Dr. Werner Eck
- Profesor de Istorie Veche la Universitatea din Koln, Germania -
"In stradaniile ei de integrare europeana, Romania si-ar face un mare rau daca ar ceda in fata exploatarii pradalnice si a vatamarii ecologice pe cale de a fi comise la Rosia Montana"
Doctorul in istorie Werner Eck, profesor la Universitatea din Koln, este unul dintre cei peste 1000 de savanti din intreaga lume care au trimis un apel Guvernului Roman, cerandu-i sa stopeze proiectul distrugator de la Rosia Montana, din ratiuni de natura culturala, ecologica, istorica si arheologica.
Nascut in 1939 la Nurnberg, Eck este recunoscut drept unul dintre cei mai mari specialisti germani in Epoca Romana din toate timpurile. A publicat peste 300 de carti si lucrari de arheologie si istorie veche, traduse pretutindeni in lume. Din 1992 este conducatorul proiectului "Prosopographia Imperii Romani" (Stiinta despre persoane in Imperiul Roman). Este membru al "Academiei Europea" si al "Pontifica Academia Romana di Archeologia" din Roma, iar pana anul trecut a fost presedintele Asociatiei Internationale de Epigrafie Greaca si Latina. In vederea completarii documentarii pentru finalizarea operei sale de capatai, "Administratia Provinciilor Romane in timpul Imperiului", in care, bineinteles, un capitol este destinat Daciei, profesorul Eck a vizitat, in cursul verii trecute, Rosia Montana.
"Descoperirile arheologice spectaculoase de la Rosia Montana
trebuie protejate acolo unde sunt"
- Care sunt, d-le profesor, impresiile dvs. despre Rosia Montana, ca exploatare miniera romana, si cat de importante sunt descoperirile mai vechi sau mai noi facute aici?
- Pentru Romania, trecutul sau roman inseamna o parte a propriei istorii nationale. De aceea, absolut toate zonele ei arheologice trebuie sa ocupe un loc important in identitatea nationala, ce se "hraneste" in mod firesc din trecut. Rosia Montana este si ea o astfel de zona, in care poate fi redescoperita chiar viata de zi cu zi a oamenilor acelor vremuri si indeletnicirile lor. Vizita pe care am facut-o in aceasta localitate, in luna iunie, mi-a lasat o impresie foarte puternica, chiar daca posibilitatile de acces au fost restranse. (Nota redactiei: incalcand legea, gardianul de la intrarea in Muzeul Minier Rosia Montana, suspicios si incruntat, i-a cerut pasaportul la control profesorului Eck, asa cum procedeaza numai Politia de frontiera, sugerand prin aceasta obraznicie ca distinsul oaspete trecea "granita" in "alta tara", in statul-in-stat numit "Gold Corporation".)
- Ce stiati despre Rosia Montana inainte de a face aceasta calatorie?
- Rolul pe care-l joaca aceasta zona miniera in descoperirea istoriei romane, in general, este extrem de important. In lucrarile mele despre administratia din Provinciile Romane, Rosia Montana a avut permanent o mare insemnatate, pentru ca de aici provin majoritatea dovezilor cu ajutorul carora ne putem face o idee mai clara despre administrarea zonelor miniere. Cunosc tot ce s-a publicat despre Alburnus Maior (Rosia Montana), Ampelum (Zlatna) si imprejurimi. Dar legaturile cu colegii din Romania mi-au permis sa cunosc si situatia prezenta din aceasta zona, activitatile economice si cercetarile intreprinse si de catre colegii francezi si britanici.
- Se poate face o comparatie intre galeriile romane din Apuseni si alte situri arheologice din Europa?
- Zona ar trebui comparata cu siturile corespun-zatoare din Spania, dar si cu carierele de piatra romane ramase in Turcia si in Egipt, pe asa-numitul Mons Claudianus. Perspectiva comuna asupra acestor locuri si studierea lor amanuntita ne ajuta sa ne facem o idee clara asupra vietii din lumea romana. Vestigiile din Romania reprezinta fara indoiala o veriga esentiala din lantul vietii economice si administrative din timpul Imperiului Roman.
- In conditiile dezvoltarii unui proiect economic mamut, care ameninta existenta tezaurelor arheologice descoperite sau inca aflate sub pamant, cum vedeti viitorul vetrei romane de aici?
- Descoperirile spectaculoase din trecut si din zilele noastre de la Rosia Montana trebuie protejate acolo unde sunt, caci nimeni nu poate sti astazi ce informatii ne mai pot ele oferi la o cercetare mai atenta. Istoria nationala a oricarui stat (si cu atat mai mult a Romaniei, care nu are prea multe dovezi stravechi si concrete ale identitatii nationale - n. red.) trebuie sa fie legata de locurile concrete care se descopera si ne fac accesibil trecutul. Aceste comori din Apuseni ar mai trebui studiate, cel putin partial. De la colegii romani am aflat ca, daca ar exista timpul necesar si nu s-ar lucra in graba, sub presiunea unor interese economice, ar fi posibila descoperirea si a altor asezari in care au trait oamenii care munceau in minele antice - ceea ce pentru istoricii din Europa si din Romania ar fi deosebit de important.
- Oficialii Companiei miniere, pe care-i intereseaza doar aspectele economice, la unison cu unii directori si secretari de Stat de la Bucuresti, al caror interes nu a fost clar identificat in acest caz, spun ca locul mormintelor si al altarelor romane, al diferitelor vestigii descoperite in ultimii ani, chiar si al galeriilor romane si dacice - idee "originala" a unui fost director al "Gold Corporation" -, este intr-un muzeu special, nu acolo unde au fost gasite. Care este parerea dvs.?
