O vara de neuitat
Vama Veche
Pe malul marii, o clipa inainte de a fi prea tarziu
"Vamaiotii"
Stau intins pe un scaun de panza, in mana cu un pahar de vin. Sunt pe malul marii, la Vama Veche, m-am cazat la "Marina Park", unde voi locui doua saptamani de acum inainte si unde mi se pare ca-i foarte frumos. Construit din stuf si din lemn, in spiritul vechiului sat pescaresc, cu terase largi si alei de pietris, motelul respira un aer rudimentar, dar atat de linistitor, incat iti pare ca timpul curge mai incet si mai lin. Nici nu-ti mai vine sa te ridici si sa purcezi catre plaja. Pe acelasi scaun de panza ma prind si serile, serile calde si pline de farmec, cand aici, la "Marina Park", se canta blues. In vara asta a cantat Silvia Dumitrescu alaturi de instrumentisti cu faima, precum Eugen Caminschi, Bogdan Nagy si Florin Ochescu. Dar pe scena asta poate canta cine vrea. Orice om de pe plaja care se pricepe a manui o chitara sau orice artist consacrat caruia ii vine chef de-un jam-session. Acum, alaturi de muzicanti consacrati canta si Marian, un baiat de vreo 20 de ani, student, angajat al motelului, la bucatarie. Si-a luat inima-n dinti, a pus mana pe chitara, s-a asezat langa "cei mari" si a uluit publicul. Singur a invatat si acum canta pentru prima oara pe-o scena. Tot timpul verii, cat nu e ocupat cu munca, il vezi stand rezemat de un gard, mereu de acelasi gard, mangaind incet corzile chitarei. Asta e atmosfera Vamii Vechi. La mese, oamenii citesc, sorb rar din pahare, asculta muzica de calitate si stau la indelungi taifasuri cu prieteni vechi, pe care nu-i revad decat verile. Nimeni nu-ti poarta grija, nimeni nu te judeca dupa ce faci sau cat esti de imbracat sau dezbracat, nimeni nu deranjeaza pe nimeni. Veteranilor li se mai zice si "vamaioti" si sunt un grup de intelectuali si artisti cu gustul boemei, care vin aici an de an, unii deja de mai multe decenii, indragostiti de rusticitatea si linistea Vamii Vechi. In acest spirit s-au gandit sa faca turism si patronii de la "Marina Park": sa te lase in pace, sa nu simti mereu privirea unui chelner infipta in ceafa, chelnerul acela parca nascut sa te fure si sa te-ntrebe daca mai doresti ceva doar cand vrea sa te dea afara. Ii stiti, cred. Litoralul romanesc e plin de ei. Nu degeaba o multime de oameni isi fac vacanta la Vama Veche. In turbarea mileniului si a Romaniei de azi, lumea are tot mai mare nevoie de lucruri simple. De o natura adevarata, nepervertita si nepoluata, care sa-ti imprumute frumusetea si linistea ei. Cineva imi povestea despre un senator roman care a venit in Vama ca sa stea pentru cateva zile la cort, fie si din nostalgia vremurilor de odinioara. S-a dat jos din masina cu geamuri fumurii, si-a scos costumul scortos, si-a infipt cortul in nisip si s-a aruncat dezbracat in valuri. Noaptea, garzile sale de corp stateau pe malul marii, cu bratele incrucisate... Pazeau un cort.
Moartea unui vis
Marturisesc ca, fara a ma considera defel un "vamaiot", vin si eu aici de niscaiva ani. Si ca, in ciuda schimbarilor petrecute in ultimul timp, Vama Veche e Vama Veche. Aceeasi strada de praf ce-o ia catre mare, trecand prin lanuri de floarea-soarelui, acelasi sat insirat de-o parte si de alta a soselei, o adunatura de cel mult saizeci de case scunde, cu ograzi adanci si inguste, inundate de vie, cu batrane arse de soare, incremenite la porti. Dar daca le-ntrebi ce chiriasi au avut de-a lungul vremii, te minunezi: aici, in aceste casute dobrogene vopsite candva in albastru si alb, "a stat in gazda" partea cea mai boema a intelectualitatii romane din ultimul secol, scriitori si artisti porniti in cautare de sine pe malul marii, intr-un sat pescaresc. Istoria Vamii e legata mai ales de intelighentia ardeleana. Decenii la rand, intrarea pe plaja acestei localitati se facea numai pe baza carnetului de student clujean, in vreme ce localitatea invecinata 2 Mai a fost coltisorul de nebunii al boemei bucurestene, o alta insula de libertate si regasire pe-un tarm de mare pastrat ca la facerea lumii, neatins de mode, de betoane si de civilizatie. Un loc primordial, in care iti puteai ingadui solitudinea absoluta, impartita doar cu soarele, cu nisipul si apa, dar si luxul unor dialoguri de breasla, purtate in costume de baie, pe malul marii, la un pahar de vin. Si mai erau petrecerile simple, cu bors de peste si cantari de armonica, organizate in curtile despartite de mare doar printr-un gard. Incet-incet, atmosfera de altadata s-a degradat. Acum vreo opt ani, pe plaja erau numai corturi si turme de oi, si cateva chioscuri cu muzica buna, acoperite de stuf. Apoi... s-a schimbat mai intai strada. Strada care merge spre plaja nu mai trece prin lanuri de floarea-soarelui, ci printre dughene ce vand kebab, clatite, suberec si suveniruri estivale, printre terase cu muzica asurzitoare si masini de lux. Doar oamenii