Laura Iordache
(Prima Tv)
"La 26 de ani, mi-am spus ca e cazul sa fac ceva cu viata mea"
Un top-model, intr-o "masura" noua: micul ecran
- Cu toate ca ai in spate o glorioasa cariera de manechin, celebritatea ta e legata de prezenta in emisiunea "Star Factory", difuzata de Prima Tv. Cum ai ajuns colega de prezentare cu Iantu?
- Acum doi ani si jumatate am renuntat la modelling. In principal, moda a insemnat pentru mine oportunitatea de a calatori. Am fost foarte mult plecata din tara, dar la aproape 26 de ani mi-am spus ca e cazul sa ma asez undeva, sa fac ceva cu viata mea. Stiam clar ca vreau sa dau la Ase, la Economie Generala, dar nu aveam nimic in minte legat de ocupatia pe care as fi putut-o avea intre timp. Intrasem chiar putin in panica, pentru ca, citind anunturile cu oferte de serviciu si intreband in stanga si-n dreapta, am vazut ca limita maxima de varsta era 23 de ani. Cautarile mele "disperate" au coincis cu infiintarea postului B1Tv. Atunci m-am luminat: mi-am dat seama ca mi-ar placea sa fac televiziune. Asa ca m-am dus si am batut la usa lor. Nici nu ma gandeam sa intru direct pe micul ecran. Voiam doar sa invat meserie. Am inceput ca stilist la emisiunea "La Strada". Apoi, intr-o zi, producatorul avea nevoie de un reportaj, iar eu m-am nimerit la fata locului. Am trecut de partea cealalta a camerei. Curand insa m-am mutat la emisiunea Corso, unde programul era mai putin incarcat. Eu ziua merg la scoala, deci trebuia sa-mi aranjez timpul in functie de cursuri. La Corso, aveam de facut maximum patru materiale pe saptamana, ceea ce era perfect. Plus ca eram in elementul meu: ma ocupam de monden, vernisaje si moda, deci aveam contact cu o lume familiara mie. Apoi, a venit "Star Factory", care e cu totul si cu totul altceva. In primul rand, inseamna trecerea emisiunii in direct. Visam, fireste, la oportunitatea aceasta, dar nu speram sa mi se ofere atat de repede. Consideram ca pentru asta ai nevoie de o experienta vasta in domeniu. Nu credeam ca cineva va avea atata incredere in mine si va spune: "Hai sa vedem cum te descurci, pentru ca tu esti naturala si ne placi". Am trecut de emotiile primului direct, a fost si al doilea, iar a treia saptamana s-a dus si ea. Imi place foarte mult ceea ce fac. Ma simt implinita si foarte fericita. Invat in fiecare zi. Lunea e cel mai greu. Atunci cand prezint cu Virgil Iantu mi se face un gol in stomac. Nu pentru ca-l stiu pe el cu mult mai multa experienta. Din contra, asta imi da un sentiment de confort. Stiu ca, daca dau de necaz, imi va sari imediat in ajutor. E un tip extraordinar si ne intelegem foarte bine! Marea mea problema nu e dictia, ci faptul ca am tendinta sa-mi cant cuvintele. Termin fraza urcand, si nu coborand vocea. De fiecare data cand citim scenariul, Virgil este cel care ma corecteaza si-mi spune cum ar trebui sa sune, de fapt, textul. Ideea este ca eu ma implic foarte mult in tot ceea ce se intampla in emisiunea asta. El e mult mai detasat, pe cand mie imi vine sa-i iau in brate pe concurenti, sa-i alint, sa-i imbarbatez. Ma bulverseaza cand vad cu cata lejeritate sunt anuntati ca sunt eliminati. Eu simt ca ma sfarsesc pe scena alaturi de ei.
- Din pacate, concurentii selectati sunt destul de modesti ca prezenta. Nu se remarca, deocamdata, in nici un fel.
