Noua Callas
Angela Gheorghiu
Departe de tara, ignorati cu dinadins sau uitati, artistii romani rezidenti in strainatate ating cote tot mai inalte in topurile valorice. Este si cazul preafrumoasei si talentatei soprane Angela Gheorghiu, o adevarata vedeta a mass-media occidentale, comparata, adesea, cu celebra Maria Callas. Interviul pe care il reproducem a aparut recent, in revista "Bunte", una din publicatiile saptamanale cu cea mai mare audienta printre cititorii de limba germana din Europa
E o placere sa poti asculta muzica de opera si cu... ochii. Adio walkirii! Au trecut vremurile cand cantaretele de opera erau nevoite sa fie la fel de opulente pe cat le erau glasurile. Noua generatie, din care fac parte Cecilia Bartoli, RenEe Fleming etc. este formata din interprete atragatoare, feminine si cu voci puternice, care demonstreaza ca un volum mare de rezonanta poate arata... cat se poate de seducator.
In fruntea lor se afla, in prezent, Angela Gheorghiu (37 de ani), o cantareata frumoasa, cultivata si talentata in egala masura. Cei mai cunoscuti regizori se bat pe superba romanca, in agenda ei cu programarile pe sase ani de-acum inainte nemaiexistand nici o zi libera. Din 1994, cand a cantat in "La Traviata" pe celebra scena londoneza de la "Covent Garden", numele ei devenind cunoscut - peste noapte - in toata lumea, Angela Gheorghiu traieste si se "scalda" in luminile rampei.
Tot pe scena a inceput si povestea ei de dragoste cu nu mai putin celebrul tenor Roberto Alagna, cu care s-a casatorit - in culise - in 1996, nas fiindu-le primarul New York-ului, Rudy Giuliani. Criticii spun cu admiratie despre cei doi ca sunt "un pachet urias de forta, pasiune, geniu si frumusete".
Angela Gheorghiu pare a fi noua Maria Callas, caci nu este cu nimic mai prejos decat mama tuturor divelor. Nici chiar in ceea ce priveste toanele cu care le-a scos peri albi multor dirijori de renume, aducandu-i in pragul disperarii, pentru ca apoi, pe scena, sa-i induioseze pana la lacrimi prin harul ei.
"Sunt buna pentru ca simt"
- Marele dirijor disparut, Sir Georg Solti, a spus odata despre dvs.: "Fata asta poate orice". Avea dreptate?
- Da, a spus-o, si cuvintele lui mi-au placut mult. Mi se pare extraordinar sa poti crea o asemenea impresie. Intr-un fel, are dreptate, pentru ca eu pot, intr-adevar, foarte mult. Dumnezeu mi-a daruit acest talent muzical si puterea de a-l sustine. Cred ca sunt foarte privilegiata. Fac absolut totul cu bucurie si pasiune, atat pe plan profesional, cat si particular. Vreau intotdeauna sa traiesc emotia absoluta - fie ca este vorba de dragoste, de placere sau de suferinta. In meseria mea asa si trebuie. Opera traieste din aceste sentimente, iar daca nu le cunosti tu insati, nu le poti transmite nici publicului. Sunt buna pentru ca simt.
- Pentru critici, sunteti mai mult decat buna. V-au si decretat deja "noua Callas"...
- Poate ar trebui sa ma simt onorata, dar pe mine orice comparatie cu o alta cantareata ma supara. Eu sunt eu si sunt unica in felul meu. Callas nu m-a inspirat niciodata si din punct de vedere artistic n-as vrea sa fiu comparata cu ea. Am studiat-o, si pe ea, si vocea ei, dar credeti-ma: nu era perfecta. Exista multe lucruri pe care-ar fi putut sa le faca mai bine.
- Dvs. sunteti mai buna?
- (rade) Sotul meu asa sustine, iar eu ma straduiesc cat pot. Cand apar pe scena, am pretentia sa fiu cea mai buna si asta ar trebui sa fie pozitia fiecaruia fata de munca lui. As vrea sa cant perfect, sa joc perfect si sa arat perfect. Altfel, as avea senzatia ca sunt mediocra. Comparatia cu Maria Callas tine mai degraba de ceea ce s-ar putea numi "impactul" asupra mass-media.
- Sau poate de aerele dvs. de diva?
