Mark T. McCord
- Presedintele Centrului pentru Intreprinderi Straine Private (Cipe) al Sua, Biroul din Bucuresti -
"Am fost in multe tari si in toate am lasat o particica din sufletul meu. Dar Romania este locul care mi-a furat inima cu totul"
In zilele de 18-20 septembrie, la Palatul Parlamentului din Bucuresti s-a desfasurat Conventia anuala a organizatiilor crestine de afaceri din Romania (Wrcbf si Acbpr) - entitati create de omul de afaceri american de origine romana Florian Peretz. Tema dezbatuta mi s-a parut pe cat de oportuna si de binevenita, pe atat de "exotica" pentru modul in care se fac afaceri pe malurile Dambovitei: "Etica crestina in afaceri, investitii, management, dezvoltare fara coruptie". O adevarata provocare adresata "baronilor" de partid care sufoca mediile antreprenoriale romanesti si duc peste mari si tari faima de "paradis al coruptiei institutionalizate" care este Romania. Cateva sute de intreprinzatori din toate zonele tarii, hotarati sa experimenteze "calea buna", placuta lui Dumnezeu, de a face afaceri, precum si consultanti straini, s-au reunit pentru a da glas determinarii lor. In contextul actual al profundei crize morale si economice prin care trece Romania, rolul celor care se considera oameni de afaceri crestini (neoprotestanti, ortodocsi, catolici, reformati etc.) pare a fi salvator. In aparenta fantezist si irealizabil, acest ideal "poate fi atins", crede Florian Peretz, presedintele companiei internationale Comau Romania. "In ultimii ani, banul a schimbat inima multor romani", spune Peretz, "si de aceea trebuie sa intindem mana si sa punem umarul ca sa existe afaceri cinstite in tara aceasta."
Invitat de onoare al Conventiei, consultantul american Mark T. McCord, presedintele Biroului din Bucuresti al Cipe (Centrul pentru Intreprinderi Straine Private) din Sua, a vorbit despre lobby si advocacy (avocatura) in conditiile tranzitiei de la o societate laica la una bazata pe valorile crestine. Dupa trei ani de experienta in Romania, timp in care a condus numeroase proiecte de consultanta in afaceri, sprijinite de Guvernul american, Mark T. McCord a inteles bine realitatile romanesti. In cuvantul sau, el a spus, printre altele: "Aportul oamenilor de afaceri crestini la consolidarea unei societati sanatoase, fara coruptie, este creator si vindecator. Prin rugaciune si sprijin moral acordat comunitatii in care traim, suntem chemati sa eliminam mizeria care corupe, sa restabilim respectul si responsabilitatea drept elemente importante ale crezului unui adevarat crestin. Schimbarea de care are nevoie Romania este mai mult decat o schimbare la nivel economic. Sa facem din Casa Parlamentului, unde se elaboreaza legile de care tara are atata nevoie, o Casa a Rugaciunii, un monument al ceea ce ar putea sa fie, nu al ceea ce a fost".
"Romania este o tara vibranta, cu o forta de regenerare care impresioneaza"
- Mi-a placut in mod deosebit un aspect din biografia dvs.: se facea ca pe intinsele ogoare din Sharon, Oklahoma, un tanar fermier ars de soare, cu bataturi in palme si parul ascuns sub o palarie veche de cowboy, statea de vorba in pauza de masa cu tatal sau, veteran al Debarcarii americane in Normandia. Ce v-a spus atunci regretatul dvs. tata, Ross McCord?
- M-a intrebat ce vreau sa fac in viata; m-a incurajat sa-mi iau lumea in cap, sa nu mai fac lucruri care nu-mi vor aduce niciodata fericirea. Apoi m-a intrebat ce vreau sa fiu: vultur sau gaina. Mi-a spus povestea puiului de vultur adoptat de o closca. Cand a crescut si a vazut un semen de-al sau in slava cerului, vulturul i-a spus mamei adoptive ca si el ar putea zbura la fel de sus. Closca i-a retezat-o scurt, spunandu-i ca el este o biata gaina care nu poate zbura. Si a doua zi a vazut vulturul punctul acela rotitor printre nori. Din nou closca l-a pus la punct. Pe scurt, falnica pasare a sfarsit prin a fi convinsa ca este, intr-adevar, gaina. Intr-o noapte, cand cotetul a luat foc, desi, spre deosebire de gaini, s-ar fi putut salva luandu-si zborul, a impartasit aceeasi soarta cu ele, pierind in flacari. N-a durat mult pana cand, convins de dreptatea batranului meu, mi-am facut bagajul si am plecat la studii. Adica am ales sa fiu vultur, n-am plecat urechea la cei care-mi spuneau zilnic ca ferma e viitorul meu. Numai asa a fost posibil sa calatoresc in jurul globului, in 43 de tari, si sa ajung, in cele din urma, seful unui proiect in Romania.