- Pe cat este posibil, vestigiile arheologice ar trebui sa ramana in locul unde se afla, altfel nici nu se poate - in cazul galeriilor, de pilda. Nu poti duce intr-un muzeu sute de metri de galerii subterane, cu ramificatiile lor cu tot. Dar ar fi de dorit ca obiectele delicate, mai cu seama altarele, mormintele, obiectele din lemn, sa fie adunate intr-un muzeu al mineritului. Pentru ca situl arheologic sa aiba si pe mai departe o importanta culturala, in loc sa fie distrus, ar trebui sa fie executate copii ale obiectelor mutate in muzeu, care sa fie amplasate chiar in locul unde au fost gasite originalele. Pe de alta parte, printre obiectele acestui muzeu, ar trebui sa se numere si uneltele si masinile din secolele al Xviii-lea - al Xx-lea. ("Arheologia industriala" este un domeniu ce s-ar dovedi foarte profitabil in Apuseni, daca ne gandim doar la steampurile, mocanitele si halele abandonate sau distruse din ignoranta - n. red.)
"Un asemenea complex arheologic nu apartine numai Romaniei;
el apartine si Comunitatii Europene"
- Cand au primit Apelul celor 1038 de istorici din toata lumea, oficialii din Ministerul Culturii au minimalizat importanta acestuia, afirmand ca semnaturile au fost stranse "ca la sindicat", de la oameni care nu stiu ce semneaza si care confunda Bucurestiul cu Budapesta. Este adevarat?
- Sunt printre primii semnatari ai acestui Apel si aduc tuturor la cunostinta ca am fost foarte bine informat despre ce este vorba. Afirmatia ca semnatarii (oameni de stiinta din cele mai mari universitati ale lumii - n. red.) n-ar fi stiut ce semneaza este aberanta si nu serveste decat defaimarii, ale carei cauze sunt cat se poate de transparente. S-a procedat dupa motto-ul: "Spune despre adversarul tau ca este o persoana "imorala" si afirmatiile lui nu mai au nici o greutate". Dar in cazul meu nu functioneaza. Am stiut exact ce semnez, la fel ca si colegii mei. Cei mai multi dintre ei au fost personal in Romania, asa ca nu avem nevoie de vreo harta ca sa stim despre ce vorbim.
- Ideea transformarii zonei miniere intr-un parc arheologic de importanta internationala, finantat de Uniunea Europeana, a dat sperante multor oponenti ai Companiei. Credeti in aceasta perspectiva?
- Ar fi de dorit realizarea acestui parc care ar deveni o tinta majora pentru turismul cultural din Europa (si ar oferi multe slujbe "curate" tinerilor din zona - n. red.). S-ar putea realiza cu cheltuieli relativ reduse. Pentru Uniunea Europeana ar fi si o investitie de viitor, important e sa-i fie prezentat un proiect convingator. - Poate Romania sa pretinda, in conditiile actuale, ca tezaurul arheologic din Apuseni ii apartine in exclusivitate? In acest context, se justifica aroganta celor care au acordat cu generozitate, ca pe mosie proprie, descarcari de sarcina arheologica pe mai bine de 1000 de hectare necercetate?
- In nici un caz. Daca Romania vrea sa se integreze in Uniunea Europeana, un asemenea complex arheologic nu-i poate apartine numai ei; el apartine si Comunitatii Europene, lucru valabil deja de pe acum...
- Ce ar trebui sa faca, dupa parerea dvs., comunitatea sfiintifica internationala, pentru a determina Guvernul roman sa opreasca acest proiect?
- Comunitatea stiintifica internationala ar trebui sa sprijine activitatile depuse pana acum de colegii nostri romani, dar si pe acelea ale multor locuitori ai zonei, pe care i-am cunoscut personal si pe care ii pretuiesc. Ar fi bine ca mai multi colegi sa mearga la fata locului si sa-si faca o imagine despre tezaurele existente acolo si despre cum s-a intervenit deja pentru a le distruge. In plus, societatile stiintifice internationale ar trebui sa se adreseze mai hotarat Guvernului Romaniei, guvernelor nationale proprii, dar si Uniunii Europene, pentru a impiedica distrugerea ecologica de proportii ce ar putea fi produsa de exploatarea excesiva. Am vazut cu ochii mei aceasta lume de la Rosia Montana, nevatamata inca pe anumite zone. Nu trebuie transformat un paradis natural intr-un desert. Romania si-ar face ea insasi un rau imens. Pentru ca tocmai aceasta regiune ar putea deveni o atractie turistica de prim rang, prin armonizarea naturii cu nenumaratele vestigii istorico-arheologice. Si asta, pe durata lunga. Activitatile economice la exploatarea miniera vor dura probabil 10-15 ani, dupa care tara va trebui sa lupte cu un peisaj distrus, pe care nici un turist nu va mai veni sa-l vada.
- In fine, ce ati face, ca profesor si arheolog, daca vestigiile romane din Germania ar fi puse in pericol?
- As protesta la fel de vehement ca si cei mai multi dintre romani, ca si membrii Academiei Romane, impotriva unor asemenea proiecte prostesti, motivate doar economic. Este foarte limpede ca Romania sau anumite grupuri din Romania nu au dreptul sa considere asemenea bunuri culturale ca pe o proprietate "privata". Cultura depaseste granitele nationale, asa cum se intampla in prezent si cu economia si se va intampla peste putin timp si cu politica. In stradaniile ei de integrare in Uniunea Europeana, Romania si-ar face un mare rau daca ar ceda in fata exploatarii pradalnice si a vatamarii ecologice pe cale de a fi comise la Rosia Montana. Stoparea acestui proiect nu este, deci, doar in interesul strict national al romanilor.
Ion Longin Popescu
Profesorului Werner Eck ii puteti scrie la e-mail: ecke@uni-koeln.de