- O descriere mai frumoasa nici ca exista! Diva vine de la "divinum" - adica dumnezeiesc - si, ce este, oare, talentul, daca nu un dar de la Dumnezeu? Nu cred insa ca sunt dificila, asa cum insinuati. Daca, de pilda, nu accept costumele incomode pe care mi le recomanda regizorii nu inseamna ca sunt extravaganta sau ca-mi dau aere de vedeta. Nimeni in afara de mine nu poate aprecia care sunt conditiile in care cant cel mai bine. Nici rolurile nu mi le lucrez cu profesori de canto. Nu vreau sa preiau greselile altora. Inlatur tot ce ma deranjeaza, este un lux pentru care am muncit din greu. Alte cantarete de opera inghit orice, de teama ca-si vor pierde angajamentele. In privinta aceasta, eu nu-mi fac griji.
"Roberto este barbatul vietii mele"
- Sotul dvs., Roberto Alagna, este si el un star foarte admirat. Cum v-ati cunoscut?
- De la inceput a existat acea veriga puternica care poate uni doi oameni: pasiunea. Am stat alaturi pe scena, simtind impreuna forta si flacara fierbinte a muzicii. Roberto este barbatul vietii mele si cred ca nu multi traiesc o asemenea iubire ca a noastra. Nici nu pot sa-mi exprim recunostinta. Suntem casatoriti de sase ani si legatura noastra este pe zi ce trece tot mai intensa. Suntem suflete-pereche si dragostea noastra este nemuritoare. Cu un asemenea om langa tine, devii invulnerabila. Relatia aceasta este ancora noastra, a amandurora, iar publicul e fericit sa ne vada, caci si pe scena ne contopim intr-un tot unitar.
- Suna a armonie absoluta. Greu de imaginat, totusi, cum pot trai doua staruri de opera sub acelasi acoperis. Chiar nu exista conflicte sau concurenta?
- Cum sa nu existe conflicte? Si la noi exista destule bubuituri. Dar slava Domnului ca e asa! Pacea si armonia vesnica sunt insuportabile. Dar concurenta, nu. Roberto nu-mi poate interpreta rolurile, chiar daca suntem comparati adeseori. De fapt, noi suntem trei artisti: el, eu si noi - adica cuplul. Si ne-am obisnuit cu asta. Am trait atatea bune si rele impreuna, incat cu greu ar mai putea ceva sa ne desparta.
- Va referiti la accidentul mortal suferit de sora dvs., Elena, in urma cu 5 ani?
- Cand am aflat de moartea surorii mele, as fi vrut sa mor si eu. Eram foarte apropiate. Elena era un om minunat. Simteam ca mi se smulge o parte din mine. Dar ea continua sa traiasca in fetita ei, Ioana, care-a implinit 12 ani si pe care noi am adoptat-o. Este extraordinara, o iubesc ca pe propriul meu copil, poate chiar mai mult.
"Existenta mea e un vis"
- Si fiica lui Roberto din prima lui casatorie traieste cu dvs. Nu v-ati dorit niciodata propriii copii?
- Dar am doi! Prima sotie a lui Roberto a murit de cancer, chiar inainte ca noi sa ne cunoastem. Din prima clipa a fost clar ca fiica lui, Ornella, va gasi la noi sprijinul si dragostea de care are nevoie. Sigur ca eu nu pot inlocui mamele celor doua fetite, dar pot sa le arat ca au o familie si ca la noi sunt, de fapt, acasa. Si ca exista oameni care le iubesc mai presus de orice.
- Din tot ce spuneti reiese ca traiti numai la turatie maxima. Va mai si deconectati din cand in cand?
- Cand am cate-o zi numai pentru mine, o savurez - de cele mai multe ori - tacand. Este un balsam pentru vocea mea. Si exact atunci ma apuca si o pofta nebuna de delicatese (rade). Au si divele placerile lor lumesti. Dar pentru asta am nevoie de timp si de liniste. Destul de des fac si lucruri normale: merg la cumparaturi si golesc buticurile. O, Doamne, cumparaturile sunt ceva demonic, nu mai scapi de viciul asta niciodata!
- Va lasati sfatuita de stilisti?
- Niciodata! Eu stiu cel mai bine ce mi se potriveste si ce nu. Ador culorile vii si decolteurile adanci. Rochiile sunt minunate, pentru ca exprima ceea ce simti. Mi-am gasit stilul propriu pentru ca ma cunosc si stiu deci exact cine sunt. - Sa intelegem ca sunteti un om fericit?
- Existenta mea e un vis, sunt plina de viata, sunt un cosmos. Ma trezesc in fiecare dimineata si-i multumesc in genunchi lui Dumnezeu pentru profesia mea, pentru copiii mei si pentru familia mea. Cu vocea mea, transmit aceasta fericire si in afara. Ca sa traiesc, am nevoie de trei lucruri: de dragoste, de muzica si de barbatul cu care le impart pe cele doua. Am totul!
Traducere de Rodica Demian