care pasesc pe ea sunt in mare parte aceiasi. Aceiasi "rebeli" in cautare de libertate, carandu-si in spate sacul de dormit si rucsacul plin cu doar trei tricouri, un maldar de carti si-o periuta de dinti, aceiasi "cortisti", "hippies nespalati", care-s mai spalati si mai civilizati decat o mie de patroni de buticuri, dar care trebuie sa dispara de pe plajele palmieristice ale lui Agathon. In ziua de 27 iunie, trupe masive de jandarmi au evacuat plaja, alungandu-i cu forta pe cei care de zeci de ani isi puneau corturile acolo. S-a ucis o traditie. S-a trambitat o noua si ambigua ordonanta de guvern, s-a invocat un control al Inspectiei Sanitare, in urma caruia s-a raportat ca "aici nu exista grupuri sanitare, dusuri sau surse de apa si nu se respecta normele de igiena". Nimic mai neadevarat: toate acestea exista de multi ani, iar plajele intretinute de insisi "cortistii" sunt mult mai curate decat cele ale tuturor statiunilor "moderne". S-a mai zis ca o plaja acoperita de corturi si de nudisti ar fi o investitie "neatragatoare" pentru veneticii "barosani" care ravnesc sa puna mana (au si pus-o, in parte) pe intreg litoralul. Intr-adevar, s-a construit ametitor de mult in Vama. Mai cu seama inspre hotarul cu Bulgaria, au aparut peste noapte hoteluri, fundatii colosale de vile si pensiuni. Se va construi nebuneste aici anii viitori, se va construi haotic, gard in gard, zid in zid, fara nici o legatura cu ceea ce inseamna vechea Vama, cu spiritul ei patriarhal si curat, fara nici un plan de arhitectura: ingramadiri de beton, plastic si termopane, adica tocmai genul turismului gigantic, de turma, aflat pe cale de disparitie in Occident. Si totusi, niste locuri au ramas neschimbate. Cred ca nimic nu va putea sa le strice. Chiar la intrarea pe plaja, fata in fata, supravietuiesc doua terase batrane, ce raspandesc un imbietor aer de secol trecut: mai intai "La stuf" sau "La Ovidiu", cu ale sale siruri de banci din lemn si umbrelute de stuf intinzandu-se pana la tarmul marii, cu hamace in loc de scaune, cu difuzoare urcate pe pari, din care se revarsa chitarele lui Jimmy Hendrix si Keith Richards, locul unde te poti indragosti la minut, unde se dezbate poezie pana la sange, unde-ti vine sa te uiti intins pe-un hamac, privind a nu stiu cata oara rasaritul de soare. Peste drum e "Bibi", terasa cu etaj unde s-au intamplat cele mai dezlantuite concerte de jazz din cate-am trait pana acum. Aici mitocanimea se exclude de la sine, in plus se mananca tare gustos. Mai pe gustul indragostitului de mare e, putin spre 2 Mai, restaurantul "Roata". Varat intr-o coasta lutoasa de faleza, intarcuit cu stuf, aici te poti infrupta pe saturate din bunatatile Vamii Vechi, servite de un chelner bastinas, mereu saritor (de la orele sapte ale diminetii si pana in miez de noapte), gatite de un simpatic bucatar mustacios, care-ti povesteste cu har intreaga istorie a pestelui in care tocmai ti-ai infipt furculita ("specialitatea" sa, tochitura din fructe de mare, e un deliciu). Iar daca vrei cu adevarat sa dansezi, dar nu din buric, du-te inspre granita, la "Expirat", si zbantuieste-te fara oprelisti, direct pe nisipul umed al plajei, pe muzica buna, pana in zori de zi.
"Lumea buna" vine in septembrie
Daca va numarati printre cei care cred ca vara a trecut, desi "vamaiotii" afirma ca abia de acum incepe, va recomandam, fie si pentru anul viitor, cateva locuri de sedere frumoasa. Daca nu doriti sa stati la cort (gratuit, pe tapsanele de la capatul plajei) sau la gazda, in sat, iata si cateva pensiuni care se straduiesc sa conserve parfumul locului de-altadata:
•Motel-Camping "Marina Park", locul unde se poate canta si unde cortul ti-e bine pazit intr-un camping. Grup sanitar si dusuri cu apa calda pentru "cortisti", totul in schimbul a 40.000 de lei pe zi. Opt camere cu baie in casute rustice, din piatra, acoperite cu stuf. In motel: patru camere cu baie si sase camere cu baie comuna. Bar-restaurant, terase.
Avantaje: tihna, spatiile largi, amabilitatea personalului, muzica de calitate. Tel. 0745/629.157 (Benghiu Livioara)
•Vila "Madi", aproape de plaja, in spatele restaurantului "Bibi". Doua camere cu baie, sase cu baie comuna. Avantaje: confort deosebit, frumoasa gradina cu flori si foisoare de stuf pentru odihna. Tel. 0241/755.562, 0723/425.091 (Despa Madalina)
•Mini-hotel "Anda" - ultima constructie spre granita cu Bulgaria. Zece camere cu paturi duble si bai pe fiecare nivel. Patronii sunt "vamaioti" vechi si mari iubitori de animale (mai mult de un sfert din castig e folosit de sotii Boanta pentru ingrijirea animalelor din Vama).
Avantaje: departarea de vacarmul viitoarei statiuni, curatenia deosebita. Tel. 0722/953.227 (Boanta Cristian)
Daca sunteti iubitori de liniste, nu-i timpul pierdut sa mergeti la Vama Veche. "Lumea buna" vine la mare in septembrie-octombrie.
Bogdan Lupescu