Luminita Anghel
"Viata e frumoasa, dar scurta! Zambiti!"
Aparenta zona de umbra in care a intrat dupa "Cerbul de Aur" e impusa de exigenta. Dupa victoria castigata, Luminita nu mai poate sa accepte orice
Pe baricadele exigentei
- Ne-am intalnit in urma cu doua toamne, dupa triumful tau de la Cerbul de Aur. Ce s-a mai intamplat intre timp?
- Imediat dupa "Cerb" s-au iscat niste comentarii rautacioase cu privire la participantii romani si evolutia lor dupa festival. Spuneau acele guri rele ca aproape toti cei care au urcat pe scena concursului au inregistrat dupa aceea un regres profesional: fie n-au reusit sa depaseasca evolutia din cadrul competitiei, fie au disparut pur si simplu. Eu m-am ambitionat si-am vrut sa demonstrez ca acele teorii erau false. Cel putin in privinta mea. Am primit foarte multe oferte de participare in concerte sau in emisiuni de televiziune. Iar daca nu am aparut "pe sticla" atat de des pe cat se asteptau unii, explicatia e foarte simpla: consider ca am ajuns la un nivel al carierei si la varsta la care nu imi mai pot permite luxul de aparea oriunde si oricand, numai de dragul de a fi vazuta la televizor. Asa ca am inceput sa operez o selectie riguroasa a ofertelor si raspund afirmativ numai celor care consider ca ma avantajeaza, ca sunt favorabile imaginii mele de artist care isi respecta munca. Acesta este motivul pentru care refuz emisiunile-concurs si accept sa apar doar in talk-show-uri sau in emisiuni in care imi fac meseria, deci cant, dar in conditii decente. Cred ca demonstratia capacitatilor mele artistice si umane a fost facuta deja, iar oamenii si-au format o parere despre mine. In rest, de la "Cerb" incoace, mi-am satisfacut "capriciul" participarii la mai multe festivaluri internationale. Am fost in Bulgaria, Malta, Praga si Kazahstan, iar la sfarsitul lui august am mers in Egipt. Dupa care cred ca am pus punct acestui experiment. In continuare, voi merge in paralel cu muzica si cu televiziunea. Din toamna, am din nou contract cu Tvr International, unde voi incepe o emisiune noua, de asta data difuzata in direct. Este vorba despre un talk-show pentru tineri - transmis in fiecare joi, de la ora 20 la 21 -, invitatii vor fi vedete, dar vor exista si debuturi muzicale si psihologul emisiunii, care va raspunde la telefoane in direct. Nadajduiesc sa placa, asa cum au placut si celelalte productii in care am fost implicata. La mare, unde am cantat toata vara, m-am intalnit cu o multime de romani plecati din tara, care mi-au spus ca m-au urmarit la televizor si ca prestatia mea le-a placut. Asta mi-a incalzit sufletul!
- In rastimpul care a trecut, n-ai mai scos nici un album. Pregatesti ceva, ai de gand sa dovedesti publicului ca toamna e anotimpul recoltei?
- Nu, n-am mai scos nici un album si nici nu intentionez s-o fac prea curand, si asta pentru ca bursa valorilor din lumea muzicala romaneasca e inca extrem de confuza. Nu vreau sa scot cel de-al 400-lea album doar din vanitate, sa pot spune ca am facut-o si pe-asta. Iar apoi, sa vad ca nu se vinde. Nu e o afacere din nici un punct de vedere. Sigur, lucrez piese noi, pe care am inceput deja sa le scot pe piata, doar ca nu ma zbat sa le pun pe un disc. Lucrez cu Ovidiu Komornik, care mi-a scris o balada superba pentru festivalul din Kazahstan, si am reinnoit si colaborarea cu Andrei Tudor, care mi-a compus balada "I Ask You Why" ("Te intreb de ce"), cu care m-am prezentat la competitia din Egipt. Dupa cum vezi, nu duc lipsa de piese lente, pentru care ma straduiesc sa scriu texte sensibile, insa trebuie sa lucrez mai atent pe zona melodiilor ritmate. Desi sunt unul dintre putinii artisti care reusesc sa capteze publicul cu piese lirice, pentru concerte se simte totusi nevoia unor momente mai alerte, mai "energetice".
- Cum se mai traieste in Romania ca interpret muzical? Te poti desprinde de o munca platita fix?
- De curand, s-a reusit infiintarea sindicatului artistilor, ale carui baze au fost puse de Elena Carstea si de care se ocupa acum Mihaela Mihai si Angela Similea. Am avut deja un spectacol la Sala Palatului, care s-a bucurat de un mare succes. Am premiat - ca sa ma exprim elegant - niste mari nume ale muzicii, care acum sunt la pensie si se descurca foarte greu. Banii pe care i-am strans din vanzarea biletelor au intrat intr-un fond al sindicatului si, uite-asa, speram ca rotitele vor incepe sa se invarta. Dar e foarte greu. Asa cum stii, birocratia e sufocanta. A trebuit sa se intervina la nivel inalt, pentru a obtine niste drepturi de baza. Artistul roman nu are pensie, nu are asigurare medicala, nimic. Daca i se intampla ceva sau daca pur si simplu nu mai are puterea fizica pentru a-si mai gasi de lucru, ajunge muritor de foame. Eu, una, traiesc din muzica si din televiziune. Am noroc ca ma pot baza si pe acest salariu fix, sigur si permanent, pe care-l primesc din televiziune. Apoi, in afara concertelor organizate in tara, avand un repertoriu international bogat, sunt chemata la tot felul de petreceri organizate de mari firme de la noi sau chiar din strainatate. Aceste contracte - luna noiembrie e planificata inca din mai - sunt o alta importanta sursa de venit. Deci, ma pot considera favorizata de soarta. Totusi, imi vad in continuare de facultate. E greu, dar imi place si consider ca merita. La anul, imi voi da licenta in psihologie si probabil ca in jurul varstei de 40 de ani voi reusi sa fac si altceva in afara de muzica. Nu cred intr-un reviriment fulminant in acest domeniu, in schimb am convingerea ca statutul de psiholog va deveni in curand unul respectat. Si probabil ca va fi si o meserie bine platita.
