Johann Zauner
- Om de afaceri din Wolfratshausen, Germania -
"Cand traiam printre romani, visul meu era sa plec in Germania;
de indata ce-am ajuns intre nemti, mi-am dat seama ca nu pot trai fara Romania"
L-am cunoscut pe Johann Zauner in urma cu 25 de ani, pe cand era proprietarul "Transilvaniei", un restaurant pitoresc si mereu aglomerat din oraselul Geretsried (Germania Federala). Daca asupra exteriorului nu putuse interveni prea mult, fiindca nu-i permiteau legile, in schimb amenajase in interior un spatiu romanesc autentic, decorat cu artizanat si un frumos tricolor. Nu stiam pe vremea aceea ca inginerul Zauner, constructorul Furnalului Noua din Hunedoara, fusese deopotriva un carciumar vestit in tinutul Hategului, pana prin partile Simeriei. A condus cele mai selecte localuri din zona, dar si unele popasuri turistice, precum cunoscutul han "Sureanu", de la rascrucea Cugir-Sibot.
Dupa "Transilvania", au urmat alte doua hoteluri in Landshut, Bavaria. N-a acceptat sa plece mai departe, i se parea ca se indeparteaza prea mult de Romania, iar asta ar fi echivalat cu chinuri de adaptare si mai mari. Cat era de neamt prin limba si origine, Johann Zauner a ramas pentru totdeauna un sentimental roman. In familia lui (s-a insurat cu Lola, o frumoasa svaboaica din Baita), s-au nascut trei copii: Hannelore, Renate si Ernst. Toti au primit educatie mixta, romano-germana, vorbind si azi curent limba romana. Dupa 1990, Herr Zauner a facut din distanta Munchen-Deva un drum de parcurs intr-o singura zi. Nerabdarea de a ajunge "acasa" cat mai repede l-a pus de multe ori in pericol, la viteza de 180 km pe ora, cu cat alerga pe autostrazi. Deschizand o afacere cu unul dintre vechii sai prieteni romani, si-a inchipuit ca "Tara" va fi mai mult pentru el decat fusese odinioara. Din pacate, "Tara" l-a lovit din nou, ca in copilarie si in tinerete, investitia sa de 300.000 de marci ducandu-se pe apa Sambetei. Romanii de azi, parteneri in afaceri, l-au inselat, tot asa cum romanii din anii 50, in vremurile vitrege ale comunismului bolsevic, l-au intemnitat si l-au stramutat fortat din pricina originii sale germane. Pe scurt, "soarta romaneasca" nu i-a fost niciodata prea favorabila, in raspar cu iubirea sa neclintita fata de tot ce este legat de Romania. Dar din ce a fost mai mult "parjolit" si batjocorit de destin in tara natala, din aceea dorul si dragostea svabului Zauner pentru aceasta au fost parca si mai mari si mai coplesitoare. Astazi, traieste "cu schimbul", jumatate de timp in Wolfratshausen, jumatate la Deva. Cum nu poate sa stea degeaba, se gandeste la o noua incercare de a porni o afacere, poate de data asta cu mai mult noroc la oameni.
"Fantanele - satul in care ingerii veneau candva sa bea apa"
- Sa ne intoarcem la radacinile dvs.: cand au venit primii Zauneri pe teritoriul de azi al Romaniei si unde s-au stabilit?
- Au venit la 1736, din zona Baden Wurtemberg, si s-au stabilit in Banat, in comuna Fantanele de azi. De fapt, strabunicii mei sunt fondatorii comunei, numita odinioara Engelsbrunn - "Fantana cu Ingeri" sau, cum spunea bunicul meu, "satul in care ingerii veneau candva sa bea apa". Am gasit in documente ca, mai intai, pe un teren viran cumparat de la nobilul italian Porcia, un bogatas milanez pripasit pe acele meleaguri, Zaunerii de acum 260 de ani au construit o fantana, iar in jurul ei au plantat castani, sub care sa se racoreasca drumetii. Locul i-a fost indicat unuia dintre ei de un inger, in vis, si de aceea au pus un inger din lemn pictat deasupra, sa cunoasca lumea ca acolo este popas binecuvantat. Asa a luat nastere parcul, in parte existent si azi. In mijloc au ridicat o casa mare, cu 50 de camere, un adevarat hotel, marginit pe o latura de un restaurant si o sala de baluri si nunti, cu o capacitate de 1500 de locuri. Cu timpul, imprejurul casei fondatoare si a bisericii catolice ridicate tot de strabunicii mei a luat nastere satul. Vreme de doua secole si ceva, proprietatea familiei a ajuns la 200 de hectare, reusind sa fie pastrata intacta, prin traditia mostenirii ei de catre primul nascut.
- Dupa cum este cunoscut, svabii (germ. Schwaben) sunt originari din Bavaria, zona Stuttgart. Au fost colonizati in Banat de Habsburgi, dupa ocuparea acestuia in 1718. Ca si in cazul sasilor, prezenta lor alaturi de romani, de-a lungul istoriei, a insemnat dezvoltare si buna intelegere...