- Personal, consider ca perceptia aceasta este gresita. Desi regulamentul imi interzice sa vorbesc cu ei - stii cum e! -, ne intalnim prin culise, ne mai salutam, mai schimbam cateva cuvinte, asa ca intr-o oarecare masura ii cunosc si mi se pare ca sunt niste persoane foarte colorate, cu firi destul de puternice. Unii au iesit in fata inca din primele zile. Eu, de cand i-am ascultat prima data, mi-am si stabilit preferatii. Probabil cei care exprima rezerve nu i-au urmarit cu atentie. Deci, in mod categoric, eu consider ca oamenii acestia chiar au toate calitatile ca show-ul sa placa. Nenorocirea e ca lumea are tendinta sa confunde "Star Factory" cu "Big Brother" si asteapta ca emisiunea sa abunde in cancanuri, asteapta partide de sex si discutii deocheate. Or, nu asta e scopul emisiunii. E vorba de un concurs muzical dublat de filmari reality. Sincer, nu-mi explic de ce audienta nu a spart topurile, asa cum ma asteptam. De cand mi s-a vorbit pentru prima data despre formatul acesta, mi-a placut la nebunie, si dupa ce am vizionat casetele cu show-ul din Anglia, m-am convins ca nu gresisem. Mi s-a parut incredibil faptul ca oameni care nu mai cantasera niciodata puteau avea asemenea performante in muzica. Mi-am dat seama ce oportunitate extraordinara reprezinta acest program pentru tinerii talentati si cu dorinta de afirmare. Aici se face o scoala intensiva: au ore de canto, de dans, de engleza etc. E fascinant sa-i vezi cum se transforma, cum se cizeleaza pe zi ce trece. Trebuie sa fiu cinstita si sa spun ca totusi se observa o diferenta intre candidatii straini si cei romani. Primii au aerul occidental specific, au o nonsalanta, un "je-ne-sais-quoi" pe care viata de acolo il imprima unei personalitati. Ai nostri arata asa cum traiesc: greu, cu probleme. Si nu e numai o chestiune de imbracaminte, ci de atitudine. Asa ca sarcina profesorilor e cu atat mai complexa. In trei luni si jumatate nadajduim ca transformarea va fi una radicala, atat ca aparitie, cat si ca tehnica vocala.
- Cum arata o zi de lucru a unei prezentatoare Tv?
- De marti pana vineri ajung la sediu seara pe la 19.30. Asta din proprie initiativa, pentru ca in mod normal ar trebui sa vin pe la ora 21. Insa mie imi place sa fiu la curent cu tot ceea ce se va intampla in emisiunea din seara respectiva. Citesc scenariul, aflu cine sunt invitatii, ce materiale s-au mai pregatit, ce s-a mai intamplat in campus, ce-au mai facut concurentii, asist cateodata si la montaj. Nu vreau sa fiu prinsa pe picior gresit in timpul discutiilor. Daca nu stii ceva, telespectatorul te taxeaza. Si e firesc. Ceva timp imi ia si machiajul, pe care mi-l fac singura. Eu stiu cel mai bine ce trebuie mascat si ce trebuie evidentiat pe obrazul meu, cum si in ce cantitate trebuie folosite fardurile. Mi se pare mult mai stresant sa stau pe scaun si sa dau altcuiva indicatii.
- Si hainele in care prezinti ti le alegi singura?
- Nu, la capitolul asta ma ajuta prietena mea cea mai buna, Laura Vargalui, care este stilist si la revista "Elle". Imi cunoaste bine gusturile si genul in care imi place sa ma imbrac, e ca si cum m-as ocupa tot eu si de acest aspect. Poate e chiar mai bine. Deci din acest punct de vedere nu mai am nici o bataie de cap.
- Televiziunea este calea pe care vei merge si de acum inainte sau e doar un episod de tranzitie, pana in momentul in care vei absolvi Ase-ul?
- Televiziunea nu e un moft. Imi doresc foarte mult sa continuu pe drumul asta, sa invat, sa ma perfectionez. Insa nu se stie niciodata ce-ti rezerva viata, asa ca Ase-ul este o optiune definitiva. Cunostintele acumulate la scoala imi folosesc zi de zi, indiferent de munca pe care o fac. Si de ce nu? La un moment dat, as putea imbina utilul cu placutul realizand o emisiune economica.
Ines Hristea
Foto: Marius Baragan