Arhitectura si spiritul de manea
O noua moda bantuie Bucurestiul: tiganeala arhitectonica. Kitsch-ul parvenitilor imbogatiti peste noapte, care viseaza case lucioase, invelite in termopane, in care sa-si reflecte imaginea. Rasarite ca ciupercile dupa ploaie, aceste constructii au napadit putinele cartiere boieresti ale Capitalei, malul Herastraului, zona istorica a Curtii Domnesti. Ridicate cu bani multi, repede si fara zgarcenie, noile sedii de banci si de firme, noile resedinte particulare se baga in fata, dau din coate, fac scandal, ocupand curti si trotuare, spatii ramase libere intre cladiri vechi, nostalgice.
Se construieste oriunde si oricum in Bucuresti, ultima isprava de acest gen fiind vizibila in plin centru, unde zidurile celebrei case incendiate de langa Biblioteca Centrala Universitara coexista monstruos cu betonul si sticla unui viitor hotel, intr-o suprapunere absurda, suprarealista, dar emblematica pentru haosul ce domneste in mintea si biroul arhitectului sef al Capitalei. Vreau sa fiu bine inteles - nu constructiile noi deranjeaza, cat amplasamentul si uratenia lor, un adevarat dezastru vizual, care, de pilda, alatura Catedrala Catolica Sf. Iosif unui schelet de aluminiu si superba cladire a Cec-ului unui imens cilindru reflectorizant. Oriunde in lume, orasele se reconstruiesc din mers. Diferenta o face legea si planul de urbanism. La Paris, de pilda, nimeni nu se poate atinge de fatada. Pastrezi peretele dinspre strada si construiesti ce vrei in spate. La noi e invers. Asa cum arata acum, Bucurestiul pare un sat fara caini - un loc al bunului plac. In centru sau la margine, situatia este aceeasi. Din Prelungirea Ghencea pana in Baneasa, se itesc palcuri de vile mitocanesti, masive, hocioroboase, palate de clestar betonat, inconjurate de ziduri imense, de cetate medievala. Am schimbat monotonia cenusie a blocurilor ceausiste cu luxul vulgar, trufas si impertinent al noii boierimi de pe Dambovita. Gustul bosilor cu "mertanuri" si cu ochelari pe cap. Pare un blestem - am scapat de dracu si am dat de ma-sa. Fata, si asa botita de gropi si de murdarie a Bucurestiului, se urateste pe zi ce trece, sub ochii primarilor de sector, ai mai marelui arhitectilor. Nimanui nu-i pasa. Nimeni nu vede. Toata lumea baga in buzunar. Cu aspectul lui de mahala invaziva, Bucurestiul nu va fi in veci un oras european. De altfel, e singura capitala care n-are centru istoric, din lipsa de bani...
Imprumutand la nimereala modele de case de peste tot, dispretuind frumoasa traditie ctitorita de Carol I si continuata intre cele doua razboaie, Capitala risca sa nu mai semene cu nimic. Cu spatii verzi secerate in dusmanie, sufocat intr-un corset de beton, prin noile constructii, Bucurestiul isi va pierde si bruma de identitate pe care o are, transformandu-se, asemeni muzicii care urla pe bulevardele sale, intr-o "manea".
Sorin Preda