- Svabii sunt o "unitate" de oameni foarte harnici si foarte adunatori pentru familiile lor. Ei vor sa aiba mult, sa lase mostenire buna, sa le ramana numele legat de bogatie, nu de saracie. Prin "contaminare", si romanii din zonele populate de svabi au cunoscut o mare inflorire economica si o viata de familie puternica. Spre deosebire de sasi, care vorbesc un dialect imposibil de inteles de catre un german, cum nu-l poate un roman intelege pe un chinez, svabii vorbesc un dialect apropiat de germana. Plecarea svabilor in Germania este o mare pierdere, atat pentru romani, cat si pentru svabii insisi. Regimurile comunist si postcomunist (cel din urma in faza incipienta, a mineriadelor) sunt principalii vinovati pentru aceasta dramatica situatie.
"Am locuit 15 zile intr-un grajd de capre"
- Mi-ati vorbit candva despre "loviturile" pe care le-ati primit din partea tarii pe care afirmati ca o iubiti atat de mult. Fara a intra in prea multe amanunte, va rog sa ne povestiti...
- Tatal meu, cazut prizonier la rusi in 1945, in Germania, a reusit sa treaca la americani si de acolo, pe bicicleta, a plecat spre Fantanele, cu gandul sa-si ia familia si sa fuga din calea urgiei ce se anunta de la Rasarit. Imi amintesc ca a venit murdar, neras si slab si ne-a indemnat sa incarcam ce aveam mai de pret intr-o remorca. Dorea sa trecem granita cat mai era deschisa. Din nefericire, la frontiera din Jimbolia, barierele fusesera lasate cu numai patru ore inainte de a ajunge noi. Un ofiter intr-o manta cu stelute rosii ne-a amenintat cu mitraliera, obligandu-ne sa ne intoarcem. A urmat cosmarul. La cativa ani dupa aceea, in 1948, am fost dati afara din casa cu ce aveam pe noi, fara nici o explicatie. Pe mine m-au luat din curtea scolii si nu mi-au permis nici sa-mi iau haina din cuier. Ne-au dus ca pe vite, in camp, si ne-au parasit sub amenintarea ca vom fi arestati daca ne aratam iar in sat. A doua zi, dupa ce am petrecut noaptea intr-un fanar, a venit militia si ne-a spus ca trebuie sa plecam la Deva, cu domiciliu fortat, din cauza ca eram "hitleristi". "Dar bine, domnule", a indraznit tata, "Hitler a fost un idiot austriac, iar noi suntem germani"... Eram 15 persoane, veri, unchi, matusi, si impreuna am fost urcati intr-un vagon de marfa si expediati in necunoscut. La Deva, am locuit 15 zile intr-un grajd de capre, intr-un frig pe care parca-l mai simt si azi in oase. Adunam coji de cartofi din tomberoanele de gunoi, le spalam si le fierbeam cu sare. Erau masa noastra zilnica. A dat Dumnezeu si ne-am gasit un adapost, tata o slujba la incarcat de lemne in gara, iar unchii, fiecare cate ceva de facut. Am mers la scoala, dar gandul plecarii nu ma parasise nici o clipa. Intr-o seara, m-au arestat, de parca mi-ar fi citit gandurile, acuzandu-ma de tentativa de trecere a frontierei. M-au tinut inchis un an. Cand am plecat legal, in cele din urma, mi-au ridicat cetatenia romana, de parca as fi fost ciumat. Au ridicat-o si pe cea a copiilor mei. Daca Renate si Ernst au primit-o deja inapoi, Hannelore si astazi se mai chinuieste sa si-o recapete. I se pun piedici inexplicabile, cica s-ar fi maritat cu un german. Si ce legatura are asta cu faptul ca ea s-a nascut romanca? Iti vine greu sa crezi ca noile autoritati democratice procedeaza astfel, amintind de vremurile trecute.
"Vad, pe termen mediu, o noua "colonizare" a Romaniei"
- Astazi va gasesc la Wolfratshausen (langa Munchen). Zilele viitoare plecati la Deva. Cele doua orase va taie viata in doua, cum s-ar spune, deoarece ati petrecut in fiecare cam aceeasi perioada de timp. Si totusi, unde va simtiti "acasa"?
- La Deva, bineinteles. Pe mine, de Germania nu ma leaga prea multe. Patria sufletului meu a fost si ramane Romania. Este adevarat, cand traiam printre romani, visul meu era sa plec in Germania; de indata ce-am ajuns intre nemti insa, mi-am dat seama ca nu pot trai fara Romania. Cu toate relele pe care mi le-a adus in viata, nu ma pot opri sa iubesc aceasta tara. Parca m-a vrajit, mi-a intunecat mintile, dar asta e realitatea. Ma "predau" in fata oamenilor de omenie care mai sunt, in fata pamantului si a frumusetilor lui. Nu ma simt bine fara gradina mea cu peri si caisi din Deva, fara privelistea muntilor care mi-au leganat copilaria si tineretea chinuite. Copiii, si ei, se intorc la "vatra", vor sa-si cumpere case de vacanta si, poate, de fiecare zi. Este un curent nou printre svabi, ca si printre sasi: intoarcerea pe meleagurile natale, in mirifica Transilvanie - leaganul atator generatii fericite.
