O scriitoare britanica, in cautarea Sarmizegetusei
Calatorii in inima Romaniei rurale
Scriitoare din Marea Britanie, cunoscuta cititorilor din interviul acordat "Formulei As", Caroline Juler a publicat o noua carte dedicata tarii noastre. De aceasta data, dupa succesul obtinut de exceptionalul "Ghid al Romaniei", din celebra serie "Blue Guide" (prezentat, de asemenea, in aceasta pagina), volumul "Searching for Sarmizegetusa" ("In cautarea Sarmizegetusei"), editat de Starborn Books din Tara Galilor, propune cititorilor de limba engleza o calatorie "de initiere" in inima Romaniei rurale. Dupa cum remarca in prefata, celebra jurnalista Jessica Douglas-Home, de asemenea o buna cunoscatoare a realitatilor romanesti, Juler a ales sa descrie lumea rurala din Carpati, deoarece aceasta exercita asupra strainilor "cea mai puternica fascinatie", conservand o "remarcabila armonie intre oameni si peisaj". Atrasa de satele sasilor, dar si de cele ale maramuresenilor, ale bucovinenilor, ale oltenilor si ale motilor, scriitoarea este incantata ca, alaturi de facilitatile moderne ale vietii (telefon mobil, televiziune prin cablu, instalatii sanitare, mobila confortabila), aceste celule de viata autentica pastreaza inca spiritul si obiceiurile unei lumi arhaice, atat de atragatoare pentru turistii straini dornici de aventura. Intrebata de ce a ales sa construiasca intreaga carte in jurul numelui de Sarmizegetusa, autoarea spune: "Sarmizegetusa este un loc simbolic pentru sufletul romanesc. Aceasta semnifica pentru multi romani ceea ce inseamna pentru galezi "St. David", pentru scotieni "St. Andrew", iar pentru englezi, "Camelot"". Intr-un ritm alert, de reportaj "sufocat" de placerea descoperirilor, Caroline Juler descrie ceea ce vede si traieste in satele romanesti, fara prejudecati, incercand sa inteleaga unicitatea unui mod de viata disparut in vestul continentului.
Un capitol aparte este dedicat Muntilor Apuseni, cu accent pe situatia de la Rosia Montana. Caroline Juler il introduce pe cititor in dedesubturile distrugatorului proiect de exploatare a aurului si constata ca banul este, ca de obicei in tarile corupte, "iarba fiarelor" pentru obtinerea autorizatiilor de functionare. Alarmata de imensele distrugeri de patrimoniu cultural, autoarea citeaza un arheolog francez: "Aici se afla cele mai interesante si mai bine pastrate mine ro-mane descoperite in Europa". Pentru ea, ca de altfel pentru orice om de bun-simt, distrugerea acestor vestigii ar fi o mare pierdere pentru umanitate. Privind totul ca printr-o lupa, autoarea aduce, dupa aprecierea Jessicai Douglas-Home, un "omagiu din inima unei tari pe care o cunoaste si o iubeste, un cantec de lamentatie pentru inestimabilele bogatii culturale, naturale si istorice, pe care "progresul" si globalizarea le vor distruge. Totodata, cartea este un cantec de speranta si un apel la lupta impotriva iresponsabilitatii si lacomiei umane".
Ion Longin Popescu
Cartea poate fi comandata la editura (Starborn Books, Glanrhydwilym, Rhydwilym, Clunderwen Sa66 7Qh, Wales, Uk), tel: 0044. (0)1437.563.562 sau 0049.(0)911.603.615. E-mail: sales@starbornbooks.co.uk// website: www.starbornbooks.co.uk
Televiziune
Acasa la Arghezi...
