Cui i-e frica de Pnl-Pd?
In ultimii trei ani, opinia publica a trait cu impresia ca nu exista alternativa electorala si politica la Psd. In ultima luna, acest orizont de asteptare s-a modificat substantial. A reaparut ideea alternantei guvernamentale la alegerile viitoare. Este alianta Pnl-Pd. Ma numar printre cei care, initial, intrebat fiind de o serie de lideri daca intrevad vreo sansa noii constructii electorale, si-au exprimat indoielile. Mi se parea ca liberalii ar avea mai multe sanse daca ar incerca sa devina o forta puternica in politica romaneasca, in stare sa guverneze, sa faca reforma capitalista pe care nimeni pana acum n-a facut-o, sa faca o reforma politica dura, incepand cu Reforma Justitiei si consolidarea Statului de drept. Dupa aceea, s-au petrecut mai multe lucruri ciudate. Am aflat prin anumite canale ca la nivelul Statului Major al partidului condus de Adrian Nastase s-a produs panica. Cand Societatea Academica din Romania si Institutul Curs au aparut cu sondajul lor, in care ipoteza Pnl-Pd primea 27% din voturile potentiale, iar Stolojan ameninta dominatia lui Nastase, Psd a reactionat dur. Au fost chiar atacuri la persoana, fiind atacata Alina Mungiu-Pippidi, directorul Sar, precum si Sebastian Lazaroiu, directorul Curs. De ce le este frica celor din partidul de guvernamant de o alianta care inca nu exista? Inca nu s-a luat decizia de catre forurile conducatoare ale celor doua partide pentru a aproba alianta cu pricina. Si totusi, deja adversarii se tem de aparitia acestei noi forte.
De curand, la o scoala de vara organizata de o fundatie occidentala la Brasov, am fost moderatorul unor intalniri ale tinerilor lideri politici din partidele democratice, cu lideri politici consacrati. La una dintre ele, invitatul a fost Traian Basescu, presedintele Pd si primarul general al Bucurestiului. Niste tineri reprezentanti ai Psd l-au intrebat cum isi inchipuie ca alianta Pnl-Pd, cu numai 27%, ar putea sa intre in competitie cu Psd, care are 42% in acest moment. Basescu le-a reamintit celor de fata ca in momentul cand si-a anuntat candidatura pentru Primaria Bucurestiului avea doar 4% din optiunile de vot, iar in final a obtinut 51% din voturi. Inainte de a exista cu adevarat, alianta Pnl-Pd are deja 27% si are potential de crestere.
Psd si Guvernul sau fac o multime de greseli, desi sunt mai organizati, mai disciplinati si eficienti decat partidele si coalitia de guvernare din perioada 1996-2000. Multa vreme dupa ultimele alegeri, amintirea publicului cu privire la certurile coalitiei din perioada 1996-2000 a facut ca partidelor care au alcatuit acea forta sa nu li se acorde prea mult credit. Faptul ca al doilea partid ca marime din Parlament a devenit Prm, pe care oameni morali, rationali si cu bun-simt nu il pot vota, i-a asigurat Partidului Social Democrat o dominatie confortabila. Nu s-a acordat prea mare importanta faptului ca Pdsr a facut o fuziune cu unul dintre partidele care au facut parte din coalitia guvernamentala din perioada 1996-2000, Psdr. Nici nu s-a prea facut caz de faptul ca Psd a facut o coalitie legislativa cu Udmr, care in perioada anterioara facea parte din coalitia legislativa. Prin urmare, nu toate partidele care au alcatuit respectiva coalitie au fost considerate de public la fel de vinovate de ceea ce s-a petrecut. De fapt, opinia publica si-a exprimat inca din noiembrie 2000 vointa de a nu mai promova in Parlament Pntcd, partidul cel mai important in Conventia Democratica si in coalitie. Pnl si Pd au reusit atunci sa se salveze. Am explicat in cartea mea, "Nu putem reusi decat impreuna. O istorie analitica a Cdr, 1989-2000", cum si de ce s-au petrecut aceste fenomene si de atunci multi politicieni ma urasc.