- Ce sanse credeti ca are Romania de a se alinia la standardele europene, intr-un termen rezonabil de scurt?
- Dupa cum merg lucrurile acum, destul de mici. Imi e si frica sa vorbesc; de comunisti nu mi-a fost frica, dar de socialistii astia care conduc astazi imi e. Multi dintre ei n-aveau nimic pe timpul lui Ceausescu, dar astazi sunt multimiliardari. Coruptia a cuprins totul, privatizarile au fost facute in dauna omului de rand. Ce mai detin romanii in tara asta? Doar bratele de munca. Si datorii imense de platit bancilor straine. Industria-i dusa, mentalitatea se schimba greu, veniturile scad in loc sa creasca. Principiile mafiote au cuprins sectoare intregi din economia tarii. S-a ajuns ca politistii sa-i apere pe hoti, de parca ar veni sfarsitul lumii.
- Aveti experienta Vestului, faceti parte dintre fostii detinuti politici. De ce nu intrati in politica, sa incercati sa schimbati ceva, macar pe strada in care locuiti periodic in Deva?
- N-as avea sanse, pentru ca sunt prea drept. Un om drept nu va fi ales niciodata. Totusi, as avea cateva idei de pus in practica. Spre exemplu, afirm cu toata raspunderea ca ne trebuie mai multi administratori buni si mai putini politicieni. Ne trebuie oameni care produc ceva, industrie, minerit, nu numai negustori si comisionari. Nu e de ajuns sa controlam toata ziua prin Garda Financiara - o pacoste pe capul oamenilor care au initiativa lucrativa si se zbat sa creeze diverse bunuri. Trebuie sa acordam mai multa libertate intreprinzatorului, sa-l stimulam prin legi drepte sa ia decizii curajoase in folosul lui si al societatii, nu sa-i aratam toata ziua sabia lui Damocles deasupra capului, sa-l speriem cu Garda - aceasta masina de fabricat vile si jeep-uri pentru unii, in defavoarea celor multi. Apar atatea constructii peste noapte. De unde bani? Destui se intreaba, dar nimeni nu raspunde. Pe deal, in Deva, a aparut un palat inconjurat de un gard de marmura de vreo sase mii de metri patrati. Are doua piscine incalzite, un parc, o fatada de vis, cum n-am vazut nici in Mallorca. S-a asfaltat drumul special pentru aceasta vila, in timp ce strazile orasului sunt pline de gropi. Vezi multe masini cu numar de Bucuresti, iar lumea vorbeste ca ar fi proprietatea unui grangur mare din Politie. Sau, poate, din Parlament. Oricum, din munca nu poti sa ridici nici in trei vieti o astfel de constructie. Asa ceva n-ar fi posibil intr-o tara membra a Uniunii Europene. Aici este mai mult echilibru, se cunoaste mai bine valoarea banului. In Germania, daca nu ai in familie doua persoane care lucreaza, mori de foame. Trebuie sa calculezi la sange ca sa faci un concediu, sa te duci sa te relaxezi, dar gandul tot la lucru iti este. Nu stii: mai ai sau nu mai ai slujba cand te intorci, de aia nici nu mai indrazneste lumea sa plece in concediu. Mai bine se pune pe invatat, sa fie pregatita de alte slujbe, daca va fi cazul. In schimb, multi miliardari din Romania sunt aproape analfabeti, n-au morala, n-au credinta in Dumnezeu, n-au caracter. Te insala la cea mai mica neatentie. Nu exista incredere intre parteneri in mediile de afaceri.
- Si totusi, care credeti ca este problema Romaniei, de ce nu se face saltul mult asteptat spre o viata mai buna?
- Este o problema de conducere politica. De viziune. Mai toti oficialii romani de la nivel local sau central detin cele mai bune afaceri, marile firme autohtone. Primari, inspectori, prefecti, ministri, consilieri - persoane care ar trebui sa fie in slujba cetateanului - sunt bogatasii zilei. Le pasa numai de buzunarul lor, in care au ajuns sa bage pana si banii contribuabilului european. Cu toate acestea, ca sa fiu obiectiv, viitorul, aici, pare tentant si pentru cei mai putin sentimentali decat mine, mai ales de cand diverse crize s-au abatut asupra Occidentului. Vad, pe termen mediu, o noua "colonizare" a Romaniei cu germani, francezi, elvetieni, italieni si austrieci. Aceasta tara este atat de frumoasa, incat nu va mai putea fi ignorata multa vreme.
Ion Longin Popescu
Fotografiile autorului
Pe Johann Zauner il puteti contacta la fax/tel.: 0049.8171.481063 (Wolfratshausen) sau tel. 0254/21.1371 (Deva)