam spre orasul Campeni. Avem 24 de kilometri de mers pe jos, pe superba Vale a Ariesului, care ne primeste cu vreme fara ploaie, in culorile toamnei, si cu ospitalitatea oamenilor cu care ne intalnim. Incercarile fizice la care suntem supusi se mai domolesc, bataturile s-au vindecat si organismul s-a obisnuit cu mersul pe jos... Inainte de a apuca sa spunem mai multe despre proiectul de minerit, localnicii din Lupsa si Bistra ne-au informat ca nu exista minerit care sa nu aiba un impact negativ asupra oamenilor si mediului si ca cianura, chiar in cantitatile mici in care este folosita astazi, le-a distrus deja culturile, le-a imbolnavit animalele si otravit apele. Intr-o zona cu mii de someri care au lucrat in minerit, barbatii spun ca nu pot impleti cosuri sau sta la masina de cusut, dar sunt siguri ca ar putea lucra la o fabrica de lapte, la una de cherestea si mobila sau sa creasca animale. Motii de pe Valea Ariesului sunt constienti ca problemele pe care le au nu se vor rezolva odata cu inceperea exploatarii masive la Rosia Montana, ci se vor accentua. Ieri am intalnit din nou fosti mineri si dascali, care au intrebat ce pot face, concret, pentru a-si arata solidaritatea. S-au angajat sa mobilizeze alti membri ai comunitatilor lor si sa distribuie informatii despre ce anume pot face motii de pe Valea Ariesului pentru ei si pentru cei din Rosia Montana. Toate aceste incurajari ne-au dat aripi pentru ultimii kilometri, pe care i-am strabatut in pas alert. In Campeni, avea sa ne astepte o surpriza: zeci de locuitori din oras si din Rosia Montana ne-au asteptat la Caminul Cultural, unde mai multi participanti la mars, veniti din toata tara, precum si cateva gazde, au vorbit despre experienta de pana acum si despre ce anume inseamna lupta pentru salvarea Muntilor Apuseni. Cuvintele au fost foarte puternice, la fel de simple si de semnificative ca fiecare pas pe care l-am facut de la Cluj pana acum. Discutiile au fost incheiate cu un recital al instrumentistilor din Campeni (tulnic, taragot, acordeon) si cu o hora declansata ad-hoc pentru a sarbatori zilele trecute pana acum.
Ziua a sasea: Un inceput pentru o noua etapa
Sambata, 11 octombrie, e ultima zi a marsului. Mai sunt 14 kilometri pana la destinatie. In acelasi timp, ziua de sambata e o continuare, e un inceput pentru o noua etapa. Simtim alaturi multe ganduri de sprijin si incurajare din tara si de la romanii plecati in toata lumea. Asta ne face sa calcam apasat si mai repede. Suntem primiti cu bratele si inimile deschise peste tot pe unde trecem, si asta ne indeamna sa mergem mai drepti. Stim ca sarbatorim viata, cinstea, spiritul comunitatilor noastre, si astfel pasim cu sufletele si ochii limpezi.
Incepand de dimineata, cu marsul din Campeni, si continuand cu adunarea publica din Rosia Montana (intre orele 4 si 6 dupa-amiaza), suntem impreuna preoti, dascali, juristi, muncitori, mineri, profesori universitari, ecologisti, fermieri, jurnalisti, studenti si elevi, ba chiar si cativa sustinatori din strainatate ai cauzei motilor, alaturi de politistii si jandarmii care ne-au insotit. Ii avem alaturi pe toti cei care nu au putut participa fizic, dar au trimis un gand de incurajare.
Suntem siguri, mai mult ca oricand, ca marsul a fost un semn de solidaritate al celor care au credinta ca pot schimba ceva si, mai mult decat atat, au hotararea de a transmite si altora credinta lor.
A consemnat Ion Longin Popescu
Fotografii: Patrir
E-mail: info@patrir.ro