Eveniment
Shakespeare la Craiova
In numarul trecut al revistei anuntam deschiderea celei de-a patra editii a unei serbari teatrale de proportii internationale: Craiova Shakespeare Festival. Initiativa organizarii unui astfel de eveniment a apartinut Fundatiei "William Shakespeare". Sufletul ei a fost si este Emil Boroghina - cel care a condus decenii de-a randul pe drumuri de glorie spectacolele Nationalului craiovean (teatru al carui stralucit director a si fost). Din lungul sir de succese as mentiona doar doua spectacole inscrise cu litere de aur pe blazonul Teatrului National din Craiova: "Titus Andronicus" (avandu-l in rolul titular pe Stefan Iordache) si "Ubu rex cu scene din Macbeth" (pe muzica de Johann Strauss!), in care au triumfat marii actori ai scenei craiovene, in frunte cu Ilie Gheorghe - doua spectacole stralucitoare, purtand girul unei personalitati teatrale de exceptie: Silviu Purcarete, regizorul care a uluit lumea teatrala internationala prin montarile lui atinse de genialitate...
Revenind la editia actuala a festivalului, as vrea sa subliniez, fie si doar in treacat, ca ea s-a desfasurat sub "egida" iradianta a toamnei care si-a pus deopotriva pecetile de lumina peste vechiul oras, cu casele lui boieresti si bisericile monumentale salvate de la dezastrul demolarilor ceausiste, dar si peste centrul nou al Baniei, cu strazile sale pline de restaurante si cafenele, de magazine adapostind un vesnic furnicar omenesc. Craiova renaste, si ea, ca majoritatea oraselor tarii, dovada ca lumea tresare la semnele parca mai optimiste ale prezentului.
In ce priveste festivalul de teatru, el s-a deschis in modul cel mai fericit cu putinta, printr-un spectacol uluitor: "A douasprezecea noapte", interpretat de trupa Teatrului "Limelight" din Moscova, un regal de originalitate si indrazneala, dublate de maiestrie artistica. O asistenta compusa din aproximativ 700 de iubitori de teatru i-a ovationat minute in sir pe artisti, aplaudandu-i in ritm sacadat. E greu sa descrii in cateva vorbe o astfel de performanta. Sa spunem doar atat, ca tanara regizoare Nina Chusova (nascuta in 1972) si-a dorit un spectacol asa cum se va fi jucat pe vremea marelui Will, avand, adica, in distributie numai baieti abia iesiti din adolescenta. Nu stiu cat a repetat cu actorii - care si-au spus textul in engleza, cu un savuros accent rusesc -, cate ore, sute de ore de "miscare" vor fi facut tinerii interpreti, dar evolutia lor de pe scena este un veritabil balet, animat de ritmuri cand dracesti, cand suave, desfasurate pe muzica formatiei... Beatles.
Impresionant a fost si foarte teatralul - pentru ca asa si l-a dorit regizorul! - spectacol al lituanienilor cu "Richard al Iii-lea". Fondat in 1940, Teatrul National de Drama din Lituania are ca simbol un mic iaht, un vas fragil care-si face drum printre valuri uriase si furtuni naprasnice. Foarte inspirata "emblema" pentru un lacas de cultura care se afla acum in cel de-al 63-lea an de existenta si care, aidoma poporului lituanian, a trecut prin multe furtuni cu valuri naprasnice... Poate si de aceea spectacolul lor despre puterea si singuratatea celui puternic (ajuns puternic chiar si prin crima ori impostura) devine cutremurator. Voit teatral, desfasurat intr-un decor de o austeritate graitoare, spectacolul regizat de Rimas Tuminas l-a avut in fruntea distributiei pe Vytautas Grigolis, un actor redutabil... Si totusi, la finalul aplaudat cu indreptatit entuziasm de spectatori, gandul meu a fugit la uluitorul Stefan Iordache "al nostru", genial in interpretarea aceluiasi personaj.
Din pacate, Hamlet-ul cu care s-a prezentat Teatrul "Eugen Ionesco" din Chisinau a fost sub asteptarile celor care l-au intampinat cu emotia cuvenita. Foarte aplaudat a fost in schimb spectacolul Teatrului de balet "Oleg Danovsky" din Constanta, cu o montare dupa "Furtuna", in care acest remarcabil si inca tanar coregraf, Sergiu Anghel, "joaca" nu numai rolul Magicianului-Prospero, ci semneaza si regia si scenariul spectacolului. Si, desigur, coregrafia... Sustinut de o echipa de tineri si foarte, foarte talentati dansatori care evolueaza in decorul si superbele costume imaginate de Mihaela Ularu, spectacolul reprezinta un demers plin de curaj, dar si o demonstratie de mare talent intru descifrarea "furtunilor de ganduri" ale marelui Will...
Printre meritele Festivalului trebuie amintita, in incheierea acestor note, "Sesiunea de Shakespeareologie", la care au participat atat specialisti din tara si din strainatate, cat si tineri teatrologi - studenti inca, unii dintre ei. Animator principal al confruntarilor de idei prilejuite cu aceasta ocazie a fost d-l John Elsom, Presedintele Asociatiei Internationale a criticilor de teatru, teoretician al operei marelui Will. Mare prieten al Romaniei si al Craiovei in special, d-l Elsom este si un admirator al teatrului romanesc, al regizorului Silviu Purcarete. (Si i-a fost foarte apropiat regretatului Marin Sorescu.) "Festivalul craiovean este foarte aproape de sufletul meu... Cat despre Shakespeare, cred ca fiecare natie il vede azi - si il interpreteaza - in functie de cum si cat a suferit. Dupa parerea mea, indestulata America si noi, in Anglia - tara care de multa vreme nu cunoaste adevarate suferinte pe plan national -, suntem mult mai departe de lumea lui Shakespeare, cea chinuita de cumplite tragedii, decat dvs., cei din tarile de Est ale Europei.In special dvs., romanii, care ati cunoscut teroarea lui Ceausescu, simtiti, cred, mult mai intens suferintele prin care trec eroii dramelor shakespeariene. Din cauza asta, atunci cand il joaca, artistii romani merg intotdeauna la miez."
Silvia Kerim P.S. Doresc sa felicit organizatorii pentru modul exemplar in care am fost primiti si gazduiti cu totii, de la mic la mare, in aceasta veritabila sarbatoare a Culturii. Mentionez ca la ora scrierii acestor randuri, Festivalul de la Craiova se afla abia la jumatate de drum.