...asa se intituleaza un foarte izbutit, foarte binevenit film documentar, inchinat marelui poet roman aproape uitat, creatorul de geniu al "Cuvintelor potrivite". Tanara realizatoare, Cristina Oancea - care semneaza si scenariul acestei mici bijuterii Tv, prezentat pe Canalul 1 si reluata pe Romania International (filmul dureaza 25 de minute si a fost produs si filmat in primavara acestui an) -, nu si-a propus sa realizeze un "portret" al lui Tudor Arghezi. Nu a evaluat - si nici nu ar fi putut sa evalueze in scurtul rastimp al derularii filmului - o cariera atat de zbuciumata, pornita in anii unei maturitati tarzii, dar aflata, abia in acel interval de viata, sub auspicii benefice. (Se stie doar ca abia la cei 46 de ani impliniti a reusit Arghezi sa-si faca o casa si ca la aparitia primului sau volum avea sa implineasca 47 de ani.) Asadar, nu un portret al marelui poet si pamfletar a dorit sa ne ofere tanara realizatoare, ci portretul unui... cuib, al unui camin in care mult iubita sa familie - sotia lui, nepretuita Paraschiva, precum si copiii, Mitzura si Barutu - sa se simta cat mai bine, cat mai ocrotita de vijeliile vietii. Filmand "Imparatia lui Arghezi" in plina glorie a caisilor si merilor infloriti, filmand cainii de azi ai domeniului - urmasi, desigur, ai cainilor din inceputurile Martisorului pe care atata i-a iubit Arghezi si despre care a scris cu atata tandrete! -, descriind cu aparatul manuit de acel mare artist al imaginii care este Ion Cristodulo locurile de taina ale gradinii Martisorului, dar si detaliile casei locuite, decenii de-a randul, de poet si de familia sa, Cristina Oancea ne-a apropiat tiptil, cu drag si cu decenta de lumea celui care, dupa multe batalii aprige cu autoritati de tot felul, dupa victorii trecatoare, dupa ani de puscarie, avea sa devina membru de onoare al Academiei Romane, laureat al Premiului Herder.
Filmul a avut multa atmosfera, creata nu numai de imaginile actuale, ci si de fotografii "istorice", in care-l vedem pe Arghezi inconjurat de comoara vie a vietii lui - familia. Filmata ca o gazda primitoare - ce a fost si este pentru oricine doreste sa patrunda in imparatia Martisorului (un fost teren viran de la margine de Bucuresti, cumparat de poet pe cand era inca tanar, un teritoriu pustiu, fara pomi si fara iarba, pe care avea sa se inalte cu timpul casa si gradina-livada), Mitzura Arghezi comenteaza "cu vocea gandului" si cu multa discretie viata trecuta din aceasta casa binecuvantata. Si o face ca pe o adanca plecaciune, in fata memoriei tatalui ei, a familiei ei mult iubite. Ilustratia muzicala, semnata Crina Boboceanu, discreta si ea, se constituie intr-o elegie menita sa invaluie, ca un abur de melancolie, aceasta poetica realizare. Oare nu s-ar putea ca acest documentar sa devina un prim episod dintr-un binevenit serial in alb-negru, un Dictionar al scriitorilor romani de ieri si de azi?
Silvia Kerim
Cinema
Toamna se numara... filmele!
La drept vorbind, interviul nostru cu domnul Decebal Mitulescu, presedintele Centrului National al Cinematografiei, s-ar putea intitula si "Starea filmului national". Asadar...
- Cum stam la acest capitol, domnule presedinte?
