Unde-i lege, nu-i tocmeala
Unul din motivele pentru care vreau sa calatoresc in strainatate este si placerea de a fi in locuri unde exista reguli. Si nu doar ca ele exista, dar se si respecta fara abatere. Desi la o prima vedere, unele dintre ele pot sa para banale, contribuie intr-o masura covarsitoare la mult invidiata civilizatie occidentala.
Reguli pe care le-am vazut calatorind, in vara aceasta: respectarea elementarelor insemne de circulatie (traversari prin locuri permise, stationarea autovehiculelor la culoarea rosie, "partie" neconditionata la ivirea acustica a masinii Salvarii sau a Pompierilor, purtarea centurii de siguranta etc.), sfanta pauza de pranz, cand pret de o ora cam toate institutiile (magazine, oficii postale, librarii etc.) isi inceteaza activitatea (acolo chiar se lucreaza, nu exista interminabile cafele si discutii despre nunta din week-end ori despre ce s-a mai intamplat in telenovela X...); nimeni nu circula fara bilet in autobuze (biletele sau abonamentele sunt suficient de ieftine ca sa nu te puna in situatii penibile), iar cand apare totusi controlorul (uniforma in toata regula, camasa bleumarin, sapca, insigna la rever, geanta din piele in care tine clestele, chitantele) si se intampla sa nu ai bilet, usile vehiculelor nu se blocheaza, nu ti se cer actele ca unui infractor, ci ti se da o chitanta, platesti amenda pe loc, fara circ, iar suma iti taie cheful de a mai repeta aventura...
O alta regula: respectul cozii (lung exercitiu la romani, nu-i asa?). Fie ca-i vorba de ghiseul de la banca, fie de cel de la posta, bancomatul, la gara sau in banala piata, zona cozii este marcata cu stalpi scunzi si benzi ca in salile de expozitie, iar o linie invizibila a bunului-simt il opreste pe primul din coada la cativa metri fata de cel ajuns la ghiseu. Asta as numi eu "respectul intimitatii". Las la urma curatenia oraselor (gunoaiele menajere se ridica zilnic, iar in orasele mai mari strazile sunt igienizate pe cartiere, in aceleasi zile ale saptamanii, cand proprietarii masinilor vor lasa carosabilul liber - spre a fi maturat, spalat...), absenta zgomotului produs de masini, utilaje si oameni (muzica data la maximum este de neconceput).
Si las la urma de tot fumatul. De fapt, aici am vrut sa ajung. N-am vazut nici in reviste, ziare ori pe strazi, reclame la tigari si bauturi. Ba mai mult, intr-o tara latina cum e Italia, nu mai ai voie sa fumezi in nici un loc public, fie ca e bar, restaurant, tren (nici nu mai exista varianta vagoanelor pentru fumatori), aeroport, autobuz (la noi, soferii mai trag cate o tigara cu geamul deschis...), cafenea, magazine si tot asa. Veti spune: si ce-i cu fumatul? Si la noi scrie prin diferite locuri "Fumatul interzis!", inclusiv pe vagoanele trenurilor. Da, dar la noi nimeni nu respecta aceasta regula. Daca in trenul italian scrie clar, pe geam, ca din 14 iulie 2003 este interzis fumatul in tren si ca nu exista spatii amenajate, iar contravenientii vor plati o amenda de 7 euro, toata lumea se conformeaza fara a cracni. In schimb, in trenul romanesc international cu care am calatorit, semnul de interzicere a fumatului a ramas doar pe geam: toti oamenii, inclusiv conducatorul vagonului, au fumat tot timpul drumului (ventilatia era zero, la 30C...).
Greu de exprimat sentimentul pe care il ai ca roman, strabatand Occidentul. Cert este ca la noi se confunda grav ideea de libertate cu bunul plac. Libertatea este acolo unde regulile convietuirii sunt respectate. Sfidarea lor nu duce la nimic. O tara care nu are reguli, iar pe cele existente le incalca, o tara cu oameni obisnuiti sa-si faca datoria dupa ureche, fiecare in legea lui, nu se va civiliza foarte repede. De fapt, nu se va civiliza niciodata. Pacalindu-i pe altii, ne pacalim cel mai tare pe noi.
Ruxandra Constantinescu