- S-ar parea ca "dictatura gainii" ii tine "la sol" si pe multi romani, complexati din pricina diverselor campanii mediatice din strainatate, care se straduiesc sa arate ca in Carpati nu gasesti decat nenorociri, copii handicapati, cersetori si hoti...
- Imaginea Romaniei in strainatate nu izvoraste din realitate. Romania este o tara vibranta, cu o forta de regenerare impresionanta. Unii romani din generatiile varstnice sunt, intr-adevar, complexati de confruntarea cu Occidentul, dar o buna parte din generatia tanara a spart barierele, depasindu-si inaintasii. Se cunosc succesele elevilor romani la olimpiadele internationale, capacitatile exceptionale in informatica, in arta, in matematica ale tinerilor romani. Daca statisticile straine se intrec in a plasa Romania la coada in mai toate directiile, realitatea este cu totul alta. Numai cine viziteaza aceasta tara isi poate da seama. In urma cu un an, organizatia noastra a invitat un grup de sapte jurnalisti de la importante publicatii americane sa viziteze Romania. I-am dus in Delta, la manastirile din Bucovina, in Banat, in Maramures. Am facut, cu alte cuvinte, lobby pentru frumusetile acestei tari. Dupa cum cred ca va imaginati, compatriotii mei au avut un soc. Ei veneau "drogati" cu imagini negre, televizate en-gros, despre spatiul romanesc. Dar s-au vazut confruntati cu o lume spectaculoasa, vie, unica. Cunoscutul reporter John Owens, de la prestigioasa publicatie "Travel Hollydays", dadea din cap a disperare. "Ce ai, John?", l-am intrebat. "Cred ca ar trebui sa nu scriu despre aceste sate fascinante, despre frumusetile astea "dureroase" pana la lacrimi. Ceea ce se vede este viata adevarata, ca in Irlanda de acum 30 de ani, si nu un Disneyland realizat la comanda. Imi e teama ca vor navali puhoaie de turisti si vor distruge totul. Nu stiu, in sufletul meu se duce o lupta." Pana la urma, a scris un reportaj extraordinar. Milioane de americani au citit si este de asteptat ca anul viitor multi dintre ei sa vina sa vada. Nu cred ca se va distruge ceva deocamdata. Traditia romaneasca este extrem de puternica si nu mi se pare ca ar ameninta-o un pericol major in viitorul imediat. Dar, pe termen lung, acest pericol exista.
- Unul dintre cliseele preferate de presa straina, atunci cand scrie despre Romania, este acesta: "Iata o tara din Lumea a Treia, unde fiecare locuitor apt de munca se gandeste sa plece in strainatate". Este corecta aceasta imagine?
- Este total incorecta si nedreapta. Romania nu face parte din Lumea a Treia, ci este parte din clubul select al tarilor care contribuie la instaurarea pacii in lume. Tinerii ei isi gasesc aici tot mai multe oportunitati de afirmare, la un nivel inalt de competitivitate, si nu mai vor sa emigreze in masa, ca la inceputul anilor 90. Admiterea Romaniei in Uniunea Europeana in 2007 - o decizie rezonabila a Ue - va marca inceputul renasterii de care vorbeam. Totusi, un comentariu as vrea sa fac in legatura cu o parte dintre romani. Am remarcat in ultima vreme ca se dezvolta periculos de mult mentalitatea lui Eu in locul mentalitatii lui Noi. Un egoism materialist feroce a luat locul, in anumite medii, altruismului si idealismului. Multi dintre cei bogati nu acorda nici un ajutor celor saraci, incalcand prin aceasta o porunca biblica. Sunt deranjat, de asemenea, cand ii aud pe unii spunand: "N-avem ce face, asa merg lucrurile in Romania". Gresit. Lucrurile merg asa cum le facem sa mearga, nu este nimic prestabilit, nu sunt supuse unei fatalitati oarbe. Trebuie sa ne luptam sa mearga in directia in care dorim noi, fiindca Romania este un loc fantastic. Practic, Romania are tot ceea ce cauta oamenii de pretutindeni: liniste, frumuseti naturale unice, traditii puternice, cultura bogata, un suflet urias. Are "produsul". Trebuie doar sa-l facem cunoscut.