- Eu zic ca stam destul de bine. Daca privim inapoi spre ultimii ani, trebuie sa admit cu bucurie ca anul 2003 a fost unul fast pentru cinematografia nationala. V-as da unele cifre care vorbesc foarte limpede in acest sens. Au fost prezentate in premiera doua filme: "Tancul", realizat de debutantul Adrian Enache, si filmul Malvinei Ursianu, "Ce lume vesela", ambele foarte bine primite atat de public, cat si de critica. Urmeaza alte 6 premiere, care vor fi prezentate in cadrul Galei filmului romanesc, ce va avea loc la Bucuresti, intre 29 octombrie si 1 noiembrie. Premiera acestor filme se va petrece la Cinematograful "Patria". Aceasta "actiune" se constituie in ceea ce noi am numit "primul tronson" al Galei. Iata si "oferta": "Ambasadori, cautam patrie", de Mircea Daneliuc, "Examen", film de debut al tanarului Titus Muntean, "Maria" - tot un debut semnat de Calin Netzer, deja multipremiat la Locarno. Filmul urmeaza sa plece in curand la prestigiosul Festival de Film de la Valladolid - Spania. Ii uram succes inca de pe acum. Urmeaza filmul lui Ioan Carmazan - "Raport despre starea natiunii", apoi "Dulcea sauna a mortii", film semnat de Andrei Blaier. In fine, al saselea film este cel realizat de Lucian Pintilie, cu titlul "Niki Ardelean, colonel in rezerva". Cel de-al doilea tronson l-am intitulat "Noul val al filmului romanesc". Filmele care fac parte din el vor fi prezentate la Cinematograful "Union", tot intre 29 octombrie si 1 noiembrie. In paranteza fie zis, Cinematograful "Union" arata cum nu se poate mai bine! A fost renovat in totalitate, devenind o sala ultracocheta, de nivel european, de 130 de locuri, dotata cu instalatie de sunet "Dolby Stereo". Aici, cinefilii vor putea viziona cateva productii "clasice in viata": "Filantropica" de Nae Caranfil, "Marfa si banii" de Cristi Puiu, "Furia" de Radu Muntean, "Occident" de Cristian Mungiu. Si tot la "Union" vor fi prezentate 12 filme de scurt metraj, dintre care as aminti peliculele realizate de Alexandru Solomon, Thomas Ciulei, Catalin Mitulescu (nu imi este ruda!), Hanno Hoffer si altii...
Al treilea "tronson" il constituie o Retrospectiva a coproductiilor cinematografice, care se va petrece tot in acel interval de timp. Mi se pare interesant sa pomenesc aici titlul filmelor incluse in retrospectiva, intrucat peliculele acestea reprezinta o valoare nationala mai degraba uitata si de care este bine sa afle si unii dintre cititorii dvs. mai tineri sau foarte tineri. Asadar, la Cinemateca - Sala "Eforie" - vor putea fi vazute 10 filme "unul si unul". Si anume: "Codin" de Henri Colpi, "Baltagul" de Mircea Muresan, "Serbarile galante" de Rene Clair, "Columna" de Mircea Dragan, "Sapte baieti si o fetiscana" de Bernard Borderie, "Maria Mirabela" de Ion Popescu Gopo, "Steaua fara nume" de Henri Colpi, "Mama" de Elisabeta Bostan, "Ciuleandra", realizat in 1930 de Martin Berger, "Odessa in flacari", un film de Carmine Gallone, care dateaza din 1942...
- Cum stam cu filmele aflate in productie, domnule presedinte Mitulescu?
- Eu zic ca nu stam rau nici la acest capitol, de vreme ce se lucreaza in prezent la 19 filme de lung metraj. Iar alte 14, in lucru, sunt filme de scurt metraj. Dintre regizorii "clasici" aflati cu filme in productie i-as aminti "doar" pe Dan Pita, Mircea Daneliuc, Sergiu Nicolaescu, Mircea Muresan, Dinu Tanase. Iar dintre tineri - pe Al. Solomon, Napoleon Helmis, Gheorghe Preda.
In incheiere, vreau sa va spun ca in aceste zile are loc la Londra Festivalul Filmului Romanesc. Si ca, in curand, filme din productia nationala vor fi prezentate in cadrul unor festivaluri de film romanesc programate a avea loc la Ottawa, Varsovia si Chisinau.
...Asadar, dragi iubitori de film romanesc, "semne bune toamna are!". Hai la cinema!
S. K.