- Pentru ca tot ai adus vorba de viitorul muzicii romanesti: exista vreun nume pe care ai miza, care ti se pare ca merita sustinut?
- Cred ca Nico (Nicoleta Matei), care a muncit foarte mult ca sa ajunga in varf, are o voce extraordinara si, cu putin noroc, va putea sa sparga multe dintre tiparele ce au devenit prea stramte pentru trupul, si asa firav, al sistemului muzical romanesc. Imi plac si fetele din trupa Pops. Formarea grupului lor mi s-a parut o idee buna. Delia (fosta N&D) are si ea o voce foarte buna. Iar trupele rock cred ca vor exista intotdeauna, intr-un fel sau altul. Incet-incet, cred ca selectia pe baza valorii si calitatii va incepe sa opereze, dar niciodata nu cred ca vom avea parte de o industrie la fel de competitiva ca cea din strainatate, unde divele, marile voci, sunt respectate si tratate in consecinta, iar trupele nou aparute sunt invitate sa dovedeasca faptul ca pot face si altceva in afara de a dansa.
O Balanta in echilibru
- Sa trecem si pe teritoriul familiei: ce mai fac fiul tau, David, si sotul tau?
- Am divortat. Nu s-a vorbit foarte mult pe aceasta tema, pentru ca eu si fostul meu sot suntem niste persoane foarte discrete si nu am dorit sa ne schimbam aceasta imagine. In continuare, avem o relatie de prietenie foarte frumoasa si foarte civilizata. David a fost ferit de tot ceea ce a insemnat tumultul acestui divort. Nu stie nimic despre el. Este in continuare iubit cu aceeasi intensitate de amandoi si ajutat sa creasca intr-un mediu echilibrat si cald. Merge cu mine peste tot si numai atunci cand sunt plecata din tara sta la bunici.
- Dar tu? Cum te simti? Pentru o familista convinsa, divortul e o experienta traumatizanta...
- Din fericire, sunt mereu ocupata. Dupa divort am fost foarte activa. De la Paste - cand ne-am separat - si pana acum, am alergat foarte mult ca sa pot mentine echilibrul financiar al familiei, sa-i pot oferi lui David acelasi standard de viata pe care-l avea inainte. Am acceptat foarte multe contracte, in fiecare saptamana aveam cate trei zile de filmari pentru emisiunea de la Tvr International, plus examenele de la facultate, plus citit mult, plus David care merge la antrenamente de inot, plus parintii mei, pe care nu i-am neglijat, plus... Ajungeam acasa atat de obosita, incat nu mai aveam energie suficienta ca sa ma mai gandesc si la mine. Oricum, eu sunt o femeie echilibrata si pozitiva, care e dispusa in orice moment s-o ia de la capat. S-au facut niste speculatii in presa, apropo de viata mea sentimentala, dar erau atat de hilare, incat nici nu m-am suparat. Au fost simple motive de amuzament. S-a spus ca as fi amanta lui Ovidiu Komornik, ba chiar Ovidiu a fost sunat ca sa confirme. Ce sa-ti spun: am ras impreuna cu el si cu sotia lui, Katy, de n-am mai putut! Eu si Ovidiu am lucrat impreuna, am cantat mult in duet, piese de dragoste, iar pe scena ne tineam de mana sau de dupa mijloc, dar de la asta pana la a spune ca avem o relatie intima e cale de ani lumina! E absolut aberant! Dar, revenind la adevarata mea viata, sunt mandra sa anunt ca David a fost selectionat in lotul de polo profesionist, categoria juniori, iar din 15 septembrie este si elev. L-am inscris la Scoala Centrala. Este in clasa I B, iar eu am participat deja la doua sedinte cu parintii si sunt foarte multumita cu noua mea responsabilitate. In afara vremii care m-a cam deprimat - sunt o Balanta dependenta de soare si de natura -, in rest, vara aceasta m-am simtit foarte bine. Sunt calma, in ciuda conflictelor care macina lumea muzicii. Ba chiar am devenit un soi de mediator. Nici mie nu-mi vine sa cred cand ma aud spunandu-le: "Viata e frumoasa, dar scurta! Zambiti!". Probabil ca vocea experientei a inceput sa se faca auzita. Iar pacea interioara imi vine si de acolo, de Sus. Nu sunt o habotnica, dar sunt credincioasa. Nu cer insa nimic. Doar multumesc pentru ceea ce am. Si uite ca lucrurile imi merg bine. In general, in viata am avut noroc. Nu ca mi-a fost totul dat cu mare usurinta, dar nici nu pot spune ca mi-a fost vreodata greu cu-adevarat. Si-I multumesc lui Dumnezeu pentru asta!
Ines Hristea
Fotografii de Iulian Ignat