"Cea mai nefericita stare a unei comunitati in democratie este tacerea"
- In cuvantul adresat oamenilor de afaceri crestini, reuniti la Palatul Parlamentului, ati afirmat: "Ca sa schimbi o tara, trebuie sa incepi cu tine insuti". Puteti detalia?
- Propun societatii romanesti o revolutie a renasterii. Cand vorbesc despre renastere, vorbesc despre renasterea idealurilor. A sperantei. Voi, cei de azi, poate nu stiti ca, in 1930, Romania avea o economie puternica si era a doua tara din Europa in ceea ce priveste puterea monedei nationale, iar Bucurestiul era supranumit "Micul Paris". Unii numesc acei ani perioada de aur a tarii. Dar eu vad o astfel de perioada si in anii ce vin, in timpul vietii celor aflati astazi in puterea varstei. Pentru asta, trebuie infaptuite schimbari. In primul rand, schimbari de mentalitate, de atitudine, de stil de munca. Nu stiu cum, dar, daca vrei cu adevarat sa schimbi tara, atunci incepe cu tine insuti. Apoi schimba-i pe vecini, schimba comunitatea in care traiesti, orasul etc. Lumea spune: "Romania e la coada". Dar lumea greseste. Voi puteti sa infaptuiti miracole, mergand pe urmele inaintasilor, cunoscand trecutul, dar cu fata spre viitor. Invatati sa vorbiti, sa protestati, sa va spuneti necazurile in fata liderilor politici. Cea mai nefericita stare a unei comunitati in democratie este tacerea. Nu mai asteptati ca altii sa hotarasca pentru voi. Nu conflictul cu institutiile statului rezolva problemele, ci parteneriatul cu aceste institutii. Contestarea permanenta a Guvernului nu duce nicaieri. Dar sustinerea lui, atunci cand incearca sa rezolve situatiile grave din societate, trebuie sa devina un comportament firesc al fiecaruia, o atitudine ce genereaza bunastare si multumire generala. Prin cele afirmate aici eu va prezint doar un sistem, depinde de voi cum il veti adapta la realitatile locale.
- La 30 septembrie parasiti Romania, pentru a demara noi proiecte in alte tari. Ce lasati in urma, domnule McCord?
- O noua realitate, mai buna decat cea dinainte, pentru multi oameni. Organizatia noastra a oferit, printre altele, burse in valoare de 350.000 de dolari pentru tinerii oameni de afaceri ai acestei tari. Am dorit sa fim un catalizator care sa-i invete sa gandeasca altfel. Nu ne-am propus sa gandim in locul lor, deoarece ei stiu mai bine ce li se potriveste. Am ales cele mai dinamice sectoare: turismul, industria manufacturiera si tehnologia informatiei - directii in care romanii exceleaza si in care exista mari potentialuri de crestere. Oferind asistenta tehnica, am dorit ca asociatiile de afaceri din Romania sa devina mai puternice. Am invitat experti voluntari care au lucrat cate trei luni cu asociatiile locale, punandu-le in contact cu lumea. Guvernul american, principalul sponsor al proiectelor dezvoltate la Bucuresti, este placut impresionat de progresele facute de Biroul Local al Cipe, gasind ca investitiile sale au fost bine fructificate.
- "Citesc" in vocea dvs. ca nu sunteti prea fericit ca plecati. Raman aici sotia dvs., Debbie, fiul, Daniel, si probabil multe amintiri frumoase...
- Am fost in multe tari si in toate am lasat o particica din sufletul meu. Dar Romania este locul care mi-a furat inima cu totul; as putea ramane aici pentru tot restul vietii. Insa disciplina muncii noastre ne impune sa mergem acolo unde este nevoie de noi si inteleg aceasta. Romanii sunt printre cei mai ospitalieri oameni de pe pamant si acest lucru imi va lipsi. Ma consolez cu gandul ca Daniel va ramane sa-si termine cursurile liceale in cadrul Academiei Crestine din Bucuresti, in iunie 2004. Ar fi putut sa mearga la Scoala Americana, care este foarte buna, dar a ales sa fie printre romani. L-am respectat pentru alegerea facuta si asa a ajuns sa exceleze la invatatura, a devenit un lider. Toti prietenii lui sunt aici. Chiar daca va merge la universitate in America, se va intoarce cu siguranta la Bucuresti, fiindca Romania este casa lui.
Ion Longin Popescu
Fotografii de Nicolae Badiu
Amanunte despre Cipe gasiti la www.ciperomania.org
Lui Mark McCord ii puteti scrie la e-mail: mmccord@cipe.org