Dupa alegeri, Pnl si Pd au fost zguduite de cutremure la varf. Mircea Ionescu Quintus a fost inlocuit de catre Valeriu Stoica, iar acesta de catre Theodor Stolojan. De cand fostul premier a devenit presedintele liberalilor, Pnl a crescut constant in sondaje, de la 5% la 18-19%. In Pd, fondatorul Petre Roman a fost schimbat cu mult mai energicul Traian Basescu. Cu toate ca acesta din urma s-a situat constant in fruntea preferintelor, Pd-ul nu a depasit 10-12%. Mai exista inca nostalgici ai Cdr. Ei ar dori repetarea experientei de atunci. Comparati insa conducerea Cdr si a coalitiei cu viitoarea conducere a aliantei Pnl-Pd si veti observa diferente cruciale. Cine erau fostii conducatori ai partidelor coalitiei si ai Cdr? Constantinescu, Diaconescu, Quintus, Roman, Marko, Cunescu. Cu exceptia liderului moderat al Udmr, ceilalti au disparut de pe prima scena sau au devenit irelevanti. Vechii lideri nu au reusit sa impuna un stil pragmatic, eficient de a face politica. Viitorii lideri ai aliantei Pnl-Pd sunt doi politicieni pragmatici, pe care publicul din Romania ii apreciaza din plin, Stolojan si Basescu.
Cei care se tem de aparitia aliantei Pnl & Pd nu sunt doar liderii Psd. De mai multe luni, Pnl a reusit sa ia locul al doilea detinut de Prm in sondajele de opinie, in timp ce partidul condus de Tudor a inceput sa scada. Lideri Psd, precum Cozmin Gusa sau Adrian Severin l-au considerat pe Basescu ca facand parte din aceeasi familie cu Vadim Tudor. Prin urmare, anumiti votanti nu ar avea nici o problema sa opteze pentru Basescu si sa renunte la Tudor. Partidele de centru-dreapta, de la Pntcd si Miscarea Populara pana la Urr si Actiunea Populara, se tem ca alianta Pnl-Pd ar putea sa atraga multi dintre propriii lor votanti, pentru ca rational este sa nu votezi cu forte politice a caror sansa de a trece pragul electoral de 5% este minimala. Stolojan si Basescu au respins tentativa unor lideri ai partidelor de dreapta de a intra in alianta Pnl-Pd. Ei au spus ca vor sta de vorba dupa alegeri cu acele partide democratice capabile sa ajunga in Parlament prin propriile lor forte. Ei nu au exclus nici macar ideea unei coalitii cu Udmr.
Tactica Psd de a-l impinge pe Basescu in anchete s-ar putea sa fie un bumerang politic. Daca se va dovedi ca presedintele Pd nu este vinovat in nici una dintre cauzele importante, atunci opinia publica va intelege ca a fost vorba de o hartuire politica si ca Justitia a fost subordonata politic. Or, presa si partidele din opozitie, asociatiile societatii civile si mai multe organizatii internationale au spus in repetate randuri aceste lucruri. Opinia publica le cunoaste, in special partea mai educata, urbana, mai tanara, cu interes pentru politica si presa, dar Psd s-a bazat intotdeauna pe partea mai putin educata a electoratului, rurala, aflata la varsta a treia, fara prea mare interes pentru politica si presa. Cand pana si votantii din mediul rural, de varsta a treia, fara un interes prea mare pentru politica si cu un nivel modest de educatie vor intelege si ei, in sfarsit, realitatile, conditiile vor fi propice pentru o noua alternanta la guvernare. Stolojan si Basescu spun ca partidele lor au invatat din greselile trecutei guvernari. Modul in care au conceput viitoarea alianta arata ca vor fi create proceduri, reguli si mecanisme pentru a evita tocmai neintelegerile care au dat la fund coalitia din 1996-2000. Mai ramane ca respectivii lideri sa convinga si electoratul.
Dan Pavel