Nota de plata
Daca-ti suna cineva la usa, in noua cazuri din zece este un solicitant. Multi sunt slujbasi la Stat. Au legitimatie, documente in regula, se poarta tepeni, de parca ar fi chiriasi in propria ta casa. Au imbracat camasa oficiala. Si-au atarnat de gat cravata si limba de lemn a Guvernului. Te anunta ca mai ai o taxa de dat. Uneori nu te mai anunta nimeni. Cand e vorba despre pavalachii de la Guvern, trebuie sa fii vigilent si cu ochii pe butelie. Nu ca s-ar mai gandi cineva serios la protest. Macar sa nu dai mai mult decat trebuie. Dar cine mai stie ce trebuie? Ca sa afle, oamenii se scoala dis-de-dimineata, merg la ghiseu, asteapta ore in sir, li se trantesc usi in nas, sunt repeziti de functionari acri care cer stampile imposibile si documente vechi de ani. Oamenii au atatea cozi de facut, ca abia mai au timp sa mai iasa cu baietii la un protest la halba.
O data pe trimestru, primavara, dar si toamna, cand se numara bobocii, protestele sunt organizate de bosii de la sindicate. Manifestatiile de protest sfarsesc, de regula, in fata prefecturilor sau la Guvern. Mai nou, in fata sediului partidului de guvernamant. Aici oamenii, incalziti de mersul pe jos si de fumul limuzinelor cu care circula ministrii si baronii centrali, isi spun parerea despre partid si Stat, le ureaza alesilor si numitilor tarii cate-n luna si-n stele. Cel mai adesea, in jargonul protestatarilor, demnitarii sunt denumiti codificat hoti si chiar banditi. De aici aerul ofensat al oficialilor cand trec pe langa vreo manifestatie. Stiu ca sunt acuzati pe nedrept, dar incaseaza tot cu demnitate.
Au si manifestantii dreptate. Ei spun ca sunt furati la pretul muncii, la taxe, la impozite, la intretinere. Toate aceste note de plata sunt stabilite, incarcate si incasate de Stat. Daca nu platesti la timp, la nota de plata se adauga penalizari si amenzi usturatoare. Din acesti bani se consolideaza tenebrele financiare unde-si duc viata comicii vestiti ai economiei romanesti. Banii publici le aduc fericirea.
Adesea, oamenii isi consuma indignarea la cozi si in trafic. Striga lozinci cu jumatate de gura. Uneori protesteaza impotriva protestelor. S-au obisnuit sa li se ceara si sa dea. Impozitele si taxele curg mocaneste. Cererile de finantare la fel. Deunazi, patronii din Moldova si Oltenia se plangeau ca au primit solicitari de finantare pentru universitati si fonduri umanitare, in spatele carora se ascundea, nesmintit, un baron local. Cum sa mai faci deosebirea dintre ce-ti cere Statul si ce-ti cere un simplu escroc, pus pe capatuiala?
Recent, primarii din mai multe localitati din Moldova au primit vizita simandicoasa a unor functionari guvernamentali. Asa se prezentau. Aveau tot ce-i trebuie unui subaltern al lui Adrian Nastase. Aveau mape, documente stampilate, ceasuri de aur, discursuri despre bunastare si initiativa. Dar, cel mai important lucru, aveau bani. De dat. Miliarde de euro pentru proiecte de dezvoltare locala. S-a strans lumea ca la urs. Functionarii dadeau credite nerambursabile la toata lumea in schimbul unor mici garantii depuse intr-un cont. Poate ca, daca s-ar fi spus ca e vorba despre finantari in lei, oamenii ar fi fost mai prudenti. Dar pentru ca au aflat ca Guvernul se pricepe la moneda europeana, oamenii au inceput sa ceara. Si, ca sa li se dea, au depus 2% din suma ceruta in contul escrocilor. Acestia au golit conturile si si-au luat talpasita. Unii si-au dat seama aproape imediat ca ceva e putred, dar, fiind vorba de un hot de soi, adica de Guvern, nu au protestat. Escrocii au fost prinsi. Culmea! Desi blindati cu acte oficiale, hotii nu aveau legaturi cu Guvernul. Multi patroni nici nu cred ca a fost vorba de o escrocherie. Ei cred si acum ca, asa cum s-a intamplat cu taxa radio-Tv, oamenii Guvernului au luat banii si au uitat de creditele nerambursabile. Nu ar fi pentru prima data.
N